Nu stiu cum ai facut, dar ai reusit sa ajungi in primul an de facultate la “Academia de inalte studii comerciale si industriale” aka ASE. Ai intrat la una dintre cele 10 facultati, pe barba ta sau a altuia, dar acum asta nu mai conteaza. Esti entuziasmat, mai ales ca baiat, vei cunoaste atatea tipe misto. Ca fata, abia astepti sa-ti etalezi hainele dragute si botinele noi. Te duci la toate cursurile din prima saptamana si ramai impresionat de salile pline de studenti. Nici in liceu nu era prezență asa mare la ore. Sa nu crezi insa ca asa va fi mereu. Incet-incet va bate vantul pe...

N-am tras tare, nu aveam pretentia sa ies printre primii, deci am ramas mai la urma plutonului. Cand am cotit pe Calea 13 Septembrie am realizat abia cat de multi eram. Tot dealul era plin de tricouri albe care se deplasau cu viteza spre hotelul Marriott. In loc sa ma descurajeze, privelistea aceea m-a entuziasmat si mi-a dat un sentiment minunat de satisfactie. Am alergat la Crosul Petrom si am construit 1m de pista de biciclete. Citeste continuarea articolului pe Jurnalul Tarii lui Andrei (Sursa foto)

“Unii strang, altii arunca. Nu cred ca sunt aceeasi.” Eu cred ca o mica parte dintre cei care au participat ieri la “Let’s do it” si-au spalat de fapt pacatele. Si cred ca de data asta s-au lecuit complet. Cand vezi maldarele de gunoaie care impanzesc padurile, nu poti sa ramai indiferent. Raman insa multi care n-au participat ieri si care arunca in nestire gunoaie pe jos, in oras sau in natura. De ei nu trebuie sa ne ferim, ci sa-i incoltim! N-o sa folosim violenta fizica, dar ii altoim la buzunar. Amenzile trebuie sa fie mari, usturatoare. Atat cat stiu eu, in tarile...

Cand am ajuns azi dimineata la 07.50 in fata primariei Bucov (judetul Prahova), nu eram pregatiti sa gasim usa inchisa. L-am trezit pe domnul gardian din starea de inertie. Nu stia de ce venisem. I-am aratat cele 4 afise “Let’s do it, Romania!” care zambeau de pe geamul primariei. A dat un telefon si ne-a anuntat ca va veni cineva pe la 8.30 – 9 fara. Surpriza a fost cand domnul viceprimar a sosit pe la 8.20, cu zambetul pe buze, entuziasmat de faptul ca eram atat de multi acolo, fiindca de noi nu stia ca venim. (Noi ne alocasem 4 mormane pe harta, dar ei le alocasera...

Viata e uneori atat de amuzanta! Astazi de dimineata am primit acest mesaj de la prietena mea. Inainte sa-l citesc, echilibrul meu interior era la pamant, o data datorita racelii, iar in al doilea rand fiindca nu reuseam sa fac rost de a 4-a masina pentru Let’s Do It, Romania, care e maine. In grupul nostru au intervenit tot felul de schimbari, unii au venit, altii au plecat, intotdeauna dadea cu virgula, eram ba in minus, ba in plus fata de cati ar fi trebuit sa fim ca sa incapem in masini. Mesajul ei mi-a dat incredere si am cautat in continuare solutii. Vestea care mi-a schimbat starea...

Today is not a good day for science. Chiar si asa, doua vesti bune tot au ajuns la mine. Astfel, acum cateva ore am primit un email de la o prietena buna, care mi-a scris asa: “Ce am mai invatat eu nou in ultimele zile? In primul rand ca daca te zbati, lupti, te agiti si nu te dai batut – vei reusi in final. Si nr 2: ca nu trebuie sa te lasi prea tare dus de val, de emotie in astfel de momente, ci sa ramai cu picioarele pe pamant pana stii ceva concret. Adica feelings aside, trebuie te ocupi de partea practica si abia apoi poti sa te bucuri cu adevarat. Dar trebuie sa ramai level-headed…” Dupa...

Experienta vizionarii unui film romanesc, pentru ca apoi sa particip la o dezbatere pe marginea filmului cu spectatori, actori si/sau regizori e de nepretuit. La fel de mult imi place sa citesc o carte iar apoi sa citesc scurte critici literare sau pareri ale altor cititori avizati. Si cronicile de film sunt bune, dar prefer sa le citesc dupa aceste discutii libere. In acest sens, m-am bucurat sa privesc Mar Nero, la invitatia celor de la Parada Film si Revista Tabu. Mi-a placut rolul Doroteei Petre, e minunata! Si mai e o scena in film care mi-a ramas adanc intiparita, conversatia dintre tatal...

Tragem linie si avem asa: noua fete tunse scurt pentru o cauza (cea de-a noua e Oana Portase) si un singur sponsor pana acum. Let’s make it bigger! Cauzele sociale au nevoie de alti sponsori. “Campania” pornita de Roxana Radu a starnit multe reactii, majoritatea pozitive, dar si foarte multe critici. Reactiile pozitive ne-au dat incredere si certitudinea ca putem face ceva mai mare din “nebunia” noastra. Reactiile critice sunt in mare parte neinteresante, de genul vai ce urat ne sta noua. Ce urmeaza acum? In mod normal, as fi zis ca nu urmeaza nimic, decat sa astept...

Am primit pe e-mail zilele trecute textul de mai jos, si cu ajutorul Monicai am descoperit ca e scris de Bradut Florescu in martie 2010. A ajuns la mine tocmai cand imi aduceam aminte ca acum un an plecasem in Portugalia. Luati de cititi: “Cand te desparti din vina ta, incerci o vreme sa te lupti cu  ireversibilul, iti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si  renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada  de timp ca sa intelegi ce s-a intamplat. Iei povestea de la capat, pas  cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca...

Sorin Tudor, cel care pentru mine e “Sefu’ “ inca de la internship-ul de anul trecut, mi-a dat o tema pentru acasa: sa ilustrez printr-o melodie modul in care internetul si-a lasat amprenta peste cultura. I-am promis ca o sa-i raspund, insa pe moment nu aveam nicio idee… Raspunsul a venit la doar o zi dupa, cand cautam o melodie cu care sa ilustrez un alt articol. Parca a fost dintotdeauna acolo melodia, si totusi nu i-am acordat atentie pana acum: E o leapsa extrem de subiectiva, asa ca nu intrebati de ce. Dar ascultati versurile si ziceti voi daca din anumite puncte...