E 4:30 dimineata, pe aeroportul Otopeni. Prea dimineata, pentru noi toti. Sunt cu Irina, Andrei, Vlad, Adi si zburam spre Milano – Bergamo. Trec repede peste reprosurile care mi se aduc pentru alegerea acestui zbor matinal si dupa un scurt pui de somn deja aterizam in Bergamo.
Primul lucru pe care-l facem dupa ce aterizam? Stam cu Irina sa fumeze, desigur – priorities first. Apoi ne intrebam pentru prima oara ce vom face urmatoarele 5 ore, pana la 13:00, cand avem shuttle bus-ul spre Folgarida. Irina zice: daca am gasi un mall, ceva. Si, ce sa vezi, peste drum? Orio Center. Doar ca… ne desparte o autostrada. Vlad cauta pe Google Maps cel mai scurt drum, cica 45 de minute :)) Si, cum ar fi zis bunul meu prieten Dan, era colea. Pana la urma ne orientam si descoperim drumul bun (si scurt), gasim si un loc de depozitare pentru bagaje (costa 4 euro) si purcedem per pedes spre mall. Luam micul dejun, facem shopping, luam si pranzul, baietii beau primele beri din excursia asta si intr-un final plecam mai departe, spre Folgarida.
In autocar – somn de voie. Ne lungim fiecare pe cate doua scaune si recuperam orele pierdute. Cand ma trezesc suntem deja in munti, urcam serpentinele pe langa Parco regionale dell’Adamello si admiram peisajele super, super frumoase. Se vad si muntii, din ce in ce mai aproape si mai albi. Dupa ce oprim in mai toate statiunile montane din regiunea Trentino, coboram in Folgarida, in fata hotelului Belvedere. Ne orientam in jur si ne dam seama ca singura varianta de a ajunge la cazarea noastra (Complex Nevesole) e sa urcam pe serpentine. Bravo mie ca mi-am luat rucsacul de munte, ceilalti gafaie nitel cu trollerele dupa ei. 🙂
La hotel cand ajungem, ne prezentam mai intai la receptie, ca sa ne luam cheile, bratarile si skipass-urile. Am primit 2 chei si un apartament in complexul B. Daca as mai veni la anu’ si as putea alege, as cere camera in complexul C, fiindca acolo e si restaurantul, si camera de depozitare schiuri si apres ski bar-ul. In plus, merge WiFi-ul. Ca sa stiti, sa nu ziceti ca nu v-am zis. Apartamentul nostru de 7 persoane e super spatios pentru 5, fix cum ne-am dorit. Avem 2 bai, 2 balcoane, mini-bucatarie cu frigider & aragaz & cat de cat echipata + o masa simpatica cu coltar, unde ne cam petrecem serile (jucand Cards Against Humanity – a party game for horrible people, amuzandu-ne de filmarile cu GoPro-ul si analizand rezultatele inregistrate de aplicatia Trace Snow Ski Snowboard). Am uitat sa fac fotografii cand am ajuns si erau toate in ordine, asa ca va arat o fotografie de prezentare, n-are sens sa vedeti sosete si casti si geci peste tot. 🙂
Dupa prima zi de schi, realizez cat de bine amplasat e hotelul nostru. Chiar daca e la 15’ distanta fata de primul mini-supermarket din vale (si probabil singurul din statiune, foarte mic, de altfel), e fix pe partie. Adica dimineata ne punem schiurile/placile in picioare si coboram spre primul tele-scaun care ne urca la Malghet. In plus, centrul de inchiriere schiuri a fost tot la parterul cladirii C. Iata si cateva preturi, daca va intereseaza:
(am platit 67.5 euro pentru ski+boots/6 zile, cu discount 10%)
In total, cazare + transport (avion & shuttle bus) + pachetul SnowRide cu Superskirama Skipass pe noi ne-a costat 618 euro de persoana. Faptul ca am venit prin SNOWRIDE ne-a ajutat in felul urmator: n-am cautat noi cazarea, am avut serviciul de transport echipament la dispozitie (pentru 15 euro), am avut cate 10-20% reducere la mancare la unele restaurante de pe partie, in baza bratarii, si am primit skipass-urile imediat ce am ajuns, fara sa ne batem noi capul. In rest, am avut zilnic mici petreceri pentru noi (ori dupa-amiaza pe partie, ori seara la cazare). Am auzit ca anul trecut a fost suuuper ok totul, si ca petrecerile erau petreceri, cu trupe si cort si tot tacamul. Anul asta n-am inteles exact ce s-a intamplat cu line-up-ul anuntat (tarziu) pe site, dar… n-a fost.
Iar din punct de vedere organizare, cred ca se poate si mai bine. Uneori cand adresam o intrebare primeam raspunsuri diferite de la persoane diferite sau incomplete. Dar organizatorii-s de treaba si se vedea ca fac eforturi. 😉
In ceea ce priveste domeniul schiabil, ce-as putea spune? 150 de km de partii interconectate! Noi ne-am folosit de cei 63 km de partii albastre, rosii si negre din apropiere de Folgarida. Adica am avut la dispozitie 118 partii in total si 72 de scaune/cabine: 49% partii rosii, 38% partii albastre si 13% partii negre. Asta doar in Folgarida Marilleva – Madonna Di Campiglio – Pinzolo. Fiindca teoretic skipass-urile noastre erau valabile pe un domeniu extins de 380 km, cu 150 de ski lifts, in zona Campiglio Dolomiti di Brenta Val di Sole Val Rendena. Dar va spun sincer ca n-am „pasit” dincolo de harta centrala, fiindca ne-am fi petrecut ziua in scaune/cabine, in loc s-o petrecem pe partii. Daca am fi venit cu masina, alta ar fi fost situatia. Am fi putut ajunge mai usor si in alte statiuni de pe partea cealalta a muntelui, am fi mers probabil si la ghetarul Presena.
