CROS este o organizaţie de tineret care îşi doreşte cu orice preţ să transforme sistemul educaţional din România. Dacă vrei să asişti la prezentarea modelului lor de educaţie alternativă şi la vizionarea filmului documentar CROS Camp, eşti asteptat în zilele de  20 mai, 22 mai sau 24 mai în Learning House.

Ideea e că au început înscrierile pentru următorul an în comunitățile CROS. Dacă știi despre ce vorbesc, știi că vrei să aplici, iată calea scurtă către formularul de aplicare, AICI. (DDL: 27 mai)

Daca n-ai vedea afisul ai crede ca e o intalnire de mafioti. Numai costume sumbre, grupulete mici si compacte, o vreme mohorata si atmosfera usor adormita. Asta era in fata Salii Palatului miercuri, la ora 8 dimineata.

Vine Adrian. Ne zambim ca doi indragostiti si facem cunostinta. Incepem sa vorbim despre maratoane, ultramaratoane si alte excentritati. Intre timp, cand intram, ne intalnim si cu Smiley. Hau hau – ce cauti aici, frate?

Intram in sala mare dupa o coada nu-atat-de-lunga. Atmosfera ma impresioneaza – lumini cu un iz de mov de prostituata de lux cu muzica incitanta (Two Steps from Hell repetata obsesiv, schimbata doar la sfarsit). Dupa ce ne calca un suficient numar de oameni pe picioare ne gandim ca putem sa incepem.

Nu stiu daca as putea sa va descriu pe deplin lectiile de la Robin Sharma. E un speaker foarte bun, dar personal nu m-a impresionat cu nimic. M-am regasit in multe din gesturile lui – schimbarea tonului vocii, ridicarea de maini, interactiunea cu publicul si pasiunea pe care o punea. Imi pare rau, Robin, sunt pretentios.

In continuare va descriu 26 lectii cele mai de pret de la el:

1) Sa inveti e un act de curaj care iti pune la indoiala ce ai invatat pana atunci si inseamna ca iti asumi riscul de a nu fi perfect; de asemenea, leadershipul e ce faci CAND NU TE VEDE NIMENI – CRUCIAL

2) Leadershipul e de fapt despre urmatorul fapt simplu – in ultima ta ora din ultima ta zi, ce iti vei fi dorit sa faci in viata care a trecut? Robin Sharma spune ca doua lucruri conteaza enorm – cat de mult ai realizat din potentialul tau ca fiinta umana si cati oameni ai ajutat/cata valoare ai adus lumii.

3) Victimele creeaza scuze. Liderii scuze rezultate. No comment.

4) Actiunea zilnica, gesturile mici creeaza rezultate SUBSTANTIALE pe termen lung.

5) Nu esti platit doar pentru munca; esti platit sa fii SPERIAT! Daca nu lucrezi intr-o padure noaptea, se traduce astfel: sa treci peste zona ta de confort. O aditie foarte interesanta mi s-a parut urmatoarea – proiectul caruia i te OPUI cel mai mult e cel de care TREBUIE sa te apuci cat mai curand.

6) Oricine poate arata leadership. In cazul lui, el intelege leadership prin o dedicare catre excelenta si o viziune materializata zi de zi pentru viata ta.

7) Concentreaza-te pe rezultate. TANGIBILE! Si cat mai putine – nu te imprastia in 100 lucruri. Care este de fapt IMPACTUL muncii tale? Stai toata ziua pe Facebook si Twitter sau chiar ataci cea mai grea parte a muncii tale?

8 ) Fa cea mai grea parte a muncii tale. Taie din ‘distractii irosite’ gen Facebook, Twitter si altele. Foloseste-ti cele mai productive ore pentru munca, nu distractie stupida.

9) Cel mai mare avantaj competitiv pe care-l poti avea este SA CRESTI LIDERI. Chestie cu care sunt total de acord dar a uitat un mic amanunt – trebuie sa mai si vrea persoana respectiva.

10) Leadership inseamna – inspiratie (sa-ti inspiri oamenii, sa-i motivezi), influenta (sa conduci prin exemplu) si impact (adica sa nu stea toata compania pe Facebook asteptand ultimele update-uri).

11) Degeaba ai SUTE DE IDEI daca nu le EXECUTI. Chestie de care ma declar 190% vinovat chiar daca am mai auzit asta de atatea ori.

12) Daca ti se spune ca esti nebun, e de FOARTE BINE. Inseamna ca esti un lider si un vizionar, diferit de gloata care reprezinta mediocritatea. Inseamna ca esti dispus sa traiesti altfel si ca nu mori incet zi de zi, ca si mediocritatea. Inseamna ca nu te conformezi societatii si esti pe drumul cel bun.

13) Trebuie sa-ti dezvolti o atitudine de ‘Zero Scuze – O SA-L FAC!!!’

14) Cele mai bune idei iti vin cand esti relaxat. Ia-ti MACAR o ora in care sa te deconectezi de la tot. Solitaritate, liniste.

