Mie una imi place sa dau “Like”-uri pe Facebook, iar daca te numeri printre prietenii mei sigur ai observat chestia asta. Nu cred in schimb ca am dat vreodata “Like” atunci cand cineva si-a schimbat statusul relatiei in “single”, desi mi-ar placut, poate, sa dau “unlike”.

Insa nu am o problema cu cei care dau “like”, mai ales ca de cele mai multe ori acest “like” il interpretez ca fiind la caterinca. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat imi dau seama ca aproape de fiecare data m-am amuzat de reactiile starnite de aceste “like”-uri.

E o diferenta intre “Like”-urile de genul asta si cele de mai jos, care vin ca raspuns la o fraza scrisa::

Si totusi, eu nu le-am privit niciodata din prisma lui Alex. Nu am vazut niciodata flirt in ele. Chiar daca ar fi dat numai baieti “like” la statusul Ilenei, tot nu i-as fi banuit pe toti ca vor sa il inlocuiasca pe fostul ei. Unde mai pui ca si fetele au dat “like”?

Ceea ce nu pot sa inteleg eu, insa, este urmatorul aspect: Ce te faci atunci cand doi prieteni de-ai tai se despart si vezi “Like”-uri pe facebook de la prieteni de-ai tai, si totodata prieteni comuni de-ai lor? Cum interpretezi asta?

In seara aceasta am mers la Conferintele KFC, unde Sorin Tudor a propus ca si tema de discutie “femeia web 2.0“. Pornind de la prezentarile a patru femei din .ro ( Ana-Maria Iana, Andreea Burlacu, Ileana Ghita si Simona Stanescu ), am dezbatut asupra diferentelor dintre femeia web 2.0 si barbatul web 2.0, asupra posibilelor modificari survenite de femei ca urmare a folosirii social media.

Inainte sa dau prea multe din casa, as vrea sa stiu si parerea voastra. Putem vorbi despre “femeia 2.0″? Daca da, in ce conditii? Daca nu, de ce ?

Poate vreti sa cititi aici si despre femeile cu influenta in 2.0.

Nici nu m-am intors bine si mi-am reluat obiceiurile de a participa la tot felul de conferinte/ seminarii/ workshopuri…

Spre exemplu, in seara asta am mers la Orange Online MeetUp, ca sa recuperez cele 4 editii pe care le-am ratat Pe langa oamenii din industria online, l-am intalnit acolo pe David J. Carr, Digital Strategy Director in cadrul agentiei Chemistry Communications Group, care ne-a vorbit despre real-time web si modul in care internetul a accelerat nevoia oamenilor de a primi raspunsuri “in timp real”.

In mare, s-a vorbit despre “real-time customer service”, “real-time dialogue campaigns”, “real-time e-commerce” si “real-time implication”. Mi-a placut una dintre replicile speakerului in mod deosebit: “Probabil ca 2009 a fost “the Mobile Year”, dar fiindca eram prea ocupati sa-l descoperim, am ratat momentul. ”

De asemenea, David a prezentat cateva cifre uluitoare, dintre care mi-am notat ca 65,3% dintre consumatori afirma ca experienta digitala le mareste perceptia despre brand, iar 97,1% spun ca experienta digitala cu un brand le influenteaza decizia de cumparare.

Apropo, cica 37,55% dintre tweeturi totale sunt conversationale si numai 8,7% dintre ele adauga plus valoare, informatii ce merita a fi transmise mai departe.

Iar ca o concluzie: “Things happen in real-time, but can stick around for a long-time” ( exemplul cu angajatul Vodafone care a scris de pe contul oficial un mesaj ofensator pentru homosexuali.)

Gata, logout!

Cand va aparea prezentarea lui David pe blogul portocaliu, o sa updatez si eu articolul. Pana atunci puteti citi live-bloggingul facut de Titus

LE: Aceasta e prezentarea:

Sa facem un inventar: avem hi5, avem facebook, avem twitter si avem acum si Teacup.ro, o noua retea sociala lansata in Romania in luna februarie, targetata pe o anumita categorie de oameni ( pe oameni faini, as spune eu ). Cu siguranta proiectul va fi unul de succes, fiindca e lansat de echipa unuia dintre cele mai bune bloguri romanesti( Bookblog ).

Acestea fiind spuse, TeaCup este locul unde se imbina pasiunea pentru carti cu savoarea ceaiului. Site-ul se adreseaza oamenilor carora le place sa citeasca, oferindu-le un cadru potrivit pentru organizarea cartilor citite si pentru interactiunea cu alte persoane pasionate de lectura. Mie mi se pare super tare sa-ti poti organiza cartile citite si chiar viitoarele lecturi si intotdeauna am vrut sa folosesc un tool smecher care sa faca asta pentru mine.

Pe scurt, ce poti face pe teacup?

