Un sir lung de biciclisti a invadat aseara Bucurestiul. Mountain-bikes, biciclete de oras, biciclete pliabile, biciclete inchiriate de la Cicloteque, “biciclete rosii”, biciclete duble, biciclete cu noroi de la “Let’s bike it” si multi oameni entuziasti care le-au manevrat cu zambetul pe buze pe traseul Tineretului – Unirii – Universitate – Romana – Calea Victoriei – Ateneu – parcul Izvor.

Da, am fost multi (250 – 300 de indivizi ) si am atras atentia. Pietonii se opreau sa ne fotografieze, masinile ne acordau prioritate, soferii de taxi priveau nedumeriti. Nu era Turul Bucurestiului, dar oamenii ne acordau atentie.

Toate bikewalk-urile de pana acum si cele ce vor urma (insotite de politie, cu acordul primariei) se fac in ideea ca la un moment dat, numarul mare de ciclisti pe carosabil va fi un lucru absolut normal, care nu va mai atrage atentia celorlalti participanti la trafic.

Si-om trai si-om pedala fericiti pana la adanci batraneti

PS: Incepand de ieri, accesul cu biciclete la metrou este permis in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale. Inca un pas spre mai bine.

(Sursa thumbnail; Foto: Dorothea Kettler)

Toata lumea pleaca la mare weekendul acesta. Mika si Liberty Parade sunt doua motive bune moka.

La inceputul saptamanii credeam ca ultraviolete o sa scrie si pe corpul meu nebronzat in acest sfarsit de saptamana. Dar intre timp m-am razgandit. Nu vreau aglomeratie. Mi-ar fi placut sa ajung la Gura Portitei. Dar iarasi m-am razgandit. Ulterior, Hoinaru a publicat  Stirile de duminica seara. Acum chiar nu mai vreau la mare.

Asa ca m-am apucat de cautat alternative de petrecere a timpului meu liber. Si-am gasit multe, si-am facut o ditamai lista pe care am publicat-o pe Jurnalul Tarii lui Andrei.

Asa ca va urez un weekend placut, cu experiente frumoase.

(Sursa foto)

Sambata a fost o zi ca-n filme, pe care mi-am petrecut-o cu fetele. Seara, pe la 20.00, am ajuns la concertul sustinut de Elton John in Piata Constitutiei si m-am asezat, un pic sceptica, langa Anca_N si prietenele ei. Sceptica fiindca nu creadeam ca o sa-mi placa atat de mult concertul pe cat mi-au placut ultimele la care am fost. (Noisettes, Goran Bregovic)

Nu ii contestam abilitatile lui Sir Elton John, doar ca pe mine nu ma da pe spate muzica lui. Incet-incet insa, concertul se transforma in ceva foarte dragut, iar calitatile lui Elton cresteau in ochii mei. A inceput sa cante la 10 minute dupa ora stabilita, nu la o ora dupa ora stabilita, cum fac adevaratele valori. A cantat timp de 2h30′!

Au fost si cateva elemente conjuncturale care au dat savoare concertului: faptul ca in timpul melodiei “Candle in the wind” s-a luminat Casa Poporului (era ora la care se aprindeau luminile, Casa Poporului fiind in spatele nostru), faptul ca publicul era unul matur, care a crescut cu muzica lui Elton si care acum isi traia parca din nou copilaria.

Mi-a placut mult de Nigel Olsson, tobarul trupei, membru inca din 1969. Are o prezenta scenica greu de uitat.

(Multumesc HotCity pentru invitatie!)

Imediat dupa concert am taiat-o prin centrul vechi si nu creadeam ca o sa mai ajung si la Noaptea Devoratorilor de Publicitate. Dar am ajuns la 11 si un pic, la țanc, fiindca tocmai atunci incepea, propriu-zis, Noaptea. N-am rezistat decat pana la ora 01.00, desi ar fi trebuit sa raman acolo pana pe la 6 dimineata. 7 ore de publicitate, va dati seama?

Mi se pare interesant cum au invatat oamenii sa dea bani pe bilet ca sa umple Sala Palatului si sa priveasca acele reclame pentru care in mod normal schimba postul TV.  Fiindca eu cred ca un om normal care priveste zilnic la TV schimba postul in pauza publicitara, chiar daca e o reclama in care iepurasii Durex sunt mega-amuzanti. Sau una in care George Clooney isi afiseaza zambetul de barbat fatal in fata lui John Malkovich, pentru Nespresso.

