E un test de blogger sa traiesti aceleasi experiente cu alti 19 oameni si sa reusesti totusi la final sa transmiti ceva relevant pentru audienta ta, fara sa devii redundant. Totusi, nu e atat de greu, fiindca mi-am dat seama inca o data ca fiecare dintre noi percepe altfel lucrurile. De exemplu ieri, cand am trecut cu Dusterele prin vad, mie nu mi s-a parut nimic palpitant. Sigur, mi-a placut, dar din punctul meu de vedere nivelul de adrenalina n-a crescut prea mult. Alex insa a fost extaziat. Nebuloasa la fel. Bogdana – intre teama de necunoscut si placere crescanda. Eu m-am bucurat mai tare...

Daca n-ati inteles pana acum, Redescopera Romania este despre experiente de drum, locuri minunate, culturi, obiceiuri si incercarile noastre de a reda ani intregi de istorie romaneasca. Suntem 20 de oameni de varste diferite, cu experiente anterioare diferite. Dar acum functionam ca un grup, si deocamdata suntem un grup frumos. Parca fiecare are rolul lui. Dar fiindca au trecut abia doua zile, e prea devreme sa tragem concluziile acestea. Mai potrivit ar fi sa va povestesc despre frumusetea drumului de ieri.  Pe parcursul a vreo 300 de km (cred), ne-au taiat calea pisici de toate culorile, caini...

Plecat-am din Bucuresti 20 de oameni iubitori de Romania. Ora 5 dimineata nu ne-a impiedicat sa ne prezentam cu zambetul pe buze la Daciile noastre echipate de drum. In total am parcurs ieri vreo 450 de km, pe traseul Bucuresti – Pitesti –Slatina –Craiova – Drobeta Turnu Severin – Orsova – Mehadia – (Cheile Globului) -  Eftimie Murgu – Bozovici – (Cheile Minisului) – Anina – (Cheile Carasului) – Resita – Statiunea Secu (unde am innoptat la Pensiunea Brandusei). Primul nostru obiectiv era sa ajungem la ora 12 in Eftimie Murgu, pentru a participa la o traditie...

Daca inca n-ati citit pe celelalte 19 bloguri, de luni, 7 martie, plecam in programul (de mare anvergura) Redescopera Romania (Reloaded sau Varianta 2011, cum preferati) Miza-i mare! Ne-am propus sa vizitam multe intr-o saptamana, speram sa avem timp de toate si sa mai si respiram Plecam catre zona Hategului, vom innopta doua zile in Resita, una in Hunedoara, doua in Rm. Valcea si una in Targoviste. Vom redescoperi Valiug, Baile Herculane, Geoparcul Dinozaurilor (Tara Hategului), Cheile Carasului, Castelul Banloc, Pestera Ponoarele, Podul lui Dumnezeu, Portile de Fier, Cheile Nerei, Brazda lui...

Avertisment din partea autorului: Postul asta nu-i pentru cei slabi de inima. Nici pentru cei care nu tolereaza limbaj mai putin elevat. Daca vreti sa gasiti inspiratie si intamplari extraordinare, cititi in continuare. Daca vreti sa faceti pe desteptii sau superiorii, verificati butonul rosu din dreapta sus. Toti avem idei extraordinare – chiar cred asta. Doar ca majoritatea oamenilor aleg sa le ignore. Sunt maturi. Sunt realisti. Nu depasesc prea mult limita bunului-simt si nici nu vor sa riste prea mult sau sa se puna in situatii inconfortabile. Incepuse vacanta. Era deja luni. Mi-am...

Mi-ar trebui zeci de pagini sa scriu tot ce mi-as dori sa va povestesc despre Erasmusul meu in Porto. O sa ma limitez insa la cateva zeci de randuri, cu informatii generale, dar si personale despre viata de student in Porto. Ca sa incep cu dreptul, Porto este al doilea oras ca marime si importanta din Portugalia, o tara frumoasa din vestul Europei. Mi-am dorit de multi ani sa o vad, asa ca o data ajunsa acolo, am trait la maxim tot ceea ce mi s-a intamplat. Oriunde ai fi, cand esti Erasmus cea mai importanta este distractia. Si o sa incep prin a va spune ca in Porto toata lumea bea pe strada....

Nu stiu cum sunt altii, dar eu cand ma gandesc la Köln… ma gandesc la „Die Studentenstadt“. Atat de relaxat, atat de detasat, atat de studentesc si viu. Daca in München la ora 21:00 in timpul saptamanii zici ca esti in “I am Legend”, in Kölle lumea e pe strada, pe Zülpicher Straße, la un pahar de Kölsch (spre mai multe) de vorba. Skinny jeans si sneakersi, tricouri lungi si eggeri, genti cu toarta lunga si atarnata stramb (dar calculat) pe un umar, insigne si multe, multe saluri. Doamne, cate dimineti petrecute in acel centru, mic (cateva intersectii: Heumarkt, Neumarkt, Rudolfplatz,...

COCO zice că „Vremea a fost relativ bună până acum: în general nu a fost frig, temperatura n-a scăzut sub -34 grade, dar în toate zilele a bătut vântul. Frig şi vânt foarte puternic au fost numai vreo 3 zile.” După succesul din 4 ianuarie, când Coco a finalizat ascensiunea pe Mt. Vinson – un nou record mondial de vârstă pentru România, a urmat un şir lung de zile în aşteptarea plecării către următorul obiectiv: Mt. Sidley, cel mai înalt vulcan al Antarcticii. O serie de evenimente neprevăzute a întârziat plecarea echipei, dar dacă reuseşte şi ascensiunea pe Mt....

Nici nu mai stiu cand am auzit prima oara de lacatale iubirii, sau love padlocks, asa cum sunt ele cunoscute in lumea toata. Dar mi s-a parut o idee foarte simpatica de la bun inceput si inca imi doresc ca la un moment dat sa prind si eu un lacat frumos colorat si gravat de un astfel de gard, si sa-l las pe el sa arunce cheia. Acest obicei de a agata lacate ale iubirii pe gardul care separa zona de pietoni de calea ferata de pe Podul Hohenzollern a fost adoptat de nemti in 2008, dar pare a fi mult mai vechi si imprumutat din China. Foarte multe cupluri de indragostiti au agatat cate un lacat...

De la Dambu Morii am pornit sambata dimineata spre Cabana Piatra Mare, cu grupul meu de prieteni pe viata legati. (Atatea drumuri, pericole multe, ne tin uniti, suntem ca fratii) In total 22 21. Am escaladat in tihna cele 7 Scari, chiar daca la inceputul traseului ne intampina deja clasicul marcaj “Canionul este  impracticabil. Folositi traseul de ocolire”. Am ajuns pe platou cam in 3 ore, ne-am suit pe stanca, am admirat privelistea de jur-imprejur si apoi ne-am indreptat plini de energie spre cabana pazita de cainii unguresti. Dupa cateva ore, langa soba, in sunet de chitara zdranganita: “Dragilor,...