15) Lasa oamenii mai buni decat i-ai gasit. Actioneaza cu iubire, politete si compasiune.

16) Daca pierzi conversatia cu ceva, il pierzi. Daca pierzi conversatia cu tine, pierzi contactul cu tine. La fel cu familia, sotia si compania ta. Vinovat si la asta.

17) Succesul e periculos pentru ca te poti complace in el.

18) Liderii se gandesc la urmatoarea generatie, nu la urmatorul semestru.

19) Trezeste-te la 5 dimineata 5 zile pe saptamana si fa cea mai productiva munca a ta dis-de-dimineata, impreuna cu 10 minute de miscare. (hopa! serios?)

20) ‘Cine transpira mai mult la antrenament sangereaza mai putin in batalie’ – mi-a placut la nebunie

21) Ai grija ENORMA la ce cuvinte folosesti – ele iti descriu realitatea.

22) Fii in forma ca Madonna (stie cineva daca Madonna face Ironman-uri? daca nu, nu vreau, mersi) si corupe pe cineva sa-ti faca un masaj saptamanal.

23) Bogatia adevarata e SANATATEA. (Doamne-ajuta!)

24) Sarbatoreste ziua asta pentru ca vine doar o singura data. Sarbatoreste oamenii care sunt si au fost in viata ta.

25) Nu fii de succes SINGUR – pune-ti FAMILIA si PRIETENII pe primul loc. – chestie care m-a lovit pentru ca e o lectie pe care am invatat-o de cateva luni, ca relatiile sunt mult mai importante decat succesul

Din toate astea a uitat un lucru CRUCIAL – poate CEL MAI IMPORTANT lucru dintre toate. Sigur, ne-a spus toate astea. Dar a uitat sa ne spuna urmatoarea – DEGEABA STII ATATEA DACA NU APLICI NIMIC. DEGEABA ESTI SUPER TARE DACA NU PUI MUSCHIUL LA MUNCA.

Cumva mi-a pierit mirajul speakerului motivational. Imi parea atat de fascinant, atat de incitant si atat de eroic incat nu puteam vedea ceva mai tare. Apoi mi-am dat seama – e acelasi speech, livrat de zeci si sute de ori. Sigur, o fi imbunatatit din cand in cand. Are un iz de spontaneitate – in functie de tara in care te afli (in loc de Bucharest sa nu spui Budapest). Dar in rest, same old. Where’s the excitement?

Dupa pauza a venit a doua parte. Si m-a strapuns un fior cand a intrat Branson – nu stiu de ce. A fost primit ca un rockstar – pentru ca o merita.

Instant, m-a lovit lectia cea mai importanta care imi bate la usa de ceva vreme: AI RABDARE, NENOROCITULE! SI PASTREAZA-TI ENTUZIASMUL INTRE TIMP!!! Asta pentru ca tind sa devin foarte anxios daca nu avansez cu viteza subsonica si mi se pare ca nimic nu merge daca nu se indeplineste totul ASTAZI. Si uite asa trec printr-un rollercoaster emotional total inutil.

Ceea ce m-a frapat la Branson a fost atitudinea lui FOARTE relaxata si vesela. Sigur, pentru ca e al dracului de bogat, ar spune lumea. Ma indoiesc, totusi. Pur si simplu ma fascineaza atitudinea lui de ‘la dracu, hai s-o facem’ si de bucurie si distractie in tot ce face. Chiar a marturisit ca secretul succesului lui este ca vede partea cea mai buna din toate. E un optimist incurabil. Alaturi de convingerea ca ‘staying foolish is part of the optimism‘. Adica ‘stay foolish, stay hungry‘ cum ar spune un titan care nu mai e printre noi.

De asemenea, a marturisit ca ce conteaza pentru el cel mai mult este familia. Are sens. Si ca e fericit si ca e deosebit de norocos ca-si poate alege viata care o vrea el.

Ceea ce mi s-a parut fascinant iarasi este ca este incredibil de recunoscator. A recunoscut ca exista milioane de oameni care muncesc MULT MAI MULT si nu sunt la fel de succes ca si noi – lucru pentru care ar trebui sa fim EXTRAORDINAR de recunoscatori. M-a lovit ideea asta – asta inseamna ca el nu crede ca succesul e un rezultat obligatoriu dupa atat efort ci mai degraba un cadou. In plus, a subliniat ca daca nu-ti iese, PERSISTA pana cand iti iese – chestie cu care sunt total de acord.

Sigur, a recunoscut ca munceste ca maniacul pentru a evita esecul. Dar, in cazul in care se intampla (si spune ca i s-a intamplat FOARTE frecvent) nu se opreste asupra lui. Se ridica si continua. Atat de simplu.

Iarasi, ce mi-a placut enorm este ca el crede in lauda oamenilor. Chiar daca ei gresesc – oamenii stiu cand gresesc si nu e nevoie sa le amintesti.