Si uite asa am incheiat ziua de sambata. Duminica m-am trezit de dimineata ca sa merg la Bookfest. M-am afundat timp de cateva ore in universul cartilor, dupa care m-am intalnit cu ASER-istii si am plecat la Saftica, pentru a sarbatori cu totii sfarsitul unui an plin de proiecte reusite pe care asociatia le-a organizat.

La intoarcere m-am perindat cu trei dintre ASER-iste pe strada Arthur Verona, unde se desfasura ultima seara de Street Delivery. Un mod ideal de a incheia un weekend fain, cu povesti frumoase.

Doar licenta ma mai streseaza acum. Sesiunea s-a incheiat si trebuia sa sarbatoresc asta cumva.

Am acceptat cu drag invitatia Cristinei Bazavan la o proiectie speciala a celui mai indragit film de la TIFF (so I’ve heard), fiindca eram nerabdatoare sa-l vad.

Si uite asa am privit in seara aceasta un film despre fiecare dintre noi, “un film pentru mame si fetele lor”, dupa cum a spus la finalul proiectiei Răzvan Rădulescu, regizorul filmului. Un film cu totul si cu totul romanesc.

Am ras la scenele amuzante, la replicile savuroase si am urât din ce in ce mai mult personajul jucat de Ileana Cernat, incat la un moment dat simteam ca-mi pierd rabdarea. Si intr-o oarecare masura mi-am regasit si eu familia in film.

Singura mea neplacere a fos provocata de faptul ca citisem sinopsisul pe net, inainte sa privesc filmul, asa ca stiam firul actiunii. As fi preferat sa nu stiu, motiv pentru care n-o sa va spun nici voua concret despre ce e vorba.

La finalul serii a existat si o sesiune de intrebari si raspunsuri, alaturi de regizorii filmului – Razvan Radulescu si Melissa de Raaf, actrita din rolul principal, Ozana Oancea, si producatorul filmului, Ada Solomon. Am aflat astfel ca exista oarecum o legatura intre viata personala a  regizorului si film, am aflat relatia dintre Felicia – Ozana Oancea (actrita principala) – sora regizorului, in ce masura si-a regasit fiecare dintre ei mama in film plus multe alte aspecte “din culise”.

Si am obtinut si autograf de la “Felicia”:

Va recomand sa mergeti si sa vedeti la cinema acest fantastic debut regizoral in lung-metraj al lui Razvan Radulescu, scenaristul filmului “Moartea domnului Lăzărescu”. Dureaza 2 ore si e in romana & olandeza.

Mi-am petrecut weekendul la Nisovo, alaturi de alti 20 si ceva de oameni invitati de Neogen la Blogaria 5. (eveniment  cincinal, da? )

Anul trecut, la editia 4×4 am calculat o medie de 30 de sarituri de persoana in piscina. Anul acesta numarul sariturilor  a scazut, dar as mentiona vreo 5 ore petrecute in jacuzzi.  Cred ca a scazut si numarul berilor baute, dar a crescut consumul de Jack…

In orice caz, Arhi isi merita titlul de campion la sarituri. El “e taticul saritorilor in piscina”.

Si-acum, poze:

Paragusul, in inima Bucurestiului:

Costin, primul, ca-ntotdeauna. (Primul ajuns la benzinarie, primul la Black Stork Hotel, primul intrat in piscina)

Si, sa nu uitam, senzatia zilei – Arhi intr-o (fosta) rochita de-a mea:

Cam atat despre partea fun a iesirii. Despre prezentarile de ieri (Neogen/Bestjobs, zooku.ro si zumzi.ro) am scris intr-un alt articol.

Pentru alte pareri si impresii, vizitati: Costin, Arhi, ReporterVirtual, Denisa 1 si 2, Marius Sescu, Adrian Ciubotaru, Sebi.

Fiindca ploaia nu m-a speriat astazi, am dat o fuga pana la editia a 6-a a Online MeetUp, ca sa particip la discutia despre cum comportamentul utilizatorului de internet poate schimba gandirea de marketing.

Invitatul serii a fost Sam Berteloot, Managing Partner la InSites Consulting, compania de research care a realizat impreuna cu IAB Europe studiul MCDC: Marketers and Consumers, Digital and Connected.

Discutia s-a invartit in jurul acestui studiu, de fapt in jurul concluziilor oferite de Sam cu privire la activitatile si atitudinile utilizatorului roman de internet.

Invitatul a prezentat foarte multe date, dar eu am retinut doar cateva:

• Desi 50% din utilizatori au incredere in internet, doar 19% au cumparat vreodata ceva online.
• Doar 25% din utilizatorii romani cred ca e prea multa publicitate pe net, fata de 63% la TV si 36% la radio. Tinand cont ca media europeana e de 41%, sa curga campaniile de marketing online E loc de mai mult si de mai bine!

