In jurul meu aud tot mai des cuvinte urate la adresa tarii si dorinte marturisite de a pleca intr-alta parte. Chiar si cei in care imi puneam speranta sa lupte, au incetat sa mai lupte. Nu putem sa renuntam cu totii.

Nu, nu putem. Trebuie sa ne amintim, de fiecare data, care-s motivele pentru care ne intoarcem in tara.

Iar apoi sa citim introducerea cartii lui Dan Puric, “Despre Omul Frumos”, ori de cate ori este nevoie:

“Romania este o tara neodihnita.

Lipsa de ragaz istoric si-a spus cuvantul. Oboseala de a fi roman a devenit indiferență, pentru ca, apoi, sa o traim astazi in mod difuz, ca pe o rusine. Usor jenati de romanitatea noastra, ne strecuram prin lumea moderna, ca si cum am purta o haina veche. Deplinatatea de a fi roman, ca model interbelic al acestui neam, pare o statuie distrusa barbar de “vitejii” contemporani, incalecati pe caii iuti ai lipsei de constiinta.

Procesul de nationalizare a identitatii romanesti s-a facut la inceput sub senilele de tanc comuniste, astazi, prin rapiri de suflete, la cantecele de sirena al unei lumi fara contur.

Mi-am facut, cum am putut, un catarg, de care m-am legat, strigandu-le sirenelor:

- Mintiti! A fi roman este o frumusete a lumii!”

Pentru foto, vezi galeria.

Intrebare: Ce facem daca ploua pe 25 septembrie, cand ar trebui sa facem curat in toata tara?

Raspuns corect: Ne luam pelerinele de acasa.

23 august a fost, vreme de 40 de ani, sarbatoarea nationala a Romaniei. Aceasta zi simboliza, in viziunea totalitarismului vremii, unirea tuturor romanilor sub insemnul unui scop suprem, faurirea societatii socialiste si inaintarea spre comunism. Declararea drept zi nationala a avut loc in 1948. (Sursa)

Mai multe despre aceasta zi nu pot sa va spun, fiindca n-am prins nici macar o manifestatie despre care sa pot scrie. Am fost scutita de orice fel de preaslavire a “conducatorului iubit”. Dar imi aduc aminte, cu zambetul pe buze, de-o duda de-a mea, din copilarie.

Plecasem cu ai mei spre mare, iar eu stateam, ca de obicei, pe bancheta din spate, intre mama si tata, avandu-l pe frate-miu in dreapta mea. Eu puneam intrebari despre orice, iar tata se chinuia sa-mi raspunda pe intelesul meu. Nu mai stiu exact ce varsta aveam, as spune ca vreo 4-5 ani. La un moment dat, am ajuns intr-un sat pe a carui placuta la intrare statea frumos scris “23 August”. Intamplarea face ca in ziua respectiva eram in data de 23 august, anul X. ( Anul X-1988 = varsta mea; sa presupunem ca X era 1993, oricum n-are importanta).

Din senin, i-am intrebat pe ai mei: “Dar oamenii astia schimba placuta de la intrare in fiecare zi?”. Amuzati, ai mei mi-au zis probabil ca 23 august fusese candva o sarbatoare nationala. Am trecut astfel prin satul 23 August, indreptandu-ne spre Mangalia, dar eu n-am uitat nicicand intrebarea mea de 100 de puncte.  Oare ai mei isi mai amintesc ziua respectiva? Ii voi intreba cu prima ocazie.

(Foto)

Am pasit in seara asta in Casino Palace fara sa stau pe ganduri. Auzisem multe despre locul acela marcat de istorie, dar nu fusesem niciodata in vizita. Mai mult de-atat, nu fusesem nicicand intr-un casino. Pana de curand nu priveam cu ochi prea buni locurile de genul acesta.

Insa Alina Constantinescu si HotCity (in frunte cu Adina) ne-au organizat o seara faina, cu ceai, portelanuri Wagner, albume de arta, turul casei, joc la ruleta cu premii si altele.  N-a fost seara mea norocoasa, caci n-am castigat premiu la ruleta. In schimb, am castigat un loc in blogroll-ul lui Toma Nicolau, pentru ca, odata vazuti in jurul ruletei, bloggerii s-au simtit datori de-a juca par-impar sau rosu-negru pe mize blog/twitter – related. Asta e si motivul pentru care o sa cititi in curand pe blogul Mirunei un articol semnat de Adi Ciubotaru.

