Cand locuiesti intr-o tara straina, incerci sa-i faci jocul, adica sa-i intelegi regulile. Cel putin eu asta fac de cand am ajuns in Portugalia. Ba mai mult, profitand de statutul meu de student Erasmus, incerc sa inteleg cat mai multe si despre celelalte popoare, prin reprezentantii lor de aici. Asadar, in afara de portughezi, cel mai mult am interactionat cu spanioli, fiindca numarul studentilor din Spania este mare. [ orasul Bragança e la 25 km de granita; de ce n-ar veni aici? ]
Am observat ca in general spaniolilor le place in Portugalia, sunt dornici de plimbari ca si noi ceilalti si se simt bine. Dar in weekend abia asteapta sa fuga acasa. Unii locuiesc la 200 km, e ca si cum as merge eu de la Bucuresti la Braila. (Singura diferenta e ca drumul dureaza cu siguranta mai putin, fiindca soselele sunt impecabile si se circula fara probleme.)
Daca-i iei insa la bani marunti, incepi sa descoperi neajunsurile fiecarei tari, printr-o privire foarte subiectiva. Si toate astea datorita trecutului istoric. Nu stiu eu foarte multa istorie, dar Spania si Portugalia nu prea s-au aflat niciodata de aceeasi parte a baricadei. Si poate ca sunt si eu subiectiva acum, dar am impresia ca portughezii sunt aia mai retinuti in privinta spaniolilor. Cumva, cred ca e vorba de un complex de inferioritate pe care incearca sa-l contracareze printr-un nationalism inflacarat.
Ceea ce-ar fi trebuit sa-nteleaga atat portughezii, cati si spaniolii e treaba aia cu „Unde-s doi puterea creste”. Daca si-ar fi unit fortele, peninsula Iberica ar fi fost mai puternica. Mi se pare insa ca-s pe calea cea buna, incercand sa castige impreuna dreptul de a organiza Cupa Mondiala din 2018.
Mie nu mi se pare ca situatia vazuta din cealalta parte a granitei este asa. Spanioli sunt mult prea ocupati sa se urasca intre ei. Nu cred ca mai au timp de alte popoare. Intre cei din Catalunya si cei din Madrid e un razboi etern.
Daca sunt reticenti fata de un popor, acela este cel francez, pe care sincer, toata lumea il cam uraste.
Din cate am inteles eu, cei din Catalunya sunt „in razboi” cam cu toata tara, nu doar cu Madrid-ul 😛
Fireste, fiindca tu esti mai aproape de granita cu Franta, ai observat reticenta lor fata de acest popor.
Eu sunt in Franta, tot Erasmus, si sincer am inceput sa urasc si eu acest popor…mai ales comparand cu ce traiesti tu, Elena, in Portugalia.Eu ca student Erasmus aici am mai multe neajunsuri, suntem lasati ultimii in toate…cat despre intalnirile ce le-ai prezentat tu pe blog, pentru noi, studentii Erasmus din Franta, astea sunt vise frumoase…Cat despre spanioli si portughezi, si pe aici, ei intre ei nu prea se au la inima…probabil mandria nationala e prea mare de ambele parti si cred ca exista o competitie destul de mare intre ei!si sincer mie mi se pare si constructiva competitia asta a lor!
Iulia, de la ce facultate ai plecat? Si in ce oras esti acum in Franta?
Portughezii sunt mai deschisi ca si popor; toata lumea stie ca francezii nu sunt asa. Intr-adevar, lucrurile sunt mai relaxate la noi. Dar eu n-am intalnit pe nimeni pana acum care sa nu se simta bine in Erasmus. Prietenele mele din Franta se bucura de viata lor de acolo.
