Experienta vizionarii unui film romanesc, pentru ca apoi sa particip la o dezbatere pe marginea filmului cu spectatori, actori si/sau regizori e de nepretuit. La fel de mult imi place sa citesc o carte iar apoi sa citesc scurte critici literare sau pareri ale altor cititori avizati. Si cronicile de film sunt bune, dar prefer sa le citesc dupa aceste discutii libere. In acest sens, m-am bucurat sa privesc Mar Nero, la invitatia celor de la Parada Film si Revista Tabu. Mi-a placut rolul Doroteei Petre, e minunata! Si mai e o scena in film care mi-a ramas adanc intiparita, conversatia dintre tatal...

Tragem linie si avem asa: noua fete tunse scurt pentru o cauza (cea de-a noua e Oana Portase) si un singur sponsor pana acum. Let’s make it bigger! Cauzele sociale au nevoie de alti sponsori. “Campania” pornita de Roxana Radu a starnit multe reactii, majoritatea pozitive, dar si foarte multe critici. Reactiile pozitive ne-au dat incredere si certitudinea ca putem face ceva mai mare din “nebunia” noastra. Reactiile critice sunt in mare parte neinteresante, de genul vai ce urat ne sta noua. Ce urmeaza acum? In mod normal, as fi zis ca nu urmeaza nimic, decat sa astept...

Am primit pe e-mail zilele trecute textul de mai jos, si cu ajutorul Monicai am descoperit ca e scris de Bradut Florescu in martie 2010. A ajuns la mine tocmai cand imi aduceam aminte ca acum un an plecasem in Portugalia. Luati de cititi: “Cand te desparti din vina ta, incerci o vreme sa te lupti cu  ireversibilul, iti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si  renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada  de timp ca sa intelegi ce s-a intamplat. Iei povestea de la capat, pas  cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca...

Sorin Tudor, cel care pentru mine e “Sefu’ “ inca de la internship-ul de anul trecut, mi-a dat o tema pentru acasa: sa ilustrez printr-o melodie modul in care internetul si-a lasat amprenta peste cultura. I-am promis ca o sa-i raspund, insa pe moment nu aveam nicio idee… Raspunsul a venit la doar o zi dupa, cand cautam o melodie cu care sa ilustrez un alt articol. Parca a fost dintotdeauna acolo melodia, si totusi nu i-am acordat atentie pana acum: E o leapsa extrem de subiectiva, asa ca nu intrebati de ce. Dar ascultati versurile si ziceti voi daca din anumite puncte...

Va spun sincer, rad ca fraiera! Nu credeam ca voi avea vreodata curajul sa ma leped de nimic. “Scurt pentru o cauza” a inceput ca o joaca initiata de Roxana Radu. In urma unor discutii de pe blogul ei daca sa se tunda scurt sau nu, si-a provocat cititorii scriind ca ar accepta acest sacrificiu doar daca ar primi in schimb o suma de bani pentru a o dona unor “cauze sociale”. Nu a trecut mult timp, iar Domnul G. a aparut in peisaj. Asta a fost doar inceputul, pentru ca ulterior mai multe tipe curajoase si lipsite de inhibitii au raspuns provocarii. Au urmat Mica Pana, Tara...

In jurul meu aud tot mai des cuvinte urate la adresa tarii si dorinte marturisite de a pleca intr-alta parte. Chiar si cei in care imi puneam speranta sa lupte, au incetat sa mai lupte. Nu putem sa renuntam cu totii. Nu, nu putem. Trebuie sa ne amintim, de fiecare data, care-s motivele pentru care ne intoarcem in tara. Iar apoi sa citim introducerea cartii lui Dan Puric, “Despre Omul Frumos”, ori de cate ori este nevoie: “Romania este o tara neodihnita. Lipsa de ragaz istoric si-a spus cuvantul. Oboseala de a fi roman a devenit indiferență, pentru ca, apoi, sa o traim astazi...

23 august a fost, vreme de 40 de ani, sarbatoarea nationala a Romaniei. Aceasta zi simboliza, in viziunea totalitarismului vremii, unirea tuturor romanilor sub insemnul unui scop suprem, faurirea societatii socialiste si inaintarea spre comunism. Declararea drept zi nationala a avut loc in 1948. (Sursa) Mai multe despre aceasta zi nu pot sa va spun, fiindca n-am prins nici macar o manifestatie despre care sa pot scrie. Am fost scutita de orice fel de preaslavire a “conducatorului iubit”. Dar imi aduc aminte, cu zambetul pe buze, de-o duda de-a mea, din copilarie. Plecasem cu ai mei spre mare,...

Ma chinui de cateva zile sa scriu pe blog, dar n-am avut net. Ma refer la internetul de acasa, la cel pe care-l folosesc cand am eu chef de obicei sa scriu articolele. Am invatat zilele astea ca atunci cand renovezi un apartament trebuie sa stii ce-i ala fier de glet, ca sa stii ce sa-i dai muncitorului care ti-l cere. A citit toata lumea articolul asta: De ce moartea Madalinei Manole nu este nici curajoasa dar nici lasa? Eu sper ca da, caci e printre putinele articole pertinente pe care le-am citit pe subiectul asta. Sau asta. Si zau ca m-am saturat sa vad peste tot pareri tampite. Intre timp,...

cred ca aleg liceul. Acum ca am terminat si facultatea pot sa trag aer in piept si sa afirm ca liceul a fost mai tare! Stiu ca sunt si colegi de facultate care citesc ce scriu aici, dar as vrea sa inteleaga ca liceul pentru mine n-a fost niciodata … cimitirul vietii mele. In primul rand, in liceu eram acasa. Cu bune si cu rele, cu voie si fara voie, in liceu eram aproape de oamenii care pe bune tin la mine. Si acum sunt aproape, la 3 ore distanta, dar de multe ori am alte prioritati… In liceu eram uniti, in ciuda “bisericutelor”. Cred ca am fost un colectiv fain si pot...

O ambasadoare trebuie sa fie in atentia publicului, sa iasa in fata si sa sustina interesele tarii pe care o reprezinta. Dar trebuie in primul rand sa creada in tara respectiva si sa isi doreasca sa prezinte lumii o imagine mai buna. De aceea, eu, ca Ambasadoare Dove n-as putea sa va vorbesc voua despre Dove Visible Care, daca nu as fi observat pe pielea mea (dezhidratata, dupa o iarna grea) rezultatele multumitoare. Imi place mult textura cremoasa a gelurilor si mirosul frumos pe care il au si pe care il imprumuta si pielea mea. Si nu imi e rusine sa-mi afisez gambele dezgolite sub o fusta,...