Ma chinui de cateva zile sa scriu pe blog, dar n-am avut net. Ma refer la internetul de acasa, la cel pe care-l folosesc cand am eu chef de obicei sa scriu articolele.

Am invatat zilele astea ca atunci cand renovezi un apartament trebuie sa stii ce-i ala fier de glet, ca sa stii ce sa-i dai muncitorului care ti-l cere.

A citit toata lumea articolul asta: De ce moartea Madalinei Manole nu este nici curajoasa dar nici lasa? Eu sper ca da, caci e printre putinele articole pertinente pe care le-am citit pe subiectul asta. Sau asta. Si zau ca m-am saturat sa vad peste tot pareri tampite.

Intre timp, am fost la una din cele mai bune editii Online MeetUp. Gasiti aici referinte si linkuri catre discutii. Prezentarea lui Mike Teasdale mi-a dat de gandit referitor la newsletterul ASER.

Iar aseara am avut parte de cateva concerte extraordinare, caritabile, oferite de Vita de Vie, Popas, Phenomenon, Sabina, Alexander Lipan si PHOENIX! Pentru prima oara am ajuns si eu la un concert Phoenix. Ovidiu Lipan Ţăndărică mi-a amintit de tobarul trupei lui Elton John,  Nigel Olsson. Are o prezenta scenica ce fura zambete. Fireste, ar mai fi multe de spus, dar, poate alta data

(Sursa foto)

cred ca aleg liceul.

Acum ca am terminat si facultatea pot sa trag aer in piept si sa afirm ca liceul a fost mai tare! Stiu ca sunt si colegi de facultate care citesc ce scriu aici, dar as vrea sa inteleaga ca liceul pentru mine n-a fost niciodata … cimitirul vietii mele.

In primul rand, in liceu eram acasa. Cu bune si cu rele, cu voie si fara voie, in liceu eram aproape de oamenii care pe bune tin la mine. Si acum sunt aproape, la 3 ore distanta, dar de multe ori am alte prioritati…

In liceu eram uniti, in ciuda “bisericutelor”. Cred ca am fost un colectiv fain si pot sa sustin asta oricand, chiar si in fata acelor colegi pentru care liceul a fost un chin.

Profesorii, da, au fost pedanti, iar examenele pe alocuri, mai grele ca astea de la facultate, dar mie mi-a placut. Exista concurenta si mai ales, existau recompense.

Profesorii ne-au fost exemple. Nu toti, fireste, caci fiecare padure are uscaciunile ei. Dar cred ca peste ani imi voi aminti mai usor numele a 10 profesori din liceu.  Profii din liceu au venit aproape toti la banchet, iar cei mai dragi mie mi-au scris la finalul clasei a 12-a ganduri pentru viitor, intr-o agenda pe care am recitit-o ieri.

Citind acum ce-am scris mai sus, imi dau seama ca facultatea pica intr-o lumina proasta si ar fi pacat, fiindca are si ea partile ei bune. Mai ales ca daca plasez totul in context, perioada facultatii, desi a fost de 3 ani, cantareste mai greu ca anii de liceu. Dar sunt anumite aspecte carora le-am dus dorul.

O sa ma mai gandesc si o sa revin cu impresii la rece. Poate scriu un articol despre ce mi-a adus facultatea bun.

PS: La balul de absolvire n-am plans.

O ambasadoare trebuie sa fie in atentia publicului, sa iasa in fata si sa sustina interesele tarii pe care o reprezinta. Dar trebuie in primul rand sa creada in tara respectiva si sa isi doreasca sa prezinte lumii o imagine mai buna.

De aceea, eu, ca Ambasadoare Dove n-as putea sa va vorbesc voua despre Dove Visible Care, daca nu as fi observat pe pielea mea (dezhidratata, dupa o iarna grea) rezultatele multumitoare. Imi place mult textura cremoasa a gelurilor si mirosul frumos pe care il au si pe care il imprumuta si pielea mea. Si nu imi e rusine sa-mi afisez gambele dezgolite sub o fusta, fiindca pielea e hidratata, numai buna pentru putin bronz.