Inovatia, in opinia lui, inseamna pur si simplu sa faci lucrurile mai bine. Businessul e o platforma pentru el pentru a face un impact pozitiv in viata oamenilor. Si m-am recunoscut foarte mult cand a spus ca de fapt FRUSTRAREA este motorul evolutiei, pentru ca te impinge sa iei atitudine si sa promovezi schimbarea.

Are o grija excesiva fata de detalii, ca si titanul de care am mentionat mai devreme (Steve Jobs). Si el a mentionat ca, pentru el, sanatatea e o TOP-VALOARE, MAI ALES la varsta lui, dar NU NUMAI.

Mi s-a parut foarte misto ca el cara o agenda tot timpul dupa el in care-si noteaza toate ideile si sugestiile oferite de clienti. De asemenea, cele 3 filmulete pe care le-a pus – despre Virgin, Virgin Galactic si Virgin United – pur si simplu m-au dat pe spate. Imi venea sa ma urc pe scena si sa-i… (cenzura). Totusi, un pic cam ‘show-off’ atitudinea lui rebela, avand in vedere ca si-a aruncat sacoul pe jos. Dar nah, cand nu-ti pasa de ce cred altii faci orice-ti trece prin cap. Personal, il inteleg.

Ca si ultim sfat, a mentionat ca in epoca moderna este MULT MAI USOR sa pornesti o afacere si ca locul ideal este Internetul. E atat de simplu precum a gasi o ‘gaura’ in domeniul de care esti pasionat, o ‘gaura’ pe care o poti imbunatati cum crezi tu mai bine – facand ceva diferit, mai bine, mai original. In plus, un bonus-sfat: foloseste-ti personalitatea ca sa-ti creezi si mai multa promovare. Fa tampenii publice, cascadorii, orice. Fii creativ – esti antreprenor doar, nu?

Ceea ce mi s-a parut absolut de cacat este ca intrebarile din ‘public’ s-au ales dinainte, desi eram pregatit sa devorez pe oricine in fata mea. Si felicitari sincere domnului director Jaguar Romania care a irosit o intrebare pretioasa intreband ce parere are Branson despre Jaguar. La care Branson a intrebat de vreo 3 ori, printre rasetele participantilor: ‘Jag-cum? Ce brand e asta? E ceva romanesc sau…? N-am auzit de el.’ Dupa care a fost foarte politicos si a spus ca nu e genul lui de masina, dar presupune ca e buna. Hai sictir, domn’ director.

Publicul nu mi s-a parut prea activ si nici prea entuziast. Daca as fi fost un extraterestru as fi spus ca oamenii aia au fost adusi acolo cu de-a sila. Ca sa fiu 100% sincer, nu stiu ce relevanta are excelenta si crearea unui impact pentru niste oameni care urmaresc doar pozitii inalte in companii si profituri mai mari. Poate ar fi trebuit sa schimbe finut marketingul ca sa le comunice beneficiile astea. Iarasi, un mit mi-a fost distrus – ca daca as fi fost speaker as fi avut parte totdeauna de oameni super-motivati si am fi incendiat cladirea la fiecare speech. Eu poate da, ei mai putin.

Totusi, mi se pare absolut senzational impactul pe care l-a avut Sir Richard Branson asupra lumii intr-o viata atat de scurta. Pot spune sincer ca este un model pentru mine atat dpdv al atitudinii cat si a ceea ce face. Are un stil de viata extraordinar combinat cu o munca ce-l ajuta sa fie si mai implinit.

Una peste alta, a fost o dimineata foarte faina petrecuta in compania unor giganti. Nu pot spune ca am invatat ceva nou, dar mi s-au reamintit multe lectii. Succesul constant este doar aplicarea anumitor principii pe o perioada suficient de lunga de timp. Ceea ce m-a convins seminarul a fost de urmatorul lucru – ca sunt pe drumul cel bun.  Si voi continua sa alerg pe el cu o singura diferenta – bucurandu-ma de peisaj si cu o claritate mai mare asupra unde vreau sa ajung.

PS: Gândurile de mai sus sunt scrise de Iulian Novac, prietenul meu despre care aţi mai auzit pe aici. (I, II, III) S-a ambiţionat şi a câştigat o invitaţie la The Ultimate Success Summit, care s-a desfăşurat în capitala noastră pe 9 mai 2012. A promis că-mi va povesti şi s-a ţinut de cuvânt. Mulţumesc, Iulian!

Cel puţin aşa zic prietenii de la Fundaţia Friends For Friends, cei care susţin frecvent comunitatea oamenilor creativi prin activităţi ca:  expoziţia Ciorne 1.0 – colecţie de oameni și idei în devenire, Lobul Creativ – emisiune on-line care explorează cariere de succes, Premiile Superscrieri – non-ficţiuni care schimbă lumea sau Caffffe Creativa. În plus, au organizat şi o bibliotecă - Biblioteca FFFF - în care s-au adunat peste 1400 de cărţi.

