Nici nu mai stiu cand am auzit prima oara de lacatale iubirii, sau love padlocks, asa cum sunt ele cunoscute in lumea toata. Dar mi s-a parut o idee foarte simpatica de la bun inceput si inca imi doresc ca la un moment dat sa prind si eu un lacat frumos colorat si gravat de un astfel de gard, si sa-l las pe el sa arunce cheia. Acest obicei de a agata lacate ale iubirii pe gardul care separa zona de pietoni de calea ferata de pe Podul Hohenzollern a fost adoptat de nemti in 2008, dar pare a fi mult mai vechi si imprumutat din China. Foarte multe cupluri de indragostiti au agatat cate un lacat...

El e singurul pe care am avut onoarea sa-l intalnesc la Braila, de mai multe ori. Fiindca acest Costel Patrascan este brailean ca si mine (desi s-a nascut in Galati, in prezent locuieste in Braila ), iar eu pastrez la loc de cinste o caricatura de-a lui in format A4 pe care am primit-o cu o ocazie anume. Si mai am si o brosura cu cateva selectii. Unde mai pui ca am vizitat si vreo 3 expozitii de-ale lui? Mai multe n-o sa spun, fiindca in cazul de fata, caricaturile vorbesc de la sine. O sa va arat doar cateva, restul le gasiti la el pe site. Sau, mai nou, pe pagina lui de Facebook (lansata...

2010 a fost anul in care mi-am invins fricile, luandu-mi inima in dinti de mai multe ori si facand lucruri de care nu ma credeam in stare. Totodata, am bifat multe lucruri de pe wishlist-ul meu. Au mai ramas doar 79368452 dorinte. Intr-un cuvant, i-as spune an de pretuire a prieteniei. Iar fotografia pe care eu o aleg ca fiind reprezentativa este aceasta, facuta in Porto, cu prietenii mei Erasmusi: Alina, Nastya, Anastasia, Johannes, Artem, Damian, Alina, Anca, Istina, Ivan. Leapsa primita de la Oana merge mai departe catre Anne-Marie.

E frumos sa fii turist in propriul tau oras. Sa-ti iei liber, sa-ti pui rucsacul in spate, sa iei harta-n brate si s-o iei la pas. Cand esti turist intr-un oras te uiti altfel la cladiri, le analizezi din perspectiva stilului arhitectonic, le privesti cu admiratie. Faptul ca astepti la semafor nu te irita, ci iti da posibilitatea sa privesti cu atentie in jurul tau. In plus, ai timp sa vizitezi muzeele, sa faci poze prin locurile prin care poate treci zilnic, ingorandu-le. Asta e si motivul pentru care m-a bucurat mult ideea Corinei Georgescu de a organiza un tur cu bloggerii Prin Bucurestiul...

In seara aceasta am fost pentru prima oara la Institutul Cultural Roman, unde am vizitat, alaturi de Titus si Ionut, expozitia cu titlul “De la sublim la ridicol. 70 de ani de reclame in Romania“. Am gasit acolo reproduceri ale unor afise si machete publicitare romanesti de la sfarsitul Primului Razboi Mondial pana la caderea regimului comunist. Majoritatea reclamelor au fost preluate din Almanahul Flacara, Almanahul Scanteia, Almanahul Scanteia Tineretului, Realitatea Ilustrata, Almanahul Cooperatiei Mestesugaresti sau Almanahul Magazin. “Reclama spune povesti despre oameni,...

Una dintre chestiile care mi-au placut cel mai mult la Timisoara a fost Pedalarea de primavara. Ii multumesc mult Nebuloasei fiindca ne-a indrumat pasii prin oras, ca sa ajungem la timp acolo unde trebuie. (hala Timco) A meritat sa ma trezesc la 9, intr-o zi de sambata, dupa o saptamana obositoare! A meritat fiindca am fost singura dintre bloggerii veniti din Bucuresti care-a pedalat timp de o ora si ceva pe bulevardele largi ale Timisoarei, printre copacii verzi, pe strazile umede, cu miros de ploaie. ( Da, e un repros, lenesilor! ) Hai sa va arat si cateva poze, ca sa va ofticati mai tare: ...

Toata lumea a auzit de Carnavalul de la Rio, de cele 12 scoli de samba care defileaza pe Sambadrom si de placerile fara limite. Dar eu de exemplu am aflat de curand ca de fapt carnavalul in Brazilia inseamna cu totul altceva decat ce vedem noi la televizor. Da, carnavalul din Rio e cel mai mare, atrage cei mai multi turisti si in fiecare an in luna februarie e subiect international de discutie. Dar prietenii mei brazilieni mi-au spus ca celelalte carnavaluri din Brazilia n-au nimic de-a face cu spectacolul de femei frumoase, dezbracate, ce danseaza samba. ( citez “sex on the beach is, indeed,...

PS: Se cheama ornitofobie PS2: Nu, mie nu mi-e teama de pasari. Sincera sa fiu, fricile astea mi se par cam dubioase. Spre exemplu, agorafobia, sociofobia si misofobia ( teama de bacterii ) sunt in topul meu de frici neintelese.

A scris ieri Cabral despre vienezi la rascruce de ani si a completat articolul cu niscaiva poze ce infatiseaza miracolul austriac. Costin a completat azi cu un articol in stilul sau specific. Pe buna dreptate, credeai ca numai in Romania se intampla toate alea naspa? Uite cum arata o singura straduta din centrul Lisabonei pe 1 ianuarie: Si uite cum arata si faimoasa( de altfel superba) Plaça de Catalunya din Barcelona, surprinsa de Adela in noaptea de Anul Nou: (Sursa thumbnail)

Vineri, mestrul Copolovici ne anunta ca au cazut primii fulgi de zapada la Gura Humorului.  Isterie mare pe twitter, reactii de tot felul, asa ca s-a sesizat omu’ si-a pus si-un video pe blog. Ieri cand m-am trezit eu deja toti bucurestenii erau unii mai fericiti, altii mai disperati ca ninge! Astazi nici n-am apucat sa fac ochi, ca a mea colega m-a anuntat nu prea entuziasmata, ca ninge! In Bragança! Nu, nu m-a luat prin surprindere fiindca saptamana trecuta m-am uitat pe prognoza meteo, de curiozate sa vad cat – 3 grade sunt si am vazut ca o sa ninga. Oricum fusesem avertizati...