Trebuie sa stiti ca acea campanie de alegere a Ambasadoarelor Dove si-a desemnat primele castigatoare din concursul de pe site-ul www.ambasadoareledove.ro.  Astfel, prin voturile obtinute de la prietene si sustinatoare, Lucia Macovei a fost numita Ambasadoarea Dove in luna martie, iar Catalina Coca in luna aprilie. (va invidiez!)

Aceste femei frumoase au acceptat provocarea, si-au facut cont pe site, au scris despre experienta cu Dove Visible Care, au recomandat produsul catre alte cinci prietene si au fost alese sa reprezinte imaginea Dove si sa vorbeasca despre frumusetea in stare pura altor femei.

In plus, ni s-au alaturat in acesta campanie cateva femei de succes, numite Ambasadoare VIP: Oana Cuzino, Monica Anghel, Kinga Varga si Alice Nastase.

Eu nu mi-am fixat pana acum preferinta pentru o ambasadoare pe care sa o sustin, dar mi-ar placea sa fac acest lucru. Pentru asta, am nevoie de propuneri (sau auto-propuneri): pe cine sa ajut eu sa devina Ambasadoare si sa mearga o saptamana la Barcelona, sa se rasfete intr-un SPA cu toate cele?

Urmeaza sa fie anuntata Ambasadoarea lunii mai, alte doua Ambasadoare vor fi alese la sfarsitul lunii iunie & iulie, iar a sasea Ambasadoare va fi aleasa in urma actiunilor interactive cu consumatorii.  Deci mai aveti 3 sanse!

Si pentru ca suntem in era 2.0, aceasta interactiune se realizeaza si pe pagina de Facebook, pe blog sau pe forum.

Am inteles ca nu trebuie sa deranjez niciun barbat in timpul meciurilor din grupe, din optimi, din sferturi, din semifinale sau din finala Campionatului Mondial. Am inteles ca un barbat adevarat vrea sa se bucure de acest campionat.

Cum eu nu sunt microbista, imi gasesc cu usurinta alte activitati pe care sa le intreprind. De pe 11 iunie de cand a inceput luna de fotbal, am reusit sa nu urmaresc niciun meci de fotbal. Dar marturisesc ca astept cu nerabdare meciul de pe 25 iunie, de la ora 17.00, dintre Portugalia si Brazilia. Iar finala o s-o petrec cu prietenii pe la vreo terasa, mancand o pizza asemanatoare celei de la finala din 2006.

Tot despre campionat as vrea sa va zic ca citeam zilele trecute suplimentul “Nopti si Zile”, cand am dat peste niste date pe care eu una le-am gasit interesante, fara sa fiu neaparat pasionata de fotbal:

1. Toate meciurile de la prima editia a Cupei Mondiale din 1930 au fost jucate intr-un singur oras: Montevideo.

2. Pele (Brazilia) este singurul jucator care a castigat 3 Cupe Mondiale: 1958, 1962 si 1970.

3. Trofeul Cupei Mondiale a fost furat inainte de editia din Anglia din 1966. Dupa o saptamana, trofeul a fost gasit in niste boscheti din Londra de un caine care iesise la o plimbare cu stapanul.

4. Pele a devenit cel mai tanar jucator ce a marcat la Cupa Mondiala. Avea 17 ani.

5. La editia din 1986, Jose Batista (Uruguay) a primit cartonasul rosu in secunda 56 a primei reprize, devenind jucatorul care a fost eliminat cel mai rapid din istoria Cupei Mondiale.

6. Spania detine recordul pentru cele mai multe meciuri jucate de o tara care nu a castigat niciodata Cupa. Spania a jucat, pana in prezent, 50 de meciuri la Cupa Mondiala.

7. In anul 2001 Australia a invins Samoa Americana cu scorul de 31 la 0, inregistrand cea mai mare diferenta de goluri la un meci de calificare la Cupa Mondiala.

8. Meciul cu cele mai multe goluri inscrise de ambele echipe, 12 la numar, a avut loc in 1954, intre Austria si Elvetia. Austria a castigat cu 7 la 5.

9. In 1982, Germania a inscris in minutul 10 al meciului impotriva Austriei. Ambelor echipe le convenea acest scor. Restul de 80 de minute nicio echipa nu a mai atacat.