Revenind la casino, cladirea in sine e un palat plin de farmec, drapat de suprafete stralucitoare. Iar Cafeneaua de la parterul Casei ofera neinitiatilor ca mine sansa de a patrunde in lumea casino-ului. Pana si bauturile sunt inspirate din jocuri: Blind Bet Coffee, Two of a kind Hot Chocolate, Full House Fresh Juice, s.a.

In turul casino-ului am aflat ca exista in total vreo 8 camere, cu 25 de mese de joc, 2 rulete si multe slot machines. Cica poti paria atat in lei, cat si in euro. Jocuri au multe, dar nu le-am retinut pe toate: Three Card Poker, Four Card Poker, Caribbean Poker, Blackjack, Texas Hold’em, zaruri, chiar si Omaha Poker. Eu una am privit uluita la doamnele de 60 de ani care jucau cu mult entuziasm la slot machines. Din peisajul meu cu idei preconcepute, doamnele serioase nu faceau parte.

Voi ce parere aveti de casino-uri in general? Dar in Casino Palace ati fost?

(foto)

Acum vreo doua luni cand mi-au furat bicicleta cea galbena-rosie din fata biroului, am suferit. Fusese un cadou de ziua mea de la familie, din copilarie, si m-am chinuit mult sa o aduc la inceputul verii de la Braila la Bucuresti, odata ce am “obtinut” un loc in care sa o pot “parca” atunci cand nu o folosesc.

Am participat intre timp la Bikewalk-uri, am inchiriat biciclete, am imprumutat de la prieteni, dar nu-i suficient. Vreau bicicleta mea. Din nou. Si poate de data asta nu o mai “fac cadou”.

Asa ca vinerea trecuta am fost in Decathlon cu gandul ca plec acasa cu cel putin o bicicleta. Am ales Decathlon-ul fiindca e magazinul care aduce sporturile mai aproape de oameni, prin preturile practicate.

Odata ajunsa acolo, am inceput sa le probez. Pe toate, aproape. Chiar daca erau modele de barbati si eu vreau bicicleta cu cadrul oblic, chiar daca costau 2500 ron si nu aveam buget pentru asta. Si am gasit-o, pe ea. Aproape am tradat-o cand am gasit o alta bicicleta la 1400 ron care mi s-a parut a fi raiul pe pamant din orice alt punct de vedere in afara de pret.

Revenind la EA, o placeam mult, dar imi era teama. Voiam sa-i arat dragostea mea, luand-o acasa, dar imi era teama de ce-or sa spuna ceilalti: ce-or sa spuna picioarele mele cand o sa incerc sa urc strazile in panta, ce-or sa spuna mainile mele cand o sa ma chinui s-o urc in lift ca s-o duc la etajul 2?

Am ezitat. M-am fastacit, m-am uitat la ea din toate partile, ba chiar am incalcat porunca a 10-a si am poftit si la celelalte.

La ora 22.00 se inchidea magazinul si a trebuit s-o las acolo, din nou singura. Am plecat acasa cu un gust amar in gura.  Frustrata ca in continuare nu am bicicleta. Dar ceva imi spunea ca nu e EA.

Si-atunci, va intreb, cum o gasesc eu pe EA, bicicleta-pereche?

(foto)

Raspuns corect: cu bicicleta

Mai nou, cercetatorii (de la American Chemical Society) zic ca avioanele reprezinta o metoda de calatorie mai ecologica pe termen lung.

Pana acum toata lumea stia ca avioanele polueaza mai mult decat autoturismele, si ca n-ar trebui sa le folosim asa des, in ciuda comoditatii. Chiar daca transportul aerian s-a dovedit in ultimii ani cel mai sigur mod de transport.

Potrivit automarket.ro,  impactul unei calatorii cu avionul este mai mare pe termen scurt decat echivalentul sau realizat la bordul unui automobil. Diferentele apar abia pe termen lung, cand un autoturism polueaza cel putin la fel de mult, daca nu chiar mai mult decat un avion.

Deci, ca sa inchei, dintre masina si avion, alegem bicicleta.

