Dar nu-s normali, dar nu-s normali Cara la bagaje, parc-ar fi hamali Dar nu-s normali, dar nu-s normali Cand se urca-n tren, loc nu mai avem ———– Cei ce nu-nteleg vraja muntelui Si ma-ntreaba adesea de ce plec hai-hui Le raspund ca-n munti soarele-i mai cald Numai pentru-atat sunt montaniard Echipa noastra cocosata a plecat vineri noapte, cu acceleratul de 11.45 spre Petrosani. N-a durat mult ( vreo 7 ore si jumatate ), si-am ajuns la Cabana Groapa Seaca. ( 18 km pe gheata, cu un microbuz derapand intr-una ) Am servit acolo micul dejun si ne-am bucurat de un ceai...

Perioada mea de student Erasmus s-a incheiat (din pacate sau din fericire), am parasit in cele din urma micutul oras Bragança, iar in drum spre casa, am zis eu sa mai fac o ultima oprire in Madrid. Si cum prietenii nu te lasa la greu, trei dintre ei s-au gandit sa mi se alature  [ Wizzair ar trebui sa-i dea in judecata, fiindca n-o sa mai platesc suplimentul de bagaj mai mult decat biletul ] Dupa carnavalul din Bragança, am prins in Madrid pe 17 februarie ultima zi de carnaval, care presupune o ceremonie vesela de inmormantare a sardinei. Barbatii imbracati in haine negre de epoca, iar femeile...

A scris ieri Cabral despre vienezi la rascruce de ani si a completat articolul cu niscaiva poze ce infatiseaza miracolul austriac. Costin a completat azi cu un articol in stilul sau specific. Pe buna dreptate, credeai ca numai in Romania se intampla toate alea naspa? Uite cum arata o singura straduta din centrul Lisabonei pe 1 ianuarie: Si uite cum arata si faimoasa( de altfel superba) Plaça de Catalunya din Barcelona, surprinsa de Adela in noaptea de Anul Nou: (Sursa thumbnail)

Sfarsitul de an a fost exact cum speram eu sa fie: imprevizibil. Simteam ca mai am nevoie de ceva pentru a incheia anul asa cum vreau eu si exact de asta am avut parte. In noaptea de 29 decembrie n-am apucat sa mai dorm. Pe 30 decembrie, la 6.00 dimineata eu si inca 16 oameni plecam cu autocarul din Bragança, spre cea mai vestica dintre capitalele Europei. Da, ne-a plouat mult.(a fost prima oara in viata mea cand am avut umbrela la purtator) Dar nimic nu m-a oprit sa cutreier Lisabona & Sintra dupa bunul plac, nici noptile nedormite, nici ploaia, nici componenta haotica a grupului. Trei nopti...

31 decembrie 2009, Lisabona, statia de metrou Cais do Sodre, ~ ora 19.00. 11 studenti Erasmus, toti fericiti (mai ales datorita sticlelor de bautura suc de mere nedesfacute inca), se apuca sa cante. Sa cante “happy birthday”. To whom? TO ME!! A fost o senzatie fantastica, cam greu de descris in cuvinte, fiindca de jur imprejur erau foarte multi oameni (toti cumparatorii intarziati care ieseau din supermarketul “Pingo Doce”), iar ei imi cantau cat puteau de tare “la multi ani”. In jurul meu era un cerc, de oameni pe care in urma cu 3 luni de zile abia ii cunosteam, dar cu care...

Stand drept si judecand stramb, reflectam eu zilele trecute la diferenta dintre a locui intr-un oras pentru un timp si a-l vedea ca turist timp de cateva zile. Si fiindca imi place atat de mult sa calatoresc, de fiecare data cand ajung intr-un loc nou incerc sa aflu cat mai multe despre el. De obicei ma documentez inainte, dar nu ma las niciodata condusa de recomandarile pentru turisti. Fiindca eu vreau sa fiu mai mult decat un turist care face “Iola”. Poze “Iola”. Io la turnul Eiffel. Io pe podul Londrei. Io la Zoo Barcelona. Etc. Spre exemplu, Adela imi zicea ca in primele...

Ultima oara cand v-am povestit ajunsesem in Barcelona. Autobuzul cu care am plecat de pe aeroportul Girona m-a lasat chiar in buricul targului, la Arc de Triumf, unde ar fi trebuit sa ma astepte Adela. Ne-am intalnit dupa ceva timp si am pornit un pic la plimbare, pana sa inceapa ploaia. Am intrat intr-un pub sa mancam tortilla/paella, dar era meci Barcelona – Real Madrid si cum catalanii sunt fanatici ne-au spus ca barul se inchide in curand si nu ne pot oferi decat niste sandwish-uri cu jamon. Am baut o cafea si-am plecat. In Barcelona am avut 6 zile intregi la dispozitie, timp suficient...

Au oamenii o vorba uneori, care zice ca toate lucrurile frumoase se termina. Mie nu prea-mi place cum suna asta, dar cert e ca aventurile mele au luat astazi sfarsit. Bragança – Porto – Londra – Reading – Oxford – Reading – Londra – Porto – Faro – (Lisabona, Coimbra noaptea) – Porto – Barcelona – Porto – Bragança: 18 zile, 3 tari, 5 orase care mi-au fost casa. Cred insa c-as putea face asta toata viata Si fiindca toate filmele se termina cu un final grandios, ei bine, astazi am fost sa votez la Consulatul Onorific...

Mi-a placut la scoala, dar mi-ar fi placut si mai mult dac-am fi facut macar din cand in cand chestii practice. Spre exemplu, mi se pare strigator la cer sa folosesti laboratorul de fizica/biologie/chimie doar pe post de sala de clasa, fara sa descoperi niciodata, ca elev, ce se afla in spatele lacatelor de la dulapuri. In plimbarea mea recenta am fost placut impresionata de un lucru, intalnit in 3 locuri diferite: in Oxford, in Londra si in Barcelona. La diferite muzee, se tineau ore deschise cu grupuri de copii. Serios, ce poate fi mai placut, ca elev, sa mergi la muzeu cu un prof exuberant...

Va spuneam zilele trecute ca imi place mult sa ma plimb pe “Las Ramblas” si ca o sa fac asta zilnic, probabil, cat timp stau aici. Ieri, in timpul vizitei mele de dupa-amiaza, m-am apucat de fotografiat personajele care ofera zambete contra eurocenti. Mie imi sunt dragi, majoritatea, fiindca macar ofera ceva in schimbul banilor pe care ii cer. Au stiut sa se pozitioneze Cat despre romanii care sunt si ei prezenti pe acolo, am preferat sa merg mai departe, ignorand complet ceea ce i-au spus unei tipe care nu le-a dat bani, desi le-a facut fotografii. In orice caz, nu i-au zambit. Sa...