Acum cativa ani, am fost in vizita la casa memoriala a lui Vlahuta si am cumparat cu 50 bani hartia aceasta din poza. Am cumparat cu bani putini un obiect atat de valoros. De cateva ori pe an recitesc textul si de fiecare data imi fac mustrari de constiinta. Astazi ii dedic versurile unei bune prietene. ( La multi ani, M.! ) “Sa traiesti Mimilica draga, si sa fii buna, – sa fii buna pentru ca sa poti fi fericita. Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca, mai intai cei rai nu pot fi iubiti, si-al doilea… al doilea… de!...

De Pasti am fost la tara si fiindca dupa-amiaza a fost atat de cald si frumos in curte, m-am apucat sa fac cateva fotografii cu super telefonul meu Copacii infloriti si curtea plina de lacramioare – de nepretuit. “Iepuroiul nu mai vine, ca nu prea se simte bine A aflat din parlament ca e criza in buget Asa ca s-a imbatat Ca sa nu mai fie crizat” ( Mara ) Bleaga asta mica a intrat cu capul in fereastra si nu prea mai putea sa zboare: Sperietorul de hoti din ultimele doua imagini se lasa intimidat de musafiri: Atentie! Caine rau!    [ ) ]

Astazi in sufragerie Dormitau pe-o farfurie Necajite si manjite Zece oua inrosite. Un ou alb abia ouat Cu mirare le-antrebat “- Ce va este fratioare Ce va doare? Nu va ninge Nu va ploua Stati gatite-n haina noua Parca, Dumnezeu ma ierte N-ati fi oua…” “- Suntem fierte!” Zise-un ou rotund si frez Langa pasca cu orez. Si schimbandu-si brusc alura, Toate-au inceput cu gura: “- Pan’ la urma tot nu scap” “- Ne gateste de parada” “- Ne ciocneste cap in cap Si ne zvarle coaja-n strada” “- Ce rusine! Ce dezastru! Preferam sa...

Citez din faimosul Hoinaru: “Fie ca RTurile şi replyurile să vă ocolească. Fie ca Wallul vostru să rămână gol, lipsit de urări de bine. Fie ca TweetDeckul vostru să nu se umple de “Hristos a Înviat!” la 00:00 şi nici de TwitPicuri cu “lumină.jpg” sau “ouă_roşii.jgp”. Fie ca filmele la care vă uitaţi să nu fie tot Iisus din Nazaret şi Patimile lui Hristos. Fie ca şi anul ăsta să lăsaţi aifoanele şi aipadurile de-o parte, lângă blackberiuri şi să sărbătoriţi măcar pentru o vreme fără tehnologie. Acum că am învăţat să nu mai trimitem SMSuri...

Cei mai pacaliti romani de 1 aprilie au fost bucurestenii. S-au trezit de dimineata, s-au pieptanat frumos, si-au pus papionul rosu si-au plecat spre birou/ facultate/etc. Cand, in statia de ratb ce sa afle? Ca e #greva! Eu, sceptica fiind, am cercetat problema pe twitter. Daca twitterland imi confirma greva, credeam. Altfel, sa muscati voi gluma, bai, nu eu! Din pacate, era deja confirmata problema. Altii, mai matinali ca mine, infruntasera “pericolul”. Asa ca am facut gestul ala frumos la care ravnim cu totii, intr-o lume utopica: de a calatori in acelasi taxi cu oameni necunoscuti,...

Ca o studenta “iminenta” ce sunt, am fost astazi la facultate. Doua seminarii, destul de interesante amandoua [ paranteza: profu' de SPSS e foarte amuzant, si pe deasupra stie si ce vrea de la viata si de la noi. Ne-a dat o super structura de proiect de analiza a datelor de marketing ]. Insa mai interesanta a fost pauza, in care am trecut pe la etajul 1 din cladirea Comertului, pe langa avizierul ASER-istilor. Va arat imediat si ce-am gasit acolo, dar mai intai trebuie sa va spun ca le-am lasat si eu un mesaj si tare ma intreb daca or sa-l vada. Asadar, cam asa s-au gandit ASER-istii...

Imi pare rau ca Romania produce doar filme triste, dar ma bucur cand acestea ajung sa castige premii internationale. ( Ursul de Argint si Premiul “Alfred Bauer” la Festivalul de film de la Berlin din februarie anul acesta ) OK, despre ce e vorba in acest film? Fiindca nu vreau sa fiu spoiler, va trimit la sinopsisul oficial: După patru ani petrecuţi într-un penitenciar pe malul Dunării, Silviu a avansat în ierarhia de dormitor, devenind Jupân. Cu două săptămâni înainte de eliberare, primeşte o vizită neaşteptată. El află că mama lui s-a întors acasă după mult timp...

Dragos Dehelean a publicat ieri pe site-ul Olimpiadelor o veste foarte trista: De la inceputul anului am avut mai multe discutii cu partenerii nostri traditionali si am facut o analiza indelungata a intregii situatii. Din pacate, la finalul ei trebuie sa va informam cu regret ca am decis sa amanam cea de-a zecea editie a Olimpiadelor Comunicarii, cea care urma sa aiba loc in aceasta primavara. Mai multe despre asta puteti citi aici. Mie imi pare rau pentru generatia de anul acesta a studentilor pasionati de comunicare, fiindca pierd o sansa de a se afirma. Dar, exista altele

Bun, deci ieri am avut 3 intalniri cu “onlineri” si una cu prietenele mele care nu au identitate online, si totusi exista 14.00, Stadionul Arcul de Triumf – #rugbytweetmeet; Primul meci de rugby la care am asistat. Sportul in continuare nu ma atinge, dar m-am simtit foarte bine in tribuna facand galerie pentru echipa Romaniei Si, da, am citit regulile jocului pe wikipedia, ca sa nu intreb ca o blonda la sfarsit: cine-a castigat? ( via George Hari ) 18.00, camin Moxa – sesiune de gatit clatite cu umpluturi cat mai ciudate, cu fetele. La 20.00 s-a stins lumina, din...

M-am uitat mai devreme pe articolul scris anul trecut despre Roblogfest. Singura diferenta ar fi ca acum nu se mai zice despre Nihasa ca e gay. Are grija de el o mandra posesoare de un blog dat dracului. Nu stiu altii cum sunt, dar eu m-am simtit foarte bine aseara la petrecere. La inceput oamenii au fost cam stingheri (nu prea faceau parte bloggerii din peisajul Fratelli), dar apoi ne-am dat pe brazda si am dansat cat ne-au tinut picioarele( muzica foarte ok!) Imi pare rau ca nu prea mi-au iesit pozele facute cu mirificul meu telefon. O sa va arat totusi cateva: Ca de obicei, brailenii...