Citez din faimosul Hoinaru: “Fie ca RTurile şi replyurile să vă ocolească. Fie ca Wallul vostru să rămână gol, lipsit de urări de bine. Fie ca TweetDeckul vostru să nu se umple de “Hristos a Înviat!” la 00:00 şi nici de TwitPicuri cu “lumină.jpg” sau “ouă_roşii.jgp”. Fie ca filmele la care vă uitaţi să nu fie tot Iisus din Nazaret şi Patimile lui Hristos. Fie ca şi anul ăsta să lăsaţi aifoanele şi aipadurile de-o parte, lângă blackberiuri şi să sărbătoriţi măcar pentru o vreme fără tehnologie. Acum că am învăţat să nu mai trimitem SMSuri...

Cei mai pacaliti romani de 1 aprilie au fost bucurestenii. S-au trezit de dimineata, s-au pieptanat frumos, si-au pus papionul rosu si-au plecat spre birou/ facultate/etc. Cand, in statia de ratb ce sa afle? Ca e #greva! Eu, sceptica fiind, am cercetat problema pe twitter. Daca twitterland imi confirma greva, credeam. Altfel, sa muscati voi gluma, bai, nu eu! Din pacate, era deja confirmata problema. Altii, mai matinali ca mine, infruntasera “pericolul”. Asa ca am facut gestul ala frumos la care ravnim cu totii, intr-o lume utopica: de a calatori in acelasi taxi cu oameni necunoscuti,...

Imi pare rau ca Romania produce doar filme triste, dar ma bucur cand acestea ajung sa castige premii internationale. ( Ursul de Argint si Premiul “Alfred Bauer” la Festivalul de film de la Berlin din februarie anul acesta ) OK, despre ce e vorba in acest film? Fiindca nu vreau sa fiu spoiler, va trimit la sinopsisul oficial: După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp...

Dupa ce-am vazut in deschiderea festivalului One World Romania un preview al filmelor din acest an, avem unele asteptari, care in seara asta mi-au fost confirmate. Inca nu-mi vine sa cred ce filme bune am privit! Am mers asta seara la cinema Union ( trebuie sa revin acolo! ), unde am privit 2 filme minunate: Rabbit a la Berlin ( Polonia, 2009 ) Documentarul spune povestea trista a iepurilor care au trait langa zidul Berlinului pana cand acesta a fost daramat. “Orice asemanare cu persoane sau intamplari reale nu este deloc intamplatoare” Goodbye, how are you? (Serbia, 2009) este...

Joi a fost ziua in care am luat contact cu Johnny Depp in rolul Palarierului cel nebun  Da, am fost si eu in cele din urma sa privesc “Alice in Tara Minunilor” , varianta 3D / 2010. Am zambit, cam o data la cateva minute. Povestea ar trebui s-o stim cu totii, dar universul imaginat de Tim Burton este dinamic si colorat. Pentru copiii din noi Multumesc LG pentru bilete. Cu ocazia asta am facut si eu comparatie intre un film 3D la Imax si 3D-ul de la Mall Vitan. Singura diferenta majora, in opinia mea, e marimea ecranului. Imax ruleaza fin la capitolul acesta. Dar Hollywood Multiplex...

Azi e luni. Te trezesti, cu greu si cu dorinta de a fi weekend deja, te dezmeticesti si in cele din urma iti dai seama ca trebuie sa te apuci de treaba. Pleci spre birou si pe drum te intalnesti cu Ioana din liceu la metrou. N-ai mai vazut-o de vreo 8 luni, de cand v-ati intalnit, tot intamplator, la metrou. Dupa ce afli cele mai importante vesti despre ea, iti continui drumul. Ajungi la birou si il vezi prima oara pe Tavi. Apoi pe Mirela. Apoi pe Dan din departamentul de IT. Apoi  sefa ta Simona afla c-ai venit si indata te cheama la ea in birou. Pana aici ti-a fost.. Seara, dupa program, te...

Mie una imi place sa dau “Like”-uri pe Facebook, iar daca te numeri printre prietenii mei sigur ai observat chestia asta. Nu cred in schimb ca am dat vreodata “Like” atunci cand cineva si-a schimbat statusul relatiei in “single”, desi mi-ar placut, poate, sa dau “unlike”. Insa nu am o problema cu cei care dau “like”, mai ales ca de cele mai multe ori acest “like” il interpretez ca fiind la caterinca. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi dau seama ca aproape de fiecare data m-am amuzat de reactiile starnite de aceste “like”-uri. E...

Astazi se implinesc doua saptamani de cand m-am intors in Romania. Sincera sa fiu, inca n-am apucat sa ma vad cu toti oamenii de care mi-a fost dor si pentru asta imi pare rau. Pot sa zic ca am intrat direct in priza, tinand cont ca semestrul doi de facultate incepuse deja aici si aveam multe lucruri de recuperat. Cred ca in timp, cand voi reciti articolele scrise despre Portugalia, voi simti un mare gol in stomac. Perioada de student Erasmus a fost una extrem de frumoasa, iar amintirile imi vor ramane adanc intiparite. Cu toate acestea, nu stiu daca voi dori vreodata sa ma intorc in Bragança,...

Asadar, dragilor, joi seara ne vedem la folk! Daca v-a fost dor de mine, asta e cea mai buna ocazie sa ne vedem, sa bem o bere impreuna si sa cantam “Prieteneeee” PS: Aici v-am povestit cine este Daniel Raduta! Intre timp, s-au strans peste 118.000 € din donatii & licitatii & alte evenimente si Daniel a reusit sa plece la Milano pentru a incepe procesul de transpant medular. In cinci luni de zile speram sa se intoarca acasa, fericit si sanatos.

Bucurie mare, am ajuns acasa! Exact la timp pentru ca Ministerul Public sa-mi comunice ca harta Romaniei a fost schimbata. Si ca Braila se gaseste acum in judetul Brasov. Chiar si dupa mai bine de cinci luni de zile, camera mea e neschimbata. Doar ca pe birou am gasit un obiect strain, identificat in cele din urma ca fiind o scrisoare de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1. Pulsul mi-a crescut, respiratia s-a ingreunat, dar inainte sa lesin de emotie am citit pe plic  ”Braila, judetul Brasov” si zambetul mi-a revenit pe buze. Am deschis plicul, intrigata, si m-am pus...