(Viteza maxima atinsa de mine: 63.6 km Iar eu am fost melcul grupului :D)
Cand te uiti prima oara pe harta, pare totul complicat si incalcit. Dar dupa primele 2-3 zile, deja inveti traseele. Noi glumeam zicand ca facem naveta pe schiuri, fiindca plecam in fiecare dimineata din Folgarida, de la 1400 m altitudine si urcam ori spre Passo Groste (2444m), ori spre Cinque Laghi & Monte Pancugolo (2276 m), ori ne opream la refugiul Orso Bruno, pe Monte Vigo (2179 m). Iar seara parcurgeam acelasi traseu ca sa ajungem inapoi la cazare, nu puteam scapa nicicum de scaunul Malghette, foarte, foarte lent, si de cele mai multe ori aglomerat, fiindca la 4 pm cam toata lumea se indrepta spre casa – scaunele se opresc la 16:30, iar partiile se inchid la 17:00. Nocturne sunt doar vreo 3.
Singura mea observatie e ca nu sunt toate partiile chiar bine semnalizate. Si ar fi super utile mai multe harti de genul: You are here, care sa te ajute sa te orientezi la fata locului, fara sa mai scoti harta ta din buzunar. Nici aplicatia mobila iSki nu e prea folositoare. Dar per total experienta de ski aici e foarte faina, cele de mai sus doar mici carcoteli/observatii personale. M-as intoarce, da. Mai ales in extra-sezon. 😉
Daca aveti intrebari/nedumeriri si credeti ca va pot ajuta cu raspunsuri, aici sunt.
Un rezumat al costurilor gasiti mai jos, sper sa va fie de folos:
- Cazare 6 nopti in complex Nevesole***: aprox. 26o euro/persoana in apartamente de 3-7 persoane (noi am platit 370 euro/persoana fiindca am vrut sa avem mai mult spatiu, si am stat 5 persoane intr-un apartament de 7)
- Garantie (se restituie la final daca nu distrugeti nimic in apartament): 30 euro
- Taxa obligatorie de curatenie apartament: 10 euro
- Mic-dejun la hotel, daca optati pentru el: 6 euro
- Skipass Superskirama (380 km pârtii) – valabil 6 zile: 119 euro (probabil negociat la pachet)
- Transport echipament ski/snowboard: 15 euro
- Asigurare de calatorie (via Snowride): 6 euro
- Avion (zboruri Wizz Air) Bucuresti Otopeni – Milano Bergamo (plecare 6:30 – aterizare 7:45) & Verona – Bucuresti Otopeni (plecare 21:50 – sosire 0:55): 85 euro (Atat am platit noi, in ianuarie. Sigur ca oscileaza si pretul creste cu cat va apropiati mai tare de ziua plecarii)
- Shuttle bus (FlySki Shuttle Company): 44 euro dus-intors (Bergamo Airport – Folgarida – Verona Airport)
- Inchiriere ski+boots/6 zile: 67.5 euro
- Lectii ski/snowboard oferite de Euroski și Adrenalin Mountain Park: O sesiune de 2h/zi în intervalul orar 10:00 – 12:00, în fiecare zi: 90 euro/ cursant. Sau 2 sesiuni de 2h/zi în intervalul orar 10:00 – 12:00 și 14:00 – 16:00, în fiecare zi: 125 euro/cursant.
- Pranz pe partie: intre 6 – 15 euro, in medie. Sigur ca se poate si mai scump. (6 euro – sendvișuri. Paste/pizza – cam 9 euro)
- Cafea (pe partie) 2-3 euro
- Vin fiert: 4 euro
- Bere: 4-5 euro
- Depozitare bagaje in aeroportul din Bergamo: 4 euro
- Depozitare bagaje in gara centrala din Verona: 6 euro (daca vreti sa vizitati Verona, noi am avut jumatate de zi la dispozitie)
- Shuttle bus Verona Airport – Verona Porta Nuova: 6 euro (dus-intors e 12 euro)
- WiFi – gratuit la receptia hotelului Nevesole, in unele restaurante de pe partie si chiar si in unele telecabine. Nu zbârnâie, dar cateva poze pe Facebook/Instagram duce.
Partieeeeeeeee! Ne vedem la anu’!
Ce aproape am fost una de alta. Noi ne-am oprit in Passo del Tonale ca tot ziceai de ghetarul Presena…am fost sus cu telecabina pe el…ce senzatie sa te alii pe acoperisul lumii. Anul asta am pus si eu prima data piciorul pe placa…foarte faini instructorii de acolo (o scoala veche cu super traditie) asa ca n-am ajuns la km tai ca alunecam din frana-n frana 🙂 nici intoarcerile nu-mi ies inca cum trebuie…mai exersam si sezonul urmator
Ce tare! La SnowRide au fost vreo 150 de romani, oricum. Si-or mai fi fost si altii veniti pe cont propriu. Noi inca nu ne-am hotarat unde mergem la anu’, dar mai e pana atunci. Poate ne vedem pe partie, cine stie? 🙂