Pornind de la reprezentativitatea studiului pentru Romania, (Orlando este sceptiv vizavi de asta) s-a facut o recapitulare a numarului de utilizatori inregistrati pe fiecare din retelele sociale cele mai indragite si s-a discutat un pic si despre gradul de penetrare al internetului in Romania.

Orlando a zis ca in .ro majoritatea campaniilor sunt adaptari ale campaniilor din offline. Companiile trebuie sa invete sa gandeasca si sa vanda online, sa interactioneze cu utilizatorul de internet, care are un comportament diferit de consumator.

O alta discutie care mie personal mi s-a parut interesanta a fost cea dintre Bogdana si Costin, referitoare la reach-ul unei campanii online. Bogdana a dat exemplu campania Burn Shots si a spus ca ar fi avut un reach de 35000 utilizatori, iar lui Costin i s-a parut o cifra mult prea umflata. Daca ma intrebati si pe mine, da, este o cifra mare pentru o campanie derulata pe Twitter si Facebook in Romania.

Pana data viitoare, cititi-l pe Titus, care-a facut, ca de obicei, live blogging.

Toata ziua mi-am dorit sa ploua si iata ca a inceput sa ploua cu 10 minute inainte sa plec eu spre concert. Avantajul meu a fost ca am plecat tarziu de acasa. Deci am plecat pregatita cu pelerina de ploaie.

Am ajuns la 20.00 la concert, m-am salutat cu Alex, Hilke, Andreea, ne-am “bucurat” impreuna de ploaia din belsug si apoi m-am mutat la grupul ASER-ist, cu care “aveam intalnire”.

In deschiderea Noisettes au cantat foarte frumos scoţienii de la Codeine Velvet Club. Desi ploua de rupea, oamenii dansau si aplaudau si se simteau bine.

Pe la 21.30 au inceput si britanicii sa cante, iar tipa, Shingai Shoniwa, ne-a frapat inca de la inceput prin rochia si miscarile ei. Stie sa faca show, nu gluma! N-a oprit-o nici ploaia, nici rochia care cadea de pe ea. Iar publicul, select ales (selectie naturala) a apreciat mult concertul, miscarea scenica, vocea ei, coborarea in public sau tumbele de pe scena.

Iar la auzul melodiei din reclama (Never Forget You), publicul a luat-o razna Toata lumea canta si dansa.

Ca sa inchei, va spun ca mi-a placut tare de tot. A fost unul dintre cele mai tari concerte la care am mers eu pana acum, in ciuda conditiilor meteo. Fantastica formatie, formidabila tipa.

PS: De cand n-ati mai vazut o formatie cu dansatoare cu forme voluptoase?

(Sursa foto)

Bun, am participat zilele trecute la cea de-a 5-a (si ultima) conferinta organizata de Saga Business and Community. Am scris despre asta atat pe twitter (#csr10), cat si intr-o incercare de live blogging. Zic incercare fiindca majoritatea prezentarilor au fost destul de tehnice si am incercat atat sa fiu prezenta acolo (mai mult decat fizic), cat si sa transcriu ideile importante transmise.

Am retinut ca CSR-ul trebuie adaptat la fiecare regiune si ca nu putem aplica in Romania ceea ce se face in alte parti ale lumii.

Nu exista o reteta universal valabila; fiecare companie trebuie sa-si stabileasca obiectivele de CSR in functie de profilul ei, de misiune si valori.

Cheia succesului este sustenabilitatea: “calitate a unei activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare. Conferința mondială asupra mediului de la Rio de Janeiro din 1992 a acordat o atenție deosebită acestui concept, care implică stabilirea unui echilibru între creșterea economică și protecția mediului și găsirea de resurse alternative. Când se referă la dezvoltarea economică de ansamblu a unei țări sau regiuni, este de obicei preferat termenul sinonim dezvoltare durabilă.”

E mai ieftin să fii responsabil, decât să comunici că ești

În traducere liberă, asta înseamnă că trebuie mai întâi să începi să fii responsabil în procesele interne, să economisești, să reciclezi și să reutilizezi ceea ce se poate, să reduci costuri și consumul de energie/materie prima, pentru ca apoi să te poți concentra pe campanii extensive la nivel social sau de mediu, pe care să le și comunici în consecință. (Titus)

( “multe companii nu-s responsabile pentru ca le costa mult apoi sa comunice ca-s responsabile”, cam asa a zis un grec, speaker)

S-a vorbit mult si despre greenwashing si cred ca ar trebui sa citim asta: http://en.wikipedia.org/wiki/Greenwash

So, as a conclusion:  CRM (Cause Related Marketing) is not CSR. CSR is not PR.

