Belgrad – Muntenegru – Sarajevo. Gânduri amestecate din cele 5 zile.

La începutul lunii iunie (în weekend-ul ăla prelungit, de Rusalii) am ajuns, în sfârșit, în Muntenegru. Și-o să vă povestesc imediat despre munții înalți pe care-ar fi trebuit să urcăm și de culoarea azurie a râului Tara, dar mai întâi despre drum. Drumul spre Muntenegru străbate peisaje de vis.  Șosele înguste și foarte înguste și infinit de multe peisaje superbe.

Şoselele în Serbia nu-s prea bune. Îs chiar proaste, adică.

În Belgrad taxiurile sunt roz. Nu-mi amintesc să mai fi văzut pe altundeva taxiuri roz.

În Sarajevo primeşti un pahar cu apă rece oriunde te duci: restaurant, cafenea sau Buregdzinica (un fel de plăcintărie, unde vând Börek)

Legile lui Murphy funcţionează. După ce rezolvi o pernă de aer pe spate şi o pană pe faţă, se poate întâmpla să explodeze fix cauciucul proaspăt schimbat. Adică singura roată de rezervă pe care o avusese autocarul. Cam așa arată, dacă vă întrebați:

Poliţia sârbă poate să treacă pe lângă tine şi să se… mă scuzați, pişe pe tine. În tot acel timp în care încercam să rezolvăm problema autocarului, au trecut două maşini de poliție care ne-au ignorat cu desăvârşire.

Belgrad e urâțel. Sarajevo e frumos. Sarajevo merită mai multă popularitate turistică.

E fain când călătoreşti în doi, dar poate fi super distractiv și în autocar, să joci toate jocurile pe care le ştii sau pe care le inventezi atunci când nu mai știi.

Sunt extrem de multe cuvinte sârbe pe care le înţeleg. Pot să înţeleg ce îmi spune cineva care vorbeşte cu mine într-o limbă pe care nu o cunosc.

Tiroliana de 824m lungime peste râul Tara merită 20 euro, chiar şi pe ploaie. (lângă podul Đurđevića)

Ciocolată caldă de la restaurantul de lângă pod e delicioasă.

Micii muntenegreni sunt mai buni ca ai noștri.

Terasa din Sarajevo de la Yellow Fortress mi s-a părut unul din cele mai frumoase locuri în care-am ajuns. Priveliștea era minunată, muzica perfectă, oamenii… Dar nu vând alcool. Și-așa ar fi mers un Rose bun acolo…
(Cele mai multe ceainării și restaurante din centru nu servesc alcool. Nu uitați că locuiesc mulți musulmani acolo – no pork, no alcohol)

Sunt oameni pe care deşi îi vezi o dată pe an (dacă a fost un an norocos), îţi vine să-i iei în braţe şi să stați la poveşti ca şi cum v-aţi fi văzut ieri.

Întotdeauna vor exista nemulţumiţi, nu poţi să împaci pe toată lumea, nici nu are sens să încerci.

Muntenegru are nişte peisaje superbe. Parcul naţional îți taie răsuflarea.

Ce bine că unii oameni sunt mai responsabili ca mine. Când vedeam munţii aia îmi venea să o iau la fugă în sus spre vf. Bobatov Kuk. Dar şi când am simţit grindina cum apasă cu putere…

N-am găsit salep în Sarajevo, deși îmi doream. De altfel, bazarul e mult sub Spice Bazaar din Istanbul.

E frumos la rafting pe Tara. Frumos rău. Nu știu cum e la rafting în România, dar Râul Tara are o lungime de 140 km, fiind cel mai lung râu din Muntenegru. Culoarea râului (verde-bleu străvezie) e genială, apa e clară, potabilă, iar peisajele de jur împrejur…

Mai mergem!



3 Responses to “Belgrad – Muntenegru – Sarajevo. Gânduri amestecate din cele 5 zile.”

  1. Corina Bratu says:

    Super articolul, ma bucur ca sunt persoane care aleg sa vorbeasca despre experientele lor din vacante.

  2. Andreea B says:

    Mi-ai adus aminte de calatoria mea din 2015 prin aceste tinuturi, 4 zile in Durmitor Park. Faine peisaje.

Leave a Reply

css.php