Cred c-a sosit momentul sa va descriu un pic “Concediul meu de odihna”. Plecat-am pe 19 noiembrie din Bragança, impreuna cu a mea colega Anca. Am avut noroc si am mers cu profa de Psihosociologia Organizatiei pana in Mirandela, fiindca dansa avea cursuri acolo. Ne-am cumparat bilete la autobuz cu directia Porto si am pornit sa facem ceva poze prin centrul Mirandelei.

Pe drum, in autobuz, ne asezam in spatele a 2 tipi. Nu dureaza mult si simpaticii de ei ne incanta cu o muzica pe care noi am asemanat-o cu manelele. Deja ma gandeam cum o sa pun eu poze in exclusivitate pe blog cu cocolari de Portugalia cand cei 2 indivizi ne intreaba daca suntem din Romania. Too cool to be true, right?

In cele din urma am ajuns in Porto si ne-am indreptat agale spre aeroport. Avionul spre Londra pleca la miezul noptii. Odata ajunse pe Stansted( Londra ), mi-am cautat un loc pufos fiindca aveam sa petrec prima noapte in aeroport, unde existau doar 4 prize europene si 4 prize britanice( conexiunea la internet costa oricum prea mult)

Insa la 9 am eram pe Baker Street( chiar langa Madame Tussauds), plina de energie pentru o zi lunga. Cu harta-n mana,n-am ratat nimic din ce voiam sa vedem, pana seara la 6 cand ne-am retras intr-un pub din Soho. Abia la 21.15 aveam tren spre Reading. ( Anca a ramas in Londra )

Sambata, 21 noiembrie, activitati culturale: shopping in Reading cu o parte din erasmusii romani de acolo.

Sarim peste diverse intamplari si ajung la ziua de luni, 23 noiembrie, cand am pornit din nou singura spre Oxford. Katherine, o tipa cu care m-am imprietenit in Trier, avea sa ma astepte la autobuz. Oxfordul mi-a placut foarte mult si mi-am facut si prieteni noi, printre care si pe nenea care pazea faimoasa sala in care s-a filmat Harry Potter.

DSC04195 DSC04197

Seara am revenit in Reading, unde am ramas pana miercuri dimineata cand aveam sa purced din nou la drum pentru o zi lunga in Londra.

Pe 26 dimineata eram in Porto si calatoria mea alaturi de Anca avea sa se termine in curand. Prajituri, plimbare si internet intr-o cafenea, dupa o saptamana de pauza. Pe 27 dimineata aveam bilet de avion spre Faro ( care m-a costat 2,5 euro 🙂 ). In Faro aveam rezervare la youth hostel, intr-o camera de 6 si abia asteptam sa-mi cunosc colegele. Am avut bafta si am nimerit in aceeasi camera cu 2 belgiene de treaba(cu care mi-am petrecut mai apoi timpul in Faro), o japoneza si o portugheza. Faro e un alt oras cu 2 fete, una de zi si una de noapte, dar la asta ma asteptam, ca doar tot in Portugalia ma aflam, numai ca un pic mai la sud. Pe 28 noiembrie  am servit un picnic pe plaja, la 20 si ceva de grade,  cu alimente din piata centrala, care arata mai mult a mall decat a piata.

DSC04331 DSC04345

Noaptea de 28 noiembrie mi-am petrecut-o in autobuz, intre Faro si Porto, traversand mai mult de jumatate din Portugalia. Cu ocazia asta am vazut cum arata Lisabona si Coimbra noaptea.

Am ajuns la 4.30 am in Porto si habar n-aveam ce sa fac pana la 6 am cand pornea primul metrou. ( la aeroportul din Porto se poate ajunge cu metroul. Frumos, nu? ) Din nou, am avut noroc si am ajuns intr-un club de salsa. Nu-mi venea sa cred: era exact genul ala de club in care imi doresc sa merg sa dansez. La inceput nici nu indrazneam sa intru, fiindca scria mare pe geam scoala de dans si eu mai eram si cu bagajul dupa mine. Dar siluetele oamenilor dansand ca-n Dirty Dancing m-au ademenit. Ma uitam ca bleaga de pe margine, savurand un Caipirinha, la miscarile tipelor ce dansau, dar mai ales ale tipilor ce dansau, ca astia-s mai rari. Si erau ai naibii de buni. Pentru a nu stiu cata oara am avut parte de o intamplare frumoasa, neplanificata, de-a lungul excursiei mele atent planificate cu ajutorul internetului.

So far, so good. Cred ca singurul moment aiurea al calatoriei a fost in aeroportul din Londra, cand am bipait si eu si rucsacul meu la check-in. Pana atunci nu fusesem niciodata controlata la sange, fiindca fata mea de copil nu prea ridica suspiciuni. Dar de data asta m-a controlat tipa aia vreo 5 minute, iar colega ei mi-a scos ulterior TOT ce aveam in rucsac. L-a intors pe toate partile si l-a verificat cu aparatul ei de control. Apoi mi-a verificat toate electronicele pe care le purtam cu mine. Mi-a aruncat pasta de dinti si pila, desi  cei din Porto ma lasasera sa trec cu ele. In fine, m-a ofticat faza asta, dar as fi extrem de multumita daca asta ar ramane singurul “incident”.

Ieri dupa-amiaza am ajuns in Barcelona, la Adela. Va urma…