PS: A mai scris si Adi Ciubotaru.

Astazi imi petrec ziua la etajul 21 al hotelului Intercontinental, unde viata pare mai frumoasa, datorita privelistii minunate si datorita actiunilor de CSR despre care am auzit pana acum in cadrul conferintei internationale  CSR’10 – Pulling in the Right Direction.

10.00  -  Catalina Pislaru, CSR Officer, Orange Romania  (Slogan:  Together we can do more) a vorbit despre Orange ca brand si “TBL approach” (aka “people, planet, profit” )

Dintre cele 4 directii de CSR prezentate, am retinut cateva actiuni care mi-au placut si despre care stiam prea putine:

• cronos vocal (verificarea audio a costului pentru oamenii cu deficiente de vedere)
• sistem de reciclare al telefoanelor in sistem buy–back;
• Biciclete cu cravate
• sistem de facturare electronica e-invoice,
• pachetul PrePay e facut din hartie reciclabila
• oferta “Senior”
• program de dezvoltare personalizata a angajatilor ( pentru 10% Top Talents )
• reciclare de hartie, baterii, echipament retelistica, cartuse ;
• inchidere automata a calculatoarelor, achizitionare de masini noi, mai “verzi”
• parteneriat cu ADEPT Transilvania – protejarea biodiversitatii din satele transilvanene, dezvoltare  rurala

10.30 – Paolo Chighine, Head of External Relations, Enel Romania (People safety is a core value  - “Zero accidents” ) - primul investitor strain in sectorul  energetic din Romania ( prezent, de altfel, pe 4 continente, 22 tari)

Si-au propus sa fie printre cele mai active companii din domeniul CSR, sa investeasca peste 700 milioane de euro intr-un program de 5 ani de modernizare a retelei, sa ofere suport comunitatii romanesti (educatie – Competition Play Energy, societate – Enel Cuore, iluminarea cladirilor importante si a monumentelor) si au o zi interna in care promoveaza sustenabilitatea.

(Imi cer scuze pentru rom-gleza, dar prezentarile sunt in engleza si imi vine destul de greu sa scriu in romana)

A doua parte a conferintei : “Make your business sustainable through green labeling”

11.45 – Emmanuel Perakis, Managing Partner, STREAM Management Consulting ( un speaker foarte bun, in opinia mea)

• Responsibility = Ability to Respond
• Nu-i place termenul de CSR. Pentru el, CR spune totul ( Doing everything in a responibile way.)
• There are NO green products. There are more green products than others.
• Ceea ce comunici trebuie sa fie pe aceeasi linie cu ce faci tu, companie, astfel totul reprezinta doar “greenwashing”.
• A exterminat in fata noastra termenul “eco-friendly”, considerandu-l “fluffy language”

Two logics of action (after James March)

• The consecquential logic  (” I do things because certain good results will follow”)
• The logic of appropriateness

Sfatul lui pentru companii este sa integreze mesajul lor despre responsabilitate in alte mesaje. Cam ca aici:

Sau asa:

13.00 - Ioana Paun a inceput prezentarea companiei Mio Bio (pentru care lucreaza) cu istoricul “miscarii bio”, care incepe undeva in anii ‘20, odata cu era industrializarii.

Produsele bio se cumpara pentru ca nu au ingrediente sintetice/reamintesc de gusturile din copilarie – peste 50% ( via Titus )

Dupa pauza de pranz: “Busting the myth: CSR is not a PR Exercise”

14.10 -> Rob Challis, CEO Tangent Synergy – “Busting the Myth: CSR is not a PR exercise” ( personal, mi-am pus multe sperante in aceasta prezentare )

Am incercat sa definim conceptul de CSR si acela de sustenabilitate cu ajutorul oamenilor din sala ( in mare parte oameni cu functii referitoare la CSR in corporatii)

CSR-ul:

• In Europa de Est e perceput ca PR
• In Asia implica complezanta
• In UK se muta catre zona de risc

Non-financial risk and sustainability should be the outcome of effective CSR  (people, market place, community, environment, stakeholders – > constituents of reputation )

Banii pentru CSR se obtin cu analize risc – beneficiu, cu cat ai mai multi oameni de partea ta, cu atat ai sanse mai mari sa iei bani.