Cea mai nouă provocare lansată de ei este Creative Fitness Studio, un program  de antrenare a creativităţii care îmbină metodologii vechi și noi de formare a adulților (de la training și coaching, la hosting și world café) cu informaţii din sfera industriilor creative, pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare ale unui public  în căutare de experiențe de învățare din ce în ce mai bogate.

“Prima editie a Creative Fitness Studio fost intensa si suntem bucurosi sa spunem ca a iesit asa cum ne-am propus. Am avut participanti din toate domeniile - de la IT, la HR, sectorul nonguvernamental, comunicare,  marketing, consultanta, PR, lobby. Unii s-au inscris personal, altii au primit cadou de la prieteni sau altii au fost motivati de catre directorii companiilor. Indiferent de cum au ajuns la Creative Fitness Studio, participantii s-au jucat, si-au antrenat creierele, au lucrat pe subiecte clare si aplicate, au generat tone de idei si au facut zeci de exercitii.”

Prima lună de antrenamente s-a încheiat pe 19 aprilie și a avut ca temă Copilul, iar invitaţi speciali în serile inspiraţionale au fost Cosmin Alexandru, Tudor Chirilă, Bogdana Butnar și Liviu Mihaiu. Pe 15 mai începe Seria II de Creative Fitness Studio, iar tema lunii va fi Nebunul, în ideea de a vedea ce apropie şi ce deosebeste un creativ de un nebun. Antrenori sunt tot Sandra Ghiţescu și Vlad Ioan Tăușance. 

Creative Fitness Studio se desfășoară pe mai multe luni: fiecare lună include opt sesiuni – în fiecare marţi și joi, seara – cu abonamente tip sală de fitness, pe diverse nivele, pentru dezvoltarea și exersarea intensivă a creativităţii. Grupele au maxim 26 de participanţi, iar antrenamentele au loc în sediul FFFF din București, Str. Brezoianu, nr. 4. Ne vedem acolo?

Azi se desfăşoară o nouă ediţie Women On Web, dedicată femeilor active în mediul online românesc. (îmi aduc aminte că la prima ediţie din octombrie 2010 am cunoscut-o pe Crina Coco Popescu, iar în iunie 2011 cel mai tare m-a impresionat Ruxandra Meclea de la breslo.ro) Ne vom reuni la Howard Johnson, începând cu ora 12.30, în jur de 150 de persoane, pentru a asculta poveşti de succes şi pentru a ne găsi izvor de inspiraţie.

Mă bucur că organizatorii (Evensys) nu s-au limitat nici de această dată la speakeri aparţinând sexului frumos. Mie personal nu-mi plac adunările mari doar cu femei. Aşa că aştept cu nerăbdare să-i ascult pe Tudor Chirilă, Cristian Lupşa, Iulian Văcărean, Andrei Barbu, dar şi pe Georgiana Gheorghe, Emilia Popescu, Amalia Enache, Bogdana Butnar, Anca Nistor, Cristina Bazavan  sau Roxana Farca. Iar pe Sana moderator n-am cunoscut-o încă. Eu o ştiu pe Sana cireaşă, Sana biciclista, Sana actriţă, Sana colegă de birou, Sana bloggeriţă dar pe Sana moderator o voi cunoaşte odată cu voi.

Ca şi la ediţiile precedente, conferinţa va fi transmisă live online cu sprijinul Radio Lynx şi o puteţi urmări chiar aici, pe blog. (participarea la eveniment a fost gratuită, dar în acest moment sunt toate locurile ocupate)

~ Ziua bună se cunoaşte după chip ~

Când spui că eşti pasionat de călătorie nu spui de fapt nimic, fiindcă sunt nenumărate feluri de a călători, aşa că trebuie să detaliezi.

Iar noi, o mână de bloggeri, ne-am adunat weekendul acesta la Moeciu de Jos ca să discutăm despre călătorii, pasiunea noastră de a scrie pe blog şi rezervările online de bilete de avion & cazări. Cuvântul pe care l-am reţinut: siguranţă. Fiindcă suntem vreo 10 bloggeri aici (#din2009) şi o agenţie de turism, printre primele lucruri discutate a fost şi diferenţa dintre un blogger de turism şi un agent de turism. Concluzia a fost că agentul de turism  pune accentul pe hotelărie, bloggerul pune accent pe destinaţii şi pe plăcerea de a călători.

Am avut şi o sesiune de prezentări, şi fiecare dintre noi a vorbit despre ce-a făcut până acum pe blog şi ce vrea să facă de acum înainte. Aşadar:

Alexandra Puşcaşu – bloguldecalatorii.ro & viajoa.ro

Cel mai tare proiect al ei este luna de miere pe care şi-o plănuieşte vara aceasta: o lună de miere la altitudine. Timp de 5 săptămâni va pleca împreună cu soţul ei într-un tur montan prin Europa, dorinţa ei cea mai mare fiind să facă turul Mont Blanc.

