Sunt multe locuri pe care le-am vizitat şi care mi-au plăcut foarte mult. Dar sunt puţine cele în care chiar îmi doresc să revin. (funcţionez pe principiul: a fost frumos, dar decât să merg în acelaşi loc mai bine aleg altceva, poate descopăr ceva şi mai frumos! 🙂 ) Unul din locurile în care chiar aş vrea să revin curând este Palaios Panteleimonas, un sătuc aflat la 700m altitudine, pe versantul estic al muntelui Olimp. Nu cred că pot să explic exact de ce îmi doresc să fiu acolo: poate datorită peisajului (se vede superb  Golful Thermaik), poate pentru linişte şi starea...

În prima zi petrecută în Polonia, mai exact în Varşovia, eu şi ceilalţi şase români care mă însoţeau ne tot miram de lucrurile din jurul nostru, făcând mai ales afirmaţii pozitive despre oamenii de acolo. Erau prietenoşi. Erau oameni aşa cum ar trebui să fie. Si chiar dacă nu mă gândisem la asta înainte, pot acum să spun că România şi Polonia au destul de multe lucruri în comun. În primul rând, ambele ţări au devenit socialiste cam în aceeaşi perioadă (1947 vs 1945) şi ambele au ieşit de sub dominaţia comunistă în acelaşi an, 1989. Polonia e azi al șaselea...

Până să plec în Polonia nu citisem prea mult despre locurile în care aveam să ajung, puţinul timp liber pe care l-am avut la dispoziţie l-am petrecut stabilind ultimele detalii alături de colegii mei români. (transport, cadouri pentru ceilalţi participanţi, prezentarea ţării etc.) Însă odată ajunsă în Zakopane, un orăşel din sudul Poloniei, la poalele munţilor Tatra, am fost pur şi simplu impresionată. Era mult mai bine decât mă aşteptam! De jur împrejur erau munţii stâncoşi şi în imediata apropiere vedeam doar verdeaţă multă şi case din lemn. Iar cu cât mă...

Duminica trecută trebuia să mergem prin Zakopane, ca să îndeplinim câteva sarcini anume. Dar cum vremea de aici e la fel de schimbătoare şi nehotărâtă ca cea din Londra, duminică a plouat aşa că am făcut abia luni treasure hunt-ul. Am fost împărţiţi în 5 echipe şi fiecare a avut alte misiuni. Noi a trebuit să aflăm numărul de telefon al serviciului de Salvamont (TOPR), să aflăm numele a 5 văi de aici, să notăm distanţa în km până la Morskie Oko, un lac mare, adânc şi pitoresc din munţii Tatra, să mergem în cimitirul de pe strada Peksowe Brzyko şi să găsim...

În cadrul proiectului la care particip zilele acestea în Polonia împreună cu alţi şase români am avut de pregătit şi o seară românească. De fapt, fiecare ţără participantă a avut la dispoziţie una din seri pentru a pregăti un moment artistic/tradiţional/educativ sau ceva de genul acesta. Cum aseară a fost rândul nostru (împreună cu echipa Turciei), i-am aşteptat pe “invitaţii” noştri cu ciocolăţele ROM pe scaune, de care capsasem tricolorul României, sub formă de fundiţă. Pregătisem şi două mese cu bunătăţi: cozonac, griş cu lapte şi dulceaţă,covrigi...

Pentru şapte oameni care împreună, în total, au dormit cinci ore cu o seară în urmă, pot să spun că am avut o doză mare de energie ieri şi am folosit la maximum cele 7 ore pe care le-am avut la dispoziţie ca să ne plimbăm prin capitala Poloniei. Am ajuns în Varşovia la 6:45, a durat cam jumătate de oră să recuperăm bagajele de cală, dar la 7:40 ajunsesem deja în gara centrală. Pentru 10 zloţi de persoană ne-am depozitat bagajele în siguranţă în gară, am ieşit la suprafaţă, l-am întâlnit pe Przemek şi-am pornit la drum. Nu ne mai văzuserăm din februarie 2010,...

În jur de 7.45 am o întâlnire în Varşovia, în gara centrală. Mă va aştepta (sper) acolo Przemek, un amic polonez al cărui nume cu greu l-am învăţat în prima săptămână de Erasmus în Portugalia. Se citeşte ceva de genul “Pşemec”. 🙂 Sper să ne plimbe câteva ore bune prin Varşovia, să ne arate locurile preferate şi să ne povestească despre viaţa lui acolo. Pe la două şi ceva vom fi deja în trenul care ne duce către Cracovia. Acolo ne va aştepta Oliwia, una dintre organizatoarele schimbului de tineri la care particip alături de şase români. Noi –...

Dacă spun “mountainboard” știi exact la ce mă refer, fără să cauți pe Google? Eu recunosc că săptămâna trecută nu știam mai nimic despre acest sport. Nici cum se practică, nici unde, nici cine-l practică în România, nici cum arată echipamentul. Dar la prima citire pe Google mi s-a părut suficient de mișto încât să le zic celor de la magazinul Switch! Ski’n’Surf (unul din sponsorii competiției Balkan Dirt Masters) că merg și eu cu ei, să văd care-i treaba. Sâmbătă la prânz când am ajuns eu în Piatra Neamț era cald tare, la fel ca-n București....

La început a fost ea, una singură. Roşie, strălucitoare şi trufaşă, încât toţi şoferii care o vedeau întorceau capul după ea. Stătea fixă, prinsă de plafon, pe barele transversale special create pentru ea. Cam vreo şase ore i-a luat să ajungă din Bucureşti până-n Piatra Neamţ, pe E85. A depăşit maşini mici, maşini mari, căruţe, tirişti şi mămici bicicliste cu bebe-n spate. Şi într-un final a ajuns sus pe muntele Cozla, la 657 metri altitudine, într-o cabină de telegondolă. (faimoasa telegondolă, una din principalele atracţii turistice ale oraşului) De...

“Trăim încă din banii din vânzarea apartamentului pe care l-am avut în București și, de câteva luni, din salariul de șofer pentru Centrul Piracanga, pe care îl câștigă Florian.” (dintr-un interviu cu Laura Câmpean, care locuiște acum cu soțul și copilul ei într-o comunitate ecologică și spirituală din Brazilia) “Am pus ceva banutzi deoparte. Nu multi. Vreo 10.000 de euro. Nu vreau sa cumpar case sau terenuri pe-aici, nu vreau sa deschid afaceri sau sa petrec pana dimineata cu sexy-asiatica. Vreau sa invat sa traiesc cu cat am nevoie. Daca invatz, pot sa stau aici...