• - iti creezi un profil unde spui ce carti iti place sa citesti
• - tii evidenta cartilor pe care le-ai citit sau vrei sa le citesti
• - cunosti oameni care au preferinte similare
• - iti spui parerea despre cartile pe care le-ai citit
• - primesti recomandari de la alti cititori
• - vezi topuri cu cele mai populare si apreciate carti
• - recomanzi carti prietenilor
• - publici poezii, povestiri, articole, eseuri…
• - afli ce citesc prietenii tai si care sunt cartile pe care le prefera

Profilul meu de “cititor feroce” se afla aici. Poate vreti sa ne imprietenim, sa bem un ceai impreuna

Astazi se implinesc doua saptamani de cand m-am intors in Romania. Sincera sa fiu, inca n-am apucat sa ma vad cu toti oamenii de care mi-a fost dor si pentru asta imi pare rau. Pot sa zic ca am intrat direct in priza, tinand cont ca semestrul doi de facultate incepuse deja aici si aveam multe lucruri de recuperat.

Cred ca in timp, cand voi reciti articolele scrise despre Portugalia, voi simti un mare gol in stomac. Perioada de student Erasmus a fost una extrem de frumoasa, iar amintirile imi vor ramane adanc intiparite. Cu toate acestea, nu stiu daca voi dori vreodata sa ma intorc in Bragança, fiindca stiu ca nu va mai fi niciodata la fel. Oamenii pe care eu i-am cunoscut nu vor mai fi acolo..

Probabil ca va intrebati si voi, ca toti cunoscutii, “Cum e acasa?” si “Cand plec inapoi?”. Ei bine, nu sunt 100% convinsa ca aici e cel mai bine, dar momentan nu imi doresc sa plec nicaieri.

Si-au trecut si conferintele AdRev5, “cele mai simpatice conferinte de publicitate”, asa cum se pozitioneaza ele.

Toata saptamana 1-5 martie, la ArtExpo, zilnic incepand cu ora 17.00, s-a vorbit despre publicitate sub temele Retro&Vintage, Eco&Social, Digital&Viral, Cultural si Bad&Spoof.

In prima zi invitati au fost Sorin Tranca( Friends Advertising -> prezentarea despre Vintage Ads aici), Andrei Fodolica, Adrian Botan(McCann Erikson), Costin Milu si Andrei Tripsa (Propaganda). Sala a fost arhiplina, dar oamenii nu pot sa spun ca au fost extrem de incantati de cele prezentate.

In ziua 2, cu ajutorul lui Doru Mitrana (MaiMultVerde) s-a vorbit despre evolutia CSR-ului in Romania, apoi Irina Codreanu şi Alexandra Toma (Saatchi&Saatchi) au vorbit despre succesul unei campanii de awareness avand drept exemplu viralul “Fete cu chef”. La final Dan Amariei( Omul cu sobolani, exact! ), Mihai Gheorghe, Tiberiu Bleoancă si Andrei Tudorache de la Propaganda au prezentat ca studiu de caz “Atlasul de mitocanie urbana“.

Ziua 3 a inceput alaturi de Mihaela Bârsan, CEO Fourhooks şi Dana Pascu, Senior Strategic Planner Kinecto. Apoi a urmat o discutie despre social media, din doua unghiuri diferite: Crenguta Rosu(DC Communication) “vs” Sorin Tudor( 365 Communication). La final, Costin Radu, Managing Partner IQads şi SMARK, şi Cristian Diţoiu, General Manager WebMaker, au prezentat ce este acela un viral si cu ce se mananca el. Apropo, acesta a fost unul dintre primele virale.

In ziua 4 au intervenit cateva schimbari in program, si in ciuda celor crezute anterior, speakeri au fost Angelica Iacob, Razvan Crisan(Asociatia Oricum) si Bogdana Butnar(MRM Partners). Prima prezentare, despre marketingul cultural n-am prins-o, dar celelalte prezentari s-au soldat cu aplauze furtunoase. Razvan si Bogdana, plini de energie amandoi, au captat atentia intregii sali.

Ziua 5 i-a adus la un loc pe Serban Alexandrescu(Headvertising), Bogdan Manea(Brightness), Sorin Psatta(BBDO), Lorand Balint (Boti – Leo Burnett), Tudor Marin si Gojira(Happy Fish). Pe blogul celor din ADVICE gasiti o descriere detaliata pentru cele povestite in aceasta zi, dar si in cele anterioare.

Au fost cinci zile frumoase, cu speakeri interesanti si subiecte calde, dar per total n-am ramas la fel de impresionata de AdRev precum am fost in primul an de facultate. Pe vremea aia ( a se observa ironia), totul mi s-a parut fascinant si mi-a deschis apetitul pentru aceastra industrie si mai mult. Intre timp, am participat la o gramada de evenimente cu si despre comunicare, si asteptarile mele au ajuns la un alt nivel.