Oana Stănică – bloguldevacante.ro –  trebuie să găsească o modalitate de a câştiga bani din asta, ca să-şi recapete entuziasmul de la început (2009). În ultima perioadă articolele ei s-au rărit.

Anca Şerban – calatorii-imaginare.ro – început în 2009 ca un hobby. Ne-am întrebat cu toţii de ce şi-a ales numele acesta de domeniu. Ne-am lămurit că nu e vorba de călătorii la care doar visează, ci călătorii care chiar s-au întâmplat.

Florin Arjocu – drumliber.ro, care ne-a prezentat subdomeniul lui -Obiectiveturistice.drumliber.ro, vă invit să vedeţi despre ce e vorba.

Acum câţiva ani scria despre excursiile sale din Europa, de vreo 2-3 ani însă se axează pe România. Patriotist desăvârşit & autostopist declarat.

Cezar Dumitru – imperatortravel.ro – blogul unui om care a călătorit în 87 de ţări!!! „Al-Qaeda nu exista pe vremea aia, dar eu aveam networkul meu.” E unul din cei 4 oameni care au făcut filmul „A  world without Romania”.

Unul din motivele pentru care şi-a deschis blogul: juca travian şi îi mânca prea mult timp.

Ionuţ Iordache – jurnaldecalator.ro – ITist pasionat de munte, căruia îi plac vinurile moldoveneşti. (Isabella?) E unul din fondatorii Anotimpul 5, un grup montan cu care m-am intersectat şi eu pe munte.

Liliana Oprişan – placerea-de-a-calatori.ro – călătoreşte împreună cu soţul său, Andrei, iar anul trecut a avut foarte multe călătorii în interes de serviciu, de care a profitat. Cea mai frumoasă experienţă de până acum a fost excursia din Islanda.

Răzvan Pascu – razvanpascu.ro – pentru el bloggingul e un mod de viaţă; e economist, lucrează la ING Bank, de aceea o parte din articolele lui de pe blog sunt şi despre business. În ultimii doi ani de zile scrie şi o rubrică despre România şi are o colaborare cu ANAT-ul pe partea aceasta. Anul acesta plănuieşte o călătorie pe Kilimanjaro+safari în Africa, dacă adună un grup de 10 persoane.

Uncle M – thecitybreak.ro, apărut în 2011, dar la anul vrea să intre şi cu thecitybreak.com. Conţinutul îl filtrează din alte locuri, nu sunt neapărat articole scrise din experienţa lor proprie (sunt mai mulţi redactori + câţiva colaboratori permanenţi). Blogul a fost de la început gândit ca un business, s-a lansat pe piaţă printr-o campanie de direct marketing.

Loredana Lungu – travelgirls.ro – singura dintre noi care nu şi-a început blogul în 2009, ci pe 1 iunie 2011 De fapt, blogul travelgirls.ro este scris doar din experienţele personale ale Loredanai & Narcisei, iar targetul lor principal este reprezentat de alte fete.

Apoi, Alexandra & Georgiana Radu, de la Brandaffair, cele care au contribuit la dezvoltarea aplicaţiei Planes ne-au provocat la o competiţie IRL: am făcut campionat de „Avioanele” pe hârtie. L-am bătut pe soţul Lilianei Oprişan şi pe UncleM, dar am mâncat bătaie de la Ionuţ Iordache, marele câştigător.

Zaff.ro – marketing afiliat în turism, o platformă realizată de Zitec -> oferă posibilitatea partenerilor de a-şi promova produsele. În momentul de faţă au 200 de afiliaţi care primesc câte 7 euro pentru fiecare bilet de avion vândut. Pentru partea de cazări există un procent de 4%. Iar luna aceasta au o promoţie cu vouchere de 20 de euro pentru afiliaţii noi. Plata se face la 100 de euro câştigaţi. Oferă diferite soluţii: bannere dinamice, bannere statice, formulare de căutare de diferite dimensiuni  ş.a.

Manuela Stoica de la PayU ne-a explicat un pic cum se realizează plăţile online prin intermediul lor, pe baza a tot felul de filtre anti-fraudă – Paravion.ro are toate cele 45 de filtre posibile anti-fraudă. (PS: găsiţi aici un studiu de caz foarte interesant despre campania de rebranding de la GECAD ePayment la PayU)

Cam atât de aici, revin mâine cu alte impresii şi concluzii, dacă va fi cazul. Mulţumim frumos Paravion.ro pentru această oportunitate!

Cred că felul în care alegi să foloseşti Facebook-ul spune multe despre tine. Şi nu zic că un mod sau altul e corect sau greşit, doar că trebuie să fii conştient că asta poate spune multe despre tine. Spre exemplu, dacă tu eşti pasionat de cercetarea de marketing şi vorbeşti, scrii, citeşti, participi şi te implici la toate evenimentele care ţin de domeniul acesta, la un moment dat vei fi asociat (pozitiv) cu domeniul respectiv. Dacă zilnic postezi fotografii cu gagici tatuate, e clar că ai o obsesie.

