Locuind şi lucrând în lumea tech a Dublinului (guest post)

Irina Nica a ajuns în Dublin acum aproape un an.

“Am primit o ofertă de lucru de la HubSpot.com – un fel de mecca al digital marketingului – pentru a pune bazele unei campanii de Influencer Marketing pentru un produs nou. N-am stat pe gânduri legat de mutat pentru că ştiam că o ofertă ca asta nu va mai veni prea curând. Şi, ca în multe alte situaţii din viaţa mea, I dived in, head first, cu gândul că orice s-ar întâmpla, o să mă descurc până la urmă.

Aveam emoţii şi deja anticipam că îmi va fi greu departe de familie şi de prieteni şi de tot ce ştiam ca fiind “acasă”. În acelaşi timp mă simţeam bine că trăiesc experienţa mutatului în altă ţară. Mulţi dintre prietenii mei deja ştiau “cum e” pentru că fuseseră plecaţi cu burse Erasmus în facultate. Pentru mine, era ceva cu totul şi cu totul nou.

Reuşisem să-mi reduc “agoniselile” din Bucureşti la 2 valize şi jumătate. Restul lucrurilor şi doi papagali, SEO şi Cleo, au rămas în fostul meu apartament, în grija fratelui meu.

Prima lună în Dublin

În relaţii, prima luna e cea mai frumoasă. Când e vorba de mutatul în altă ţară, cred că lucrurile stau tocmai pe dos. Sau cel puţin aşa a fost pentru mine.

Simţeam că bâjbâi prin întuneric, încercând să găsesc ceva de care să mă agăţ şi să spun că e “acasă”. Încercam să mă acomodez cu noua cultură, de la birou, să îmi găsesc o locuinţă şi să îmi rezolv situaţia cu actele – să obţin un CNP local (PPS number) fără de care nu poţi face mai nimic.

Pe de altă parte, mă şi simţeam ca un turist şi în ciuda micilor obstacole sau neajunsuri, mă bucuram de oraş cam de fiecare dată când aveam o clipă liberă.

Parcul de lângă St Patrick’s Cathedral

Kilmainham Gaol – un loc pe care nu trebuie să îl ratezi dacă vrei să afli câte ceva despre istoria şi traumele acestei ţări

Sunt câteva lucruri pe care mi-ar fi plăcut să le ştiu înainte să plec. Doar aşa, ca să îmi pot face o lista cu ce am de făcut şi unde trebuie să ajung mai întâi:

  • Nu e nevoie să te cari cu toate hodoroagele pe avion: poţi apela la o firma de transport care îţi poate duce bagajele din România în Irlanda cu 1 EUR/kg. (Doamne, ce bună era informaţia asta înainte să fi plecat…)
  • Oraşul este împărţit în două de râul Liffey: la nord sunt cartierele impare, rău famate (Dublin 1, Dublin, 3 etc.), iar la sud sunt cartiere cu număr par, case frumoase şi străduţe liniştite.
  • Când e vorba de chirie, ai tot două opţiuni: stai aproape de centru şi de birou, dar într-un apartament mic (eventual împarţi locuinţa cu alţii), fie stai în afara oraşului şi te răsfeţi în propriul tău apartament.
  • Obţine acel PPS number cât mai repede: fără PPS number, salariul îţi este supra-taxat (aproape dublu). Eu mi-am obţinut toate actele cam după 3-4 luni de când am ajuns aici. Din fericire, statul îţi returnează imediat toate taxele odată ce ai prezentat numărul.
  • Dublinul este un oraş primitor, liniştit şi plin de opţiuni pentru carieră

Am trecut cu bine de prima luna şi, după ceva aventuri, m-am mutat în nouă mea casă pe 24 decembrie 2016.

Piaţa imobiliară

Experienţa cu căutatul chiriei a fost foarte marcantă. Vorbind cu alţi irlandezi şi expaţi, am aflat că asta e cea mai grea încercare la care te pune oraşul asta. Şi din păcate, nu toţi scapă cu bine din încercarea asta.

Am aflat de câteva cazuri în care chiriaşii au fost păcăliţi de aşa-zişi proprietari care le-au cerut bani în avans “pe net”. Mie au încercat chiriaşii să îmi sub-închirieze apartamente fără contract, dar astea sunt doar câteva exemple izolate. Urmează apoi problemele cu apartamentele în sine, destul de vechi şi prost întreţinute, mai ales pentru banii pe care îi plăteşti.