(Sursa foto1, foto 2)

“Lecturi Urbane este un proiect de implicare socială ce are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în spaţiile publice şi crearea unui nou model de a contribui la binele comunităţii.

Credem că România se poate transforma prin lectură şi vom face toate eforturile în lungul maraton Lecturi Urbane pentru a creşte numărul celor care citesc şi a trezi interesul pentru carte în rândul tinerilor.” (orasulciteste.ro)

“Lecturi Urbane e o chestie cool. Nu e utilă, nu foloseşte cu adevărat la nimic (decât pentru nişte acuplări sporadice), nu îndeamnă oamenii să citească. Oamenii care vin acolo o fac pentru a da bine în poze şi pentru că e gratuit.” (zoso.ro)

“Lecturi Urbane – ca proiect de implicare sociala initiat de civika.ro – organizeaza actiuni si evenimente unde oamenii vin, citesc si impart carti in anumite spatii publice. Cum orice activitate publica are rolul unui semnal social care influenteaza mediul si oamenii, Lecturi Urbane isi propune realizarea unei mase critice (de contexte sociale, de oameni implicati) care va inclina in timp balanta de la neimplicare la implicare, de la jungla actuala la un spatiu cald si domesticit prin comportamente civilizate.” (Adrian Ciubotaru pe taraluiandrei.ro)

“Intr-o perioada in care noi mai mult “gandim nu citim” mi se pare de sustinut orice actiune care stimuleaza cititul, ca e “lecturi urbane” sau “schimb de carti”. Biciclismul, la fel. Ecologia, la fel.

E ceva gresit in ce sustine fiecare din ele? Nu. Exploateaza hipsterii? Desigur. Toate. Permanent. Pentru ca sunt un public activ care consuma, se implica, se entuziasmeaza, participa, semneaza, doneaza, etc.” (clickio.ro)

“Lecturi urbane e cel mai destept copil urban si calatoreste prin toata tara, la cerere. In vremea asta, oameni care abia sunt capabili sa-si organizeze o lectura acasa, singuri, d-apai lecturi in public, clevetesc.” (sanuca.ro)

“Bre, într-o bibliotecă universitară se perindă într-o zi leneşă de vară mai mult de 50 de studenţi, şi ăia chiar citesc atent, studiază, extrag esenţe. Într-o zi oarecare de primăvară se perindă printr-o bibliotecă publică mai mulţi oameni decât aţi spera voi în cele mai ude vise să aveţi la vreo întâlnire Lecturi Urbane.

Pentru că aşa e normal, cititul este un act intim, la fel ca rugăciunea, la fel ca ascultatul muzicii clasice. Fiecare pentru sine, extrăgând esenţe, cultivând, analizând, înţelegând.” (daimon.me)

“Proiectul Lecturi Urbane nu si-a propus sa construiasca o academie. Si nici macar o scoala generala. Lecturi Urbane isi propune doar sa incurajeze cititul. Sa faca, daca vreti, “pr pentru citit”. Atat si nimic mai mult.

Ii poate fi gasita proiectului vreo vina pentru ca, in cadrul evenimentelor organizate, participa si oameni care vor doar “sa apara in poza”? Ca participa si oameni pentru care chiar si exprimarea coerenta poate fi un efort intelectual intens? Evident, nu.” (sorin-tudor.ro)

“Mi se pare o chestie chiar misto, indiferent daca e facuta de 22 de oameni sau de 400. Bine ca se face! Indiferent cum ai vedea-o, este o chestie pozitiva. Adica nu umbla oamenii aia cu Furadan pe strada, facandu-se ca iau o inghititura, adaugand: uai tare-i asta, da’i bun, ma unje pe suflet. [...] Ma face sa ma gandesc ca n-am mai citit de mult timp o carte, poate ma face sa am pofta sa citesc cateva capitole din cartea aia pe care am primit-o cadou, ma face sa ma intreb: oare de ce nu am mai citit in ultima vreme, daca ala o fi lucru care ma poate relaxa?” (makavelis.com)

Si ca sa inchei, il citez pe Adrian Ciubotaru: “Mi-ar plăcea să trăiesc în țara unde este cool să te afișezi cu o carte, în loc să fie cool să te afișezi cu o armă în mână, drogându-te sau scuipând în jur.”