În fine, ce vreau eu să spun e că poţi fi super creativ pe Facebook, şi dincolo de sharingul de poze din club sau alte beţii cu prietenii poţi face şi ceva… altfel.

Cel mai bun exemplu care îmi vine în minte este jurnalul Anei Militaru. La început de 2012, Ana a început să posteze pe profilul ei de Facebook câte o filă de jurnal scris de mână. Până acum albumul conţine 107 fotografii aparte şi mi se pare un motiv suficient de bun ca să revii pe profilul ei şi să vrei să afli ce-a mai scris în ziua respectivă. Hai să vă arat câteva exemple, dacă tot le-am şutit din contul ei:

Un alt exemplu este prietenul meu Iulian Novac, cel care va scrie aici un guest post despre conferinţa lui Sir Richard Branson la Bucureşti, după ce-şi câştigă locul acolo. (you can still vote him!) Iulian si-a dezvoltat obiceiul de a scrie vorbe de laudă despre oamenii din preajma lui.

Şi cel mai mult îmi place când citesc despre prieteni comuni:

Aşadar, Facebook e platforma, sky is the limit.

(foto: facebook, neatshtuff)

Încă două zile şi landing page-urile de pe paginile de Facebook vor dispărea complet. Aşadar, pa-pa Canti (din exemplul de mai jos), pa-pa design de taburi, să spunem bun venit la “cover photo“. Probabil ştiţi deja că în acest cover photo nu aveţi voi să puneţi informaţii comerciale despre preţuri sau oferte speciale. (detalii aici) Eu cel mai tare mă bucur că Facebook sugerează să nu folosim “like” “share”, “comment”, “Get it now” sau “Tell your friends”. Cu ocazia asta vor dispărea (aproape) toate săgetuţele care indicau amabil butonul de “Like” de pe pagini.

 Aşadar:

Şi dacă doar 1209 dintre prietenii mei au trecut la Timeline (dintr-un total de 2052), hai să vedem cum stau paginile româneşti de Facebook. Facebrands.ro a anunţat astăzi că doar o treime din pagini au trecut la noul format. (mai exact 5.162 de pagini dintr-un total de  16.738 pagini monitorizate) Iar din top 100 pagini româneşti de Facebook cu cel mai mare număr de fani, doar 40 au adoptat formatul Timeline. Exemple:

Rata de adoptie a acestui format este mai mică în România faţă de Marea Britanie, unde deja jumatate din paginile monitorizate de Fanalyzer.co.uk au adoptat acest format. (sursa şi alte detalii)

Aşa că, dacă nu v-aţi pregătit încă un cover photo, acum e momentul!  

*** Timeline-ul este un nou format introdus de Facebook pentru a le permite utilizatorilor să-şi organizeze mai bine toate acţiunile/evenimentele din viaţa lor pe care vor să le împărtăşească cu prietenii. De asemenea, începand cu 30 martie 2012, toate paginile de Facebook vor beneficia de acelaşi nou design intitulat “Timeline”. Acesta le oferă administratorilor de pagini posibilitatea de a adauga un cover photo care să evidenţieze cele mai importante ştiri de pe pagina respectivă. Totodata, administratorii vor putea sa evidenţieze în partea de sus a paginii o anumită postare, timp de o saptamana, prin optiunea “pin”. Şi vor putea primi mesaj direct, privat, de la orice utilizator, dacă aleg să se folosească de această opţiune.

Zilele astea, la STANDOUT, ne-am jucat cu nişte cifre pe care le-am pus în infograficul de mai jos.

Aşadar, sunt 146 de deputaţi români şi 66 senatori care au blog/site. (adică 45,79% din cei 463 parlamentari). Dintre aceştia, însă, 109 nu și-au actualizat pagina proprie în 2012 (încă);

• 45 de parlamentari au cont de Twitter;
• 113 parlamentari sunt pe Facebook;
• 133 parlamentari au blog.

PS: “Ieri am fost fascinat să aflu de evoluția unui site pe care l-am salutat de când a apărut: hartapoliticii.ro. Creat de Octavian Costache, cunoscut in industrie si ca “Vivi de la Google”, site-ul agregă din 2004 și până astăzi activitatea parlamentară a fiecărui parlamentar ales, folosind datele publice însă altfel mai greu accesibile de pe site-urile oficiale ale Camerei Deputaților și Senatului României.