Problema este că în Dublin sunt foarte multe companii care atrag foarte mulţi expaţi, dar foarte puţine apartamente de închiriat. În doar câţiva ani, chiriile din Dublin au ajuns să fie comparabile cu cele din New York.

Poţi afla mai multe despre preţurile zonei intrând direct pe daft.ie dar, ca să îţi faci o idee, chiria pe un apartament cu 3 dormitoare, în centru, variază între 2500 şi 3500 EUR/luna. Preţ la care se adaugă cheltuielile cu gazele (căldură), lumina şi internetul. Partea bună este că în Dublin costul apei este suportat de către stat.

Şi să nu uităm de zona în care e apartamentul. Dublinul este genul de oraş care se poate schimbă radical de la o stradă la altă.

Apartamentul meu se află în zona IFSC – un fel de Pipera Dublinului. Pe strada mea găseşti sediul HubSpot, JP Morgan, Naţional College of Ireland, două hoteluri de 4 şi 5 stele, oameni la costum, millennials cu Beats by Dre, restaurante drăguţe, cafenele – pe scurt, cam tot ceea ce îţi poţi dori de la un tech-hub european.
Strada din spatele blocului e un fel de Vestul Sălbatic al Dublinului. Niciun localnic, irlandez sau expat, n-ar călca pe Sheriff’s Street nici în miezul zilei. Am auzit irlandezi spunând că n-ar îndrăzni nici să treacă cu maşina pe Sheriff’s Street…

La nici o aruncătură de bat de acest “colţişor de răi” se află sediile Goole, Facebook şi, parcă, şi Amazon. Proximitatea nu este o problemă. Important este să nu te aventurezi dincolo de graniţa nevăzută a străzii.

Dar n-aş vrea să sperii pe nimeni. Cu puţină determinare şi optimism, toată lumea îşi găseşte un loc în Dublin.

Piaţa muncii

Odată ce ai terminat fuga după apartament, probabil începe goana după job. Asta dacă nu ai ajuns în oraş având deja un job – ceea ce e probabil varianta cea mai bună. Pentru că în ciuda ofertelor foarte atractive şi piaţa este foarte, foarte competitivă.

Pentru oamenii care vor să lucreze în tech – de la marketing, services şi până la programare – cred că Dublinul este o destinaţie foarte bună. Pinterest, Amazon, LinkedIn, Facebook, Google, Intercom, Microsoft – sunt doar câteva dintre companiile care au filiale aici.

HubSpot are aproximativ 300 de angajaţi aici, din cei 1500 la nivel global. În octombrie anul acesta compania a deschis un birou şi în Berlin (aviz vorbitorilor de limba germană). Se preconizează ca în 2018 compania să continue să angajeze masiv de pe piaţă locală.

Pe scurt, Dublin is a great place to be dacă tech este ceea ce cauţi.

Viaţa la HubSpot

Nu pot să mă gândesc la viaţa din Dublin fără să mă gândesc şi la HubSpot – motivul pentru care am ajuns aici de la bun început.

Dacă ar fi să descriu viaţa de aici în câteva cuvinte probabil aş alege: excelenţă, competitivitate, pasiune. Şi premii/beneficii. Cred că aceste incentives aduc ceva special în experienţa ta, că angajat, aici.

Există o cultură a aprecierii pe care, din lipsă de imaginaţie, o să spun că… o apreciez foarte mult. Orice activitate care atinge excelenţă este premiată cumva: cu o menţiune publică, un cadou, o cină cu C-level managers etc. Fiecare proiect dus la foarte-bun sfârşit capătă atenţia cuvenită. Şi, la finalul zilei, cred că orice om se simte mai bine când ştie că muncă lui este văzută şi apreciată.

O surpriză într-o zi de vineri

Munca trebuie pusă în valoare. Pare logic, dar dacă este să mă uit înapoi în cariera mea, niciodată nu am pus accentul pe a-mi prezenta contribuţia. Există o diferenţă fină între a raporta la final de lună/zi/an rezultatele şi a-ţi prezenta impactul şi contribuţia. Una dintre cele mai importante lecţii învăţate până acum la HubSpot este cum să “go above and beyond a report”.