10, Editia din 2010 a Cupei Mondiale va avea 30 de arbitri, adusi din 28 de tari.

Bonus: Prima editie World Cup a avut loc in 1930, in Uruguay, ideea organizarii unei astfel de competitii apartinandu-i presedintelui FIFA Jules Rimet.

Bonus 2: Claudio Caniggia e unicul fotbalist care a fost eliminat la un turneu final in timp ce era pe banca de rezerve.

(Foto)

E deja al treilea an in care ATGR-ul organizeaza MONTANIADA, aceasta Olimpiada a Muntelui. Am fost prezenta, facand parte din echipa organizatoare, timp de doi ani. In primul an am scris impresiile in revista “Invitatie in Carpati” din august 2008, iar anul trecut am povestit aici, pe blog.

N-are sens sa va mai spun ca e vorba de un proiect de suflet, asa ca va invit si pe voi la editia a III-a, care se va desfasura in perioada 8-11 iulie in Muntii Fagaras, zona Piscu Negru – Cabana Capra.

Programul va cuprinde ca si in anii trecuti jocuri de tabara, parc adventure (tiroliana 200 m, pod indian, “10 probe de armata”, ”la rodeo”), tir cu arcul, foc de tabara, cel putin un traseu montan( Balea Lac – Vanatoarea lui Buteanu – Fereasta Zmeilor – Lacul si Caldarea Capra – Minele de la Capra – Cabana Capra), putin alpinism, paintball, multa muzica folk (Mircea Baniciu – invitat surpriza), si bineinteles actiuni de ecologizare a zonei.

A aparut si prima carte din Romania scrisa pe Twitter. Se cheama “Cum am intrat prima oara pe net. O carte scrisa pe Twitter de 127 autori” si reprezinta un efort colectiv care s-a construit in jurul hashtag-ului #tweetIE8. Iulian Comanescu este omul care a pus cap la cap cele 1015 tweeturi adunate in mai putin de 2 saptamani, de la 216 utilizatori de Twitter care au intrat in joc.

Rezultatul il aveti mai jos. Pe la pagina 57 ma gasiti si pe mine.

Am acceptat cu drag invitatia Cristinei Bazavan la o proiectie speciala a celui mai indragit film de la TIFF (so I’ve heard), fiindca eram nerabdatoare sa-l vad.

Si uite asa am privit in seara aceasta un film despre fiecare dintre noi, “un film pentru mame si fetele lor”, dupa cum a spus la finalul proiectiei Răzvan Rădulescu, regizorul filmului. Un film cu totul si cu totul romanesc.

Am ras la scenele amuzante, la replicile savuroase si am urât din ce in ce mai mult personajul jucat de Ileana Cernat, incat la un moment dat simteam ca-mi pierd rabdarea. Si intr-o oarecare masura mi-am regasit si eu familia in film.

Singura mea neplacere a fos provocata de faptul ca citisem sinopsisul pe net, inainte sa privesc filmul, asa ca stiam firul actiunii. As fi preferat sa nu stiu, motiv pentru care n-o sa va spun nici voua concret despre ce e vorba.

La finalul serii a existat si o sesiune de intrebari si raspunsuri, alaturi de regizorii filmului – Razvan Radulescu si Melissa de Raaf, actrita din rolul principal, Ozana Oancea, si producatorul filmului, Ada Solomon. Am aflat astfel ca exista oarecum o legatura intre viata personala a  regizorului si film, am aflat relatia dintre Felicia – Ozana Oancea (actrita principala) – sora regizorului, in ce masura si-a regasit fiecare dintre ei mama in film plus multe alte aspecte “din culise”.

Si am obtinut si autograf de la “Felicia”:

Va recomand sa mergeti si sa vedeti la cinema acest fantastic debut regizoral in lung-metraj al lui Razvan Radulescu, scenaristul filmului “Moartea domnului Lăzărescu”. Dureaza 2 ore si e in romana & olandeza.

V-ati intrebat vreodata cum ar arata Nadia Comaneci (de altfel una dintre femeile de succes din Romania conform Topului Capital), desenata de caricaturisti din Belgia, Bolivia, Brazilia, Danemarca, Nigeria sau alte tari indepartate?