Aici poți vedea pentru fiecare parlamentar cât de prezent a fost la ședințe, și, bineînțeles, cât de des a chiulit #pebaniinostri, apoi cât de activ a fost când a fost prezent, precum și care i-a fost poziția pe fiecare vot efectuat electronic în Parlament. Mai mult, poți vedea și declarațiile acestuia în Parlament, și dacă te înregistrezi poți chiar să evidențiezi pasajele care ți se par importante din acestea, pentru a le atrage atenția și altora. În ansamblu,  e un excelent sistem de referință care crează în mod automat profilul tuturor parlamentarilor în funcție de activitatea lor.” (Ionuţ Oprea – “Vrei democraţie reprezentativă în Romania? Uite ce ai de făcut“)

Ştiţi nişte parlamentari prietenoşi pe Twitter/Facebook? Vreau să contactez vreo 2-3 ca să-i invit la Veloparlamentari in tandem 2.0. Oare or să-mi răspundă? Vă ţin la curent.

Vă ziceam zilele trecute că am avut ocazia să vizitez fabrica Danone, să pun întrebări şi mai ales să primesc răspunsuri. Înainte să scriu despre procesul de fabricaţie, mi s-a părut firesc să detaliez un pic istoricul mărcii Danone şi evoluţia companiei.

Am petrecut câteva ore bune acolo, atât în clădirea de birouri, cât şi în fabrică. Şi cel mai mult am apreciat detaliile care fac diferenţa:

• Mi-au plăcut oamenii care iubesc compania în care lucrează şi transmit asta. Fiindcă am mulţi prieteni care-şi schimbă jobul de la o corporaţie la alta, de la un an la altul, mi se pare normal să-i apreciez pe cei care sunt la Danone încă din 1996. Astfel am cunoscut-o şi pe Iolanda Prunache, şefa Laboratorului de Cercetare-Dezvoltare, a cărei existenţă era pusă sub semnul întrebării prin 2005, când a jucat într-un spot Danone.
• Mi se pare super tare că cei pe care ii vedem în reclamele Danone sunt angajaţii companiei. Spre exemplu, el e Iulian Vasile, Internal Control Manager. Apare într-un spot Danone împreună cu soţia şi fetiţa, iar băieţelul este “de împrumut”, al unei colege de birou.

• În fiecare zonă a fabricii sunt notate zilele ce au trecut de la ultimele reclamaţii/nereguli.

• La cantină preţurile sunt subvenţionate, iar mâncarea este şi foarte bună. Eu am mâncat somon cu legume la wok. Toate mâncărurile erau cu multe legume, vreo 6 tipuri de salate, supe, limonadă/citronadă etc. De asemenea, am asistat la o discuţie între angajaţi care erau absolut încântaţi că tipele care gătesc/vând în cantină le cunosc preferinţele pentru mâncare. (de exemplu, sunt atenţionaţi când mâncarea e prea condimentată pentru gustul lor) Au tot felul de afişe cu piramida alimentară, doza zilnică recomandată ş.a.
• Tot la cantină există frigidere cu iaurturi Danone, gratuit. Erau aproape goale.
• Mâncarea oferită zilnic la cantină nu-i obligatorie, sunt încurajaţi să-şi aducă mâncare gătită, dacă vor. Au frigider special pentru asta şi vreo 5-6 cuptoare cu microunde.
• Produc iaurt zâmbind:

• CPC-ul are cu totul altă semnificaţie pentru ei. “CâtPeCe-urile” sunt riscuri potenţiale care pot fi eliminate dacă sunt observate la timp. Angajaţii sunt încurajaţi să anunţe CPC-uri şi sunt recompensaţi atunci când îşi fac treaba bine.
• De Crăciun se organizează o petrecere la care angajaţii au “15 minutes of fame”.
• Beneficiază de traininguri (de ex., pe fetele de la comunicare le văd tot timpul la conferinţele la care particip şi eu), teambuildinguri.
• Se pune mare preţ pe protecţia muncii, toate afişele de pe pereţi comunică acest lucru. Inclusiv aceste afişe în care actori sunt tot copii unor angajati.

           

• Îmi place cum tratează responsabilitatea socială. Am mai scris despre asta în octombrie, când Danone s-a hotărât să comunice prima oară proiectul “Zâmbet pentru viitor” la care se muncea de 4 ani. (Economia trebuie să fie în acord cu partea umană a societăţii, vezi şi www.danonecommunities.com sau Sustainability Report 2010)
• Joacă fotbal, ei între ei, se antrenează pt competiţii cu echipe Danone din alte ţări. Fetele au echipa lor care se numeşte “Lebăduţele“.
• Sunt prietenoşi cu mediul. Sau încearcă. În toalete am văzut mesajele acestea, iar în fabrică am văzut puncte de colectare Recolamp:

Observând obsesia pentru curăţenie, conformitate, siguranţa muncii şi respectul pentru oameni, am înţeles de ce misiunea companiei e: “Să aducem sănătate prin alimente unui număr cât mai mare de oameni”. Şi ştiu că pare că am redactat azi scrisoarea prin care îmi manifest intenţia de a mă angaja mâine la Danone, dar nu-i chiar aşa. Nu-mi place că în departamentul lor de marketing lucrează un singur bărbat.