Concluzia? CSR is not PR. Let’s keep this in mind.

15.15 - Pierluigi Orati, Freelance CSR Consultant – Sustainability: making communication sustainable

Cause-related marketing and CSR – the challenge between sales and responsibility

16.00 – Günther Jünger -  Director Corporate Affairs Group Intel EMEA

• Cause Related Marketing (CRM) concepts – connections between company sales and support of a local or global cause
• For Intel CRM is not part of CSR.
• Spoke about the Intel Education initiative (Intel Teach Program,Intel  Learn Program, Intel Computer Clubhouse Network, Intel Science Competitions, skoool, Intel Higher Education Program )
• CRM is a sales tool and should be positioned that way.
• Intel believes that the responsibility of a company should not be mixed with sales.
• Behaving as a responsible citizen is independent of financial success

16.50 Jan Kopper – Coordinator Membership Services (NPO Relations), CSR Europe

• CSR Europe’s Sustainable Marketing Guide –  based on” 4Ps (Product Price Place Promotion) for 3Ps (People Planet Profit )” . (download)
• 66%: the number of US consumers that have considered swithcing brand due to issues of CSR
• Green washing, Over-packaging: Reputation killers
• CRM – effective tool for the creation of brand recognition, brand affinity and brand equity

“It is not the strongest of the species that survives, or the most intelligent, but the ones most responsive to change” (Charles Darwin)

Ne apropiem de sfarsitul primei zile. Sesiune de intrebari si raspunsuri.

Imi place muzica lui Goran Bregovic si imi doream sa ajung la concertul lui. Faptul ca joi seara am mers la spectacolul sustinut in Bucuresti la Zone Arena a ramas in mintea mea in sertarul cu vise indeplinite

Din cate am inteles, Goran Bregovic si-a dorit ca in deschiderea concertului sau sa cante Taraful din Clejani. Motiv pentru care scena s-a umplut in jur de 19.45 cu vreo 15 instrumentisti. Eu am ratat inceputul concertului, dar mi-a povestit Pietricel, cu care aveam sa ma intalnesc acolo.

De Taraful din Clejani stiu de la profa de engleza din liceu si imi place, intr-o oarecare masura. Am profitat de cele 4-5 melodii pe care le-am prins si eu si i-am filmat:

( Cea de-a 3-a dansatoare de la stanga la dreapta le avea bine de tot cu dansul)

(Daca vreti sa ascultati si “Bordeias” inregistrata tot de mine, o gasiti aici.)

( Taraful din Clejani are un tobosar rocker, foarte carismatic! )

Si-acum, sa va spun de Goran Bregovic. Si-a facut o fantastica intrare in scena, prin intermediul celor doi trompetisti, celor doi trombonisti si saxofonistului, care au intrat prin stanga scenei si au atras atentia publicului. Apoi a urcat toata trupa pe scena: nici mai mult, nici mai putin de 19 oameni! ( + Wedding and Funeral Orchestra” si corul “Belgrade Orthodox“)

La auzul primelor note, publicul tanar (si dornic de zbenguiala) s-a napustit in fata scenei. Dupa prima melodie (“Gas Gas”)  fortele de ordine si-au facut datoria, moment in care insusi Goran a rugat multimea sa faca liniste. Recunosc, eu am fost printre primii care s-au napustit in fata scenei. Personal consider ca un astfel de concert se serveste in picioare, cu haine si pantofi de dans. Dar n-ar fi fost corect fata de oamenii care platisera 350 ron ca sa stea in primele randuri.

Spectacolul a tinut 2 ore si a fost plin de grandoare. Goran, in costumul sau alb imaculat, alaturi de mult mai tanarul tobosar imbracat in negru, a facut senzatie. N-am recunoscut toate piesele, dar am retinut “Gas gas”, “Jeremija”, “Mesecina”, “Ausencia”, “Ederlezi”, “In the death car” ( faina rau interpretarea!).

Regalul s-a incheiat cu clasica piesa “Kalasnikov”, pe ritmul careia absolut toti spectatorii s-au ridicat in picioare si au dansat nebuneste, intr-o frenezie totala. Dupa un asemenea concert, toata lumea simtea nevoia sa se dezlantuie, uitand de toti si de toate.

(Ii multumesc din suflet lui Ionut de la Trombon pentru invitatia oferita. Negandit, dar a fost ca un cadou pentru ziua mea.)

Later edit: Din mila lui Dumnezeu si a Fiului sau, Ionut de la Trombon.ro, eu, Elena Cîrîc, am primit de ziua mea aceasta invitatie la concert.