Cam asa.

Asta fiindca incepand de weekendul trecut puteti intra in muzeul virtual cu caricaturi ale personalitatilor romane, cu desene realizate de artisti din 127 de tari. (sursa)

Asadar, un mic preview:

Nadia Comaneci

Ion Creanga

Mircea Eliade

Stefan cel Mare

Nicolae Ceausescu

Daca vreti sa le vedeti si pe celelalte, le gasiti aici.

Se dau:

• un pachet de servicii de nutritie de la Medicover
• programul Dramatic Change de la Keiko Slim Spa

Se cauta: Zana in devenire.

Cum functioneaza?

Pana pe 17 iunie trebuie sa intri aici, sa-ti faci cont si sa te loghezi, sa scrii de ce crezi tu ca esti cea mai potrivita femeie actuala plinuta, viitoare zanuta. Zice Sana ca trebuie sa impresionezi, sa explici ce-ai incercat si cum nu ti-a iesit, sau sa povestesti de ce este enorm de important pentru tine sa-ti remodelezi corpul sub bagheta unor specialisti.

Va spun sincer ca mi-ar placea si mie sa beneficiez de un asemenea tratament. Cum ai putea, femeie fiind, sa nu-ti doresti sa arati (mai) bine si sa te simti (mai) bine in corpul tau? Mai ales ca am aflat la cocktail-ul la care am fost invitata saptamana trecuta ca pana si aschiile de Maldita sau Marie Jeanne pot avea celulita. E strigator la cer, d’le!

Asadar, tu simti ca ai putea imbunatati ceva la tine, dar singura nu reusesti. Tocmai de aceea Dietetik.ro a creat acest concurs, prin care o femeie poate fi transformata in zana. Fa un efort si incearca sa le convingi pe fete, pe zanele din juriu, ca tu meriti sa beneficiezi de serviciile unor specialisti!

(Sursa foto)

Am anuntat inca din titlu ca e partea I, fiindca am de ceva vreme in cap un articol pe care vreau sa-l scriu, si care va fi partea a II-a.

Deci sunt in sesiune, oficial. (ultima mea sesiune de student la Marketing) Am mai scris si alta data posturi despre sesiune. In anul II, cand ma luptam cu noroiul din campus. Sau semestrul trecut, cand eram in Braganca. Dintre toate sesiunile, aceasta e cea mai lejera. Am citit asta si pe fetele colegilor mei, care sunt mai preocupati de licenta, decat de sesiune. (dupa 35 de examene date in 5 sesiuni, ce mai conteaza inca 5?)

In fine, ce voiam eu sa va spun e ca in sesiune, studentii merg la biblioteca. Nu va grabiti sa spuneti ca numai in sesiune merg studentii la biblioteca. Ati fi surprinsi sa vedeti cum salile de biblioteca sunt mereu pline. (Atentie! Vorbesc numai despre salile de lectura “Victor Slavescu” si “Paul Bran” din ASE, fiindca pe astea le cunosc)

Marea mea problema insa este orarul salilor de lectura:

Mi se pare strigator la cer sa ai un program asa limitat pentru invatat. Cum, tocmai institutia care promoveaza studiul, sa-l ingradeasca?

Daca va grabiti sa-mi sugerati ca nu ma opreste nimeni sa invat noaptea in propria mea casa, ei bine, nu-i asa. Fiindca majoritatea cartilor de la biblioteca ASE sunt pentru studiat in sala de lectura (adica au bulina rosie – pentru cunoscatori – si nu pot fi imprumutate acasa)

In incheiere, as vrea sa mentionez ca am ramas de-a dreptul impresionata de biblioteca din Reading. Studentii n-aveau nicio retinere sa plece la 9 pm spre biblioteca, ca sa studieze.

Iar in Braganca biblioteca era deschisa pana la ora 23:59, in fiecare zi. (exceptie facea duminica, cand se inchidea la 14.00)

Pentru multi, biblioteca e si un loc de socializare, e cool. In Romania inca se crede ca biblioteca e pentru tocilari. Noroc cu Lecturile Urbane

(Sursa foto)