După cum ziceam în articolul anterior, săptămâna trecută am participat la o ediţie locală a emisiunii “How it’s made”, în fabrica Danone de pe strada Nicolae Canea. (Bucureşti) Sigur, n-a fost nimeni de la Discovery Channel să filmeze, dar l-am avut cu noi pe Răzvan Baciu, acest pro video blogger, autorul video-ului de mai jos.

Ştiam cu toţii că Danone e lider de piaţă şi ne imaginam că utilizează tot felul de tehnologii avansate, dar nu ştiam că 95% din producţie e automatizată.

Aşadar, Danone colectează lapte de la 69 de ferme partenere din 19 judeţe ale ţării. Laptele este adus în cisterne şi apoi descărcat în tancuri de 50 şi de 100 de tone, lipite de fabrică. Laptele nu este expus aerului, pentru a nu fi contaminat. Este tranportat apoi în zona de prelucrare a laptelui crud, este pasteurizat şi separat prin centrifugare, apoi se adaugă bacteriile lactice.

Se obţin diverse concentraţii de grăsimi, fiecare masă albă de iaurt are specificaţia ei. Pentru iaurturile cu fructe se adaugă gemuri, din care am gustat şi noi. (majoritatea sunt importate, fiindcă România nu produce suficiente caise şi căpşuni; iaurturile cu mere (de care avem noi din plin) n-au fost apreciate de consumatori)

Curăţenia e sfântă si regulile sunt reguli. Pe jos e uscat, utililajele sunt dezinfectate cu apă oxigenată şi sodă caustică după fiecare ciclu de producţie. Instrumentele folosite au fiecare locul lor, marcat pe podea. Utilajele au geamuri transparente, angajaţii nu interacţionează propriu-zis cu iaurtul. Maşinile acelea folosite sunt imense, scumpe şi din câte am înţeles durează cam 6 luni să comanzi una nouă. Maşinile produc pe rând tipuri diferite de iaurt (conform planificării/cererii din partea consumatorilor). Iaurtul circulă prin ţevăria de inox, fără să fie expus bacteriilor (în zona de îmbuteliere, de exemplu, există pe tavan nişte tuburi albe care asigură un aer purificat), apoi este turnat în ambalajele sterile prelucrate anterior, în doze perfecte, iar apoi este sigilat, inscripţionat lotul şi ambalat pentru transport.

La final, iaurtul iese pe bandă deja ambalat, iar câţiva angajaţi aşează la foc automat pe paleţi cutiile pregătite pentru transport. Aceasta e singura zonă neautomatizată a fabricii. Din 5 în 5 paleţi se iau probe, se fac analize de laborator (fizico-chimice, microbiologice etc.) pentru conformitate. Când am trecut noi, de exemplu, era un lot blocat fiindcă produsul ajunsese în pahare cu întârziere de o secundă!

Ulterior, paleţii sunt aşezati în ordine într-o încăpere imensă, la 4 grade Celsius. E ţinut acolo maxim 2 zile, apoi e distribuit în toată ţara. Hala respectivă nu e foarte mare, mie mi se părea că e deja plină. Nu ştiu câţi metri pătraţi ocupă cele aproximativ 1.400.000-1.500.000 pahare de iaurt produse zilnic de Danone, dar cred că suficient de mult încât să mă facă să mă gândesc că două zile de sistare a distribuţiei înseamă implicit oprirea producţiei, fiindcă nu ar avea unde să depoziteze marfa produsă.

Fabrica lucrează non-stop, 362 de zile/an (exceptând Crăciunul, Paştele şi 1 ianuarie)!

Cam asta ar fi, în linii mari, producţia iaurtului. Sigur, dincolo de asta există o echipă care urmăreşte îndeaproape producţia, de pe câteva calculatoare, în centrul de comandă. Există chimiştii din laborator. Există cei care lucrează la mentenanţă. Cei care lucrează în distribuţie, atât în Bucureşti, cât şi în celelalte 15 puncte de lucru din ţară. Echipa numeroasă de la marketing (unde am şi eu vreo trei prieteni), care se ocupă de toate dimensiunile marketingului: produs, preţ, promovare şi sistemul logistic. Înclin să cred că alcătuirea gamei de fabricaţie şi politica sortimentală se fac după studierea atentă a pieţei. Cred că e interesant, din punctul acesta de vedere, să cauţi idei noi de produse, să alegi IDEEA, să o modelezi tehnic, să o testezi (se pare că primele teste se fac pe angajaţii fabricii, daca nici lor nu le plac noile iaurturi create, probabil că n-or să placă nici publicului larg) şi apoi să o lansezi pe piaţă. Şi ulterior să urmăresţi cum utilizează consumatorii noul produs şi dacă le e pe plac sau nu.

Sunt multe detalii care mi-au atras atenţia la Danone acasă. Dar fiindcă m-am lungit cam tare cu producţia, cred că o să încep un articol nou.