Te invidiez pentru experientele pe care le traiesti in calitate de studenta, la doar 20 de ani. 🙂 Pentru mine e prea tarziu.. am terminat facultatea acum 4 ani, iar in timpul facultatii nu eram implicat in niciun fel de organizatie. 😐
Pai, poti incerca acum sa faci ce n-ai facut in facultate, daca intr-adevar iti doresti asta. Daca simti ca ai prea mult timp liber si vrei sa te implici in ceva, intr-un club cu pasiuni comune, intr-un ONG… Nu te rezuma la ideea ca nu mai esti student 🙂
Hehe, sunt totusi multumit de viata mea in momentul asta. Am doua hobby-uri care imi umplu timpul liber.
Ca sa fiu complet sincer – nu as avea ce cauta intr-un ONG – ma intereseaza mai mult partea cu socializarea decat implicarea intru o cauza. 🙂
Pai atunci, socializeaza cu altii care au aceleasi hobbyuri ca si tine 🙂 Eu de-asta am intrat in ATGR (noul site e http://scoalademunte.ro/ )
Io-s curios ce va face Iulia cu ura ei, adica daca va fi una constructiva si se va intoarce in Romania si va implementa una-alta din ce a vazut in Franta 🙂
Stay strong people. Diversity is nice. Si e misto sa inveti asta chiar pe pielea ta.
Am intalnit in Barcelona un portughez foarte tare frate! Omul statuse cam juma’ de an in Cluj (si n-a vizitat niciodata Bucurestiul) si s-a declarat incantat. A lucrat ca bucatar si asta face si acum, dar in Barcelona. E un tip foarte relaxat, bea destul alcool si se uita la fotbal [sporting, cred] dar… e fain. Stie si putina romana 🙂 E doar un exemplu. Celalat e o tipa foarte frumoasa si sfioasa-misterioasa, din Porto, care lucreaza cu neuroni & stuff in laboratorul cu robotzei de la Pompeu Fabra.
Spania e mult mai federativa decat pare, fiind impartita in regiunile autonome. Unele mai autonome ca altele desigur, in primul rand, Catalunya nu are absolut nici o treaba cu Spania. Tara Bascilor, la fel. Imaginati-va cum ar fi ca in Romania sa aiba „ungurii aia” autonomie. Vai! Ar iesi toti sovinii cu furcile si topoarele de la Horea Closca si Crisan sa-i crute gatul politicianului care le-a dat „liber” la auto-determinare. Dar deja o dam in alte discutii. Eu unul sunt pentru descentralizare ca metoda mai eficienta de guvernare. Iar la eficienta in guvernare cred ca sunt de dat exemplu noi romanii. De dat exemplu negativ, that is.
Multumesc 🙂
Sa speram ca Iulia vorbea metaforic despre ura 🙂
Cat despre diversitate, n-as putea fi mai mult de acord. ( Hmm, asta suna mai bine in engleza „I couldn’t agree more” 😛 )
salut din nou…nu e ura, dar nici dragoste nu e…am plecat de la „Lucian Blaga”, Jurnalistica din Sibiu si am ajuns in Bordeaux…am mai intalnit mai multi ca mine pe aici, adica mai multi romani care sa zicem ca nu au inteles prea bine francezii..insa pana acum indiferenta lor si privirile lor nu prea binevoitoare nu ne conduc la „bine ati venit, ne bucuram ca sunteti aici”!ma bucur de Erasmus, chiar ma bucur, dar mi-e sincer dor de deschiderea romanilor, de caldura lor..
cat despre „ura” constructiva, eu zic ca va fi…nu imi doresc deloc sa raman pe meleaguri straine, vreau sa fac cat mai multe pentru Romanica noastra…chiar daca asta se va reduce poate doar la a face foarte bine ce am invatat!pana atunci, „la vie en rose..et noir”..(noua reactie a francezilor cand pomenesti de „la vie en rose”)…
Am vazut undeva pe harta Spaniei in colt Universitatea din Almeria si ca tot venira` vorba acolo invat de ceva timp plus este o experienta de a trai undeva , sa cunosti mai mult si alte de acest gen ..
Pai, zi-ne mai multe! Cum e acolo? Cum sunt spaniolii? Cum se poarta cu ROMANII?