Felicitari, Advice Students, pentru organizare! Si multumesc si pentru invitatia la petrecerea voastra de dupa, din “Subcochet”

Asadar, dragilor, joi seara ne vedem la folk!

Daca v-a fost dor de mine, asta e cea mai buna ocazie sa ne vedem, sa bem o bere impreuna si sa cantam “Prieteneeee”

• PS: Aici v-am povestit cine este Daniel Raduta! Intre timp, s-au strans peste 118.000 € din donatii & licitatii & alte evenimente si Daniel a reusit sa plece la Milano pentru a incepe procesul de transpant medular. In cinci luni de zile speram sa se intoarca acasa, fericit si sanatos.

Bucurie mare, am ajuns acasa! Exact la timp pentru ca Ministerul Public sa-mi comunice ca harta Romaniei a fost schimbata. Si ca Braila se gaseste acum in judetul Brasov.

Chiar si dupa mai bine de cinci luni de zile, camera mea e neschimbata. Doar ca pe birou am gasit un obiect strain, identificat in cele din urma ca fiind o scrisoare de la Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1. Pulsul mi-a crescut, respiratia s-a ingreunat, dar inainte sa lesin de emotie am citit pe plic  ”Braila, judetul Brasov” si zambetul mi-a revenit pe buze.

Am deschis plicul, intrigata, si m-am pus pe citit. Una bucata rezolutie, cu data de 5 mai 2009, prin care doamna procuror ma anunta “neinceperea urmaririi penale [...] avand ca obiect plangerea formulata de mine sub aspectul savarsirii infractiunii de furt” la data de 20 decembrie 2008. Deci e de bine! Plangerea prin care anuntam ca mi-a fost furat portofelul in ratb a fost rezolvata. Ce mai conteaza ca trecuse jumatate de an?

Atasat, se afla o hartie A5 prin care am fost instiintata ca pot formula plangere impotriva acestei solutii in termen de 20 de zile de la data comunicarii. Aceasta hartiuta are data de 5 iunie 2009.

Si acum, cireasa de pe tort: aceasta scrisoare a fost trimisa pe 23 octombrie 2009, dupa cum puteti observa.

Ma incadrez in cele 20 de zile, ce ziceti?

Perioada mea de student Erasmus s-a incheiat (din pacate sau din fericire), am parasit in cele din urma micutul oras Bragança, iar in drum spre casa, am zis eu sa mai fac o ultima oprire in Madrid. Si cum prietenii nu te lasa la greu, trei dintre ei s-au gandit sa mi se alature  [ Wizzair ar trebui sa-i dea in judecata, fiindca n-o sa mai platesc suplimentul de bagaj mai mult decat biletul ]

Dupa carnavalul din Bragança, am prins in Madrid pe 17 februarie ultima zi de carnaval, care presupune o ceremonie vesela de inmormantare a sardinei. Barbatii imbracati in haine negre de epoca, iar femeile in vaduve, poarta un sicriu cu trupul neisufletit al unei sardine de-a lungul strazii “Paseo de la Florida”. Sardina este simbolul acestei ceremonii, iar inmormantarea ei simbolizeaza sfarsitul carnavalului si inceputul postului. Mai multe despre aceasta traditie puteti citi aici.

Eu am incercat din nou sa surprind printr-un video atmosfera de pe strada:

Iar daca aveti rabdare, puteti urmari varianta lunga

Urmatoarea oprire: Rio de Janeiro! )

Domino’s pizza este al doilea cel mai mare lant de pizza in Statele Unite. In prezent compania este prezenta cu aproape 9000 de restaurante pe 60 de piete internationale, precum si in toate cele 50 de state din SUA.

In ultimii ani, compania nu avea o imagine prea buna in ochii consumatorilor, datorita calitatii pe care pizza servita de ei o avea. In urma unor sondaje de opinie, Domino’s a iesit pe primul loc la viteza livrarii, dar cand venea vorba de gust, compania se regasea abia pe locul 3, dupa Papa John’s si Godfather’s. Asa ca o schimbare era necesara.

Dupa doi ani “in goana dupa aur”, compania a gasit reteta perfecta si a stiut cum sa se repozitioneze.

“We’ve been known for great delivery. With this new pizza we’re gonna be known for great delivery and having the best taste in pizza on the market” (Domino’s president)

Bazandu-se pe faptul ca un produs bun se vinde singur, au creat acest site, in care explica printr-un documentar cum s-a produs schimbarea. Cel mai mult mi-a placut aceasta alegere a lor, de a livra personal pizza la usa celor mai aprigi critici.

“It takes Alpha meat balls to stand up and say “America, we suck!” [...]

So, Domino’s, for joining the great American corporate tradition of screwing your customers, then having the balls to ask them to come back for more, you, gentlemen, are my Alpha Dog of the week”

2.0, gen!

(Sursa foto)