Iar excelenţa tu o creezi. Managementul îţi dă o direcţie şi un obiectiv general pe care trebuie să îl atingi. Cum îl atingi depinde de tine. Nu contează la ce oră ajungi la birou sau la ce oră pleci. Nu contează nici de unde lucrezi.

Vara asta am decis să lucrez o săptămână din Barcelona. Am lucrat o săptămână din New York şi mai multe zile, adunate, din România. Cumva, datorită programului foarte flexibil, am reuşit să îmbin călătoriile şi vizitele acasă cu munca şi obiectivele.


Unul dintre co-working space-urile în care m-am aventurat în Barcelona

Ştiu că multe start-ups şi companii din tech au o reputaţie proastă în ceea ce priveşte vacanţele. Nu e cazul HubSpot. N-aş vrea să se înţeleagă că remote working înlocuieşte vacanţele. Time-off-ul este respectat şi chiar încurajat.

Până aici pare… too good to be true, right? Ei, bine, chiar este de vis. Asta dacă nu pui la socoteală că excelenţa nu e un lucru uşor de atins. Ai nevoie să te julești puţin, să faci lucruri “out of your comfort zone” (ştiu, sună ca un clişeu, dar e foarte adevărat) că să ajungi să te bucuri de toate beneficiile la finalul zilei.

Life-style after work

Ar fi multe de zis despre HubSpot, dar cred că merită punctată şi viaţă de după serviciu. Asta pentru că viaţa în Dublin înseamnă mult mai mult decât pubs, Guinness şi Temple Bar.

Sunt foarte multe spectacole de teatru, concerte şi stand-up comedy shows care merită văzute cât timp eşti aici. Ed Sheeran, The Cranberries, Ariană Grande sunt doar câteva dintre concertele de anul asta care îmi vin în minte acum.

Sigur, depinde mult de gusturile fiecăruia, dar eu una simt că am acces aici la spectacole pe care le prinzi mai rar în Bucureşti.

Once – The Musical” – o piesă clasică cu şi despre Dublin care nu trebuie ratată. În pauza dintre acte scena devenea un pub real de unde îţi puteai lua o bere sau un vin.

Cred că surpriza cea mai mare a fost pentru mine vremea. Plecasem cu gândul că o să plouă mereu şi eram împăcată cu asta. Realitatea este că plouă des, dar nici pe departe cât să te împiedice să ieşi la plimbare, la drumeţii pe munte sau chiar să mergi la mare (la ocean…) de câteva ori pe an.

Faptul că în Irlanda plouă mereu e un mit. Vara sunt mai mereu zile însorite şi uneori, rar ce-i drept, e şi vreme de plajă. Poza e făcută la 22C în Inchydoney Beach

Dacă vrei să ieşi din oraş în weekend, ai foarte multe opţiuni. Ai oraşele pescăreşti şi trasee montane uşoare de hiking la doar 30 de minute cu trenul de centrul oraşului.

Mama mea, încercând marea cu degetul, la o plimbare în Dalkey, la 30 de minute de Dublin

Dacă vrei, te poţi încumeta chiar la plimbări mai lungi, de 2-3 ore, să vezi lucruri spectaculoase precum Cliffs of Moher sau Giant’s Causeway. O astfel de plimbare de o zi, cu autocarul şi ghid, costă cam 40 EUR/persoană. Iar ghizii irlandezi sunt printre cei mai haioşi şi pasionaţi ghizi din câţi am întâlnit.

Ce vreau să spun e că e greu să te plictiseşti aici, indiferent dacă îţi place berea neagră sau nu.

Cliffs of Moher

Vizitele acasă

Din când în când, merge şi câte o vizită pe la mama, pe acasă.

Îmi place Dublinul pentru că este la doar 3-4 ore de zbor de casă. Unde mai pui că preţul biletelor de avion este în extra-sezon sunt între 40 şi 60 EUR dus-întors. Cele mai scumpe până acum au fost biletele de sărbători, de 300 EUR dus-întors. Dar ce nu face omu’ pentru o sărmăluţă, o tobiţă şi un pupic de la mama?

Mă găsești pe LinkedIn sau, când ajung prin București, la Seneca Anticafe. O să mă recunoști ușor. Voi fi fata din camera de liniște care ronțăie discret dintr-o gulie.”    



One Response to “Locuind şi lucrând în lumea tech a Dublinului (guest post)”

  1. Maria says:

    Un blog interesant ;i frumos

Leave a Reply

css.php