Intunericul ascute simturile. Cand ochii se inchid, o lume intreaga de senzatii se deschide.

Asta e conceptul de la care a plecat prin anii ‘90 un nevazator: in absenta vazului, gustul si mirosul se amplifica. Si-asa a aparut ceea ce azi numim blind dinner.

In Romania conceptul a fost adus de curand de Unilever si  McCann PR, pentru inghetata Magnum. La invitatia Adinei Necula de la hotcity.ro, am fost si eu sa experimentez.

Am ales Copacul, fiindca lui Bobby Voicu nu i s-a parut interesant (:P)

Cel mai frumos copac din lume, cu trunchiul alb si frunze de ciocolata. Asezat pe un camp in care vantul miroase dulce. Cel mai placut e sa te asezi pe spate sub copac si sa te uiti la soare printre frunze. Numai asa razele sale te improspateaza racoros.

Inauntru l-am cunoscut pe Cosmin, un nevazator care se misca cu atata indemanare intr-o incapere deloc iluminata unde noi, toti ceilalti, abia paseam, cu neincredere.  Tot acolo, m-am amuzat pe seama Malditei, pentru care statul pe intuneric a fost un chin.

Pentru mine a fost o experienta interesanta. Am mai stat si alta data pe intuneric, dar nu cred ca mi-am propus vreodata sa mananc inghetata pe intuneric. Acum am reusit. Am dus doar de vreo doua ori lingurita goala la gura si o singura data mi-am pus pe obraz, fiindca am luat o bucata mult prea mare. In rest, obiceiul e deja format, lingurita cu inghetata merge singura la gura.

Pana pe 15 august Magnumize your senses, degustarea de inghetata pe intuneric este deschisa publicului la Grand café Van Gogh (pe strada Smardan), asa ca mergeti si testati pe pielea voastra si intunericul lor. Intrarea se face pe baza de invitatie. (PS: Am recunoscut acum in imaginile de pe site inghetata pe care cred ca am mancat-o eu si am pus poza la thumbnail, sus)

Oare cum ar fi sa ai un blind date pe intuneric?

Un sir lung de biciclisti a invadat aseara Bucurestiul. Mountain-bikes, biciclete de oras, biciclete pliabile, biciclete inchiriate de la Cicloteque, “biciclete rosii”, biciclete duble, biciclete cu noroi de la “Let’s bike it” si multi oameni entuziasti care le-au manevrat cu zambetul pe buze pe traseul Tineretului – Unirii – Universitate – Romana – Calea Victoriei – Ateneu – parcul Izvor.

Da, am fost multi (250 – 300 de indivizi ) si am atras atentia. Pietonii se opreau sa ne fotografieze, masinile ne acordau prioritate, soferii de taxi priveau nedumeriti. Nu era Turul Bucurestiului, dar oamenii ne acordau atentie.

Toate bikewalk-urile de pana acum si cele ce vor urma (insotite de politie, cu acordul primariei) se fac in ideea ca la un moment dat, numarul mare de ciclisti pe carosabil va fi un lucru absolut normal, care nu va mai atrage atentia celorlalti participanti la trafic.

Si-om trai si-om pedala fericiti pana la adanci batraneti

PS: Incepand de ieri, accesul cu biciclete la metrou este permis in zilele de sambata, duminica si sarbatori legale. Inca un pas spre mai bine.

(Sursa thumbnail; Foto: Dorothea Kettler)

Toata lumea pleaca la mare weekendul acesta. Mika si Liberty Parade sunt doua motive bune moka.

La inceputul saptamanii credeam ca ultraviolete o sa scrie si pe corpul meu nebronzat in acest sfarsit de saptamana. Dar intre timp m-am razgandit. Nu vreau aglomeratie. Mi-ar fi placut sa ajung la Gura Portitei. Dar iarasi m-am razgandit. Ulterior, Hoinaru a publicat  Stirile de duminica seara. Acum chiar nu mai vreau la mare.

Asa ca m-am apucat de cautat alternative de petrecere a timpului meu liber. Si-am gasit multe, si-am facut o ditamai lista pe care am publicat-o pe Jurnalul Tarii lui Andrei.

Asa ca va urez un weekend placut, cu experiente frumoase.

(Sursa foto)