Stiu ca pentru unii e jenant sa stie ca sunt romani, dar pentru mine nu e. Sunt romanca si-mi sade bine.
„Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.”(Ciprian Porumbescu)
Nu stiu sincera sa fiu in ce masura versurile de mai sus (mai) inseamna ceva pentru cineva, dar intr-o contemporaneitate in care „traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul” eu simt ca ma sufoc.
Adica cum, ce au lituanienii si noi n-avem? Ce fac spaniolii si noi nu putem? De ce la petrecerile internationale la care tot particip de 3 luni simt in jurul meu mandrii nationale de toate felurile, mai putin d-astea romanesti?
Aveti idee ce simt eu cand ii aud pe spanioli scandand „Eu sou espanhol, espanhol, espanhol” ? Cand ii aud pe portughezi ridicand Portugalia in slavi? Cand ii aud pe turci afirmand cu tarie ca ei nu mananca porc? Pe ucrainieni vorbind despre Rusia cu maxima admiratie?
Neputinta. Tristete. Compasiune pentru Romania. Cand o sa-i aud si eu pe romani laudandu-si tara? Cand o sa-i aud pe colegii mei romani cantand la aniversari „La multi ani”, in loc de „Feliz cumpleaños” ?
Putem si noi face ceva din nimic. Putem si noi sa vindem chipsuri cu Steaua/ Dinamo/ Rapid sau Dacia-Unirea Braila imprimate pe ambalaj. ( a se vedea FC Barca ).
Putem si noi sa promovam mancarea romaneasca. Care, de altfel, e fantastica! De exemplu, aseara am fost la un „Craciun polonez”, o petrecere de ramas-bun pentru 3 tipe din Polonia care si-au terminat studiile aici. Si le-am facut un bulz, asa cum m-am priceput eu si cu ingredientele pe care le am la dispozitie aici. Stiti care-a fost efectul? A fost primul platou care s-a terminat. A fost bataie pe el! Toata lumea m-a intrebat reteta. Da, exact, reteta pentru un simplu bulz, frate!
Iar acum, ca bonus, va arat un comentariu pe care l-am primit acum ceva timp pe facebook, de la un portughez, ca reactie la ce-am scris eu.
Cum comentati?
Eu mereu am fost mandru ca sunt roman si mandru ca sunt din Romania. Chiar daca mandru e putin cam mult spus. Nu e ca si cum am avut de ales, cineva m-a intrebat si eu am spus ca vreau sa ma nasc in Romania. Iar acum sunt mandru de alegerea facuta.
Asta nu inteleg multi: ca indiferent de tara din care vii, important esti tu ca individ. Daca tu te faci de ras, atunci tu esti de vina, nu tara din care esti. Plus ca toate tarile au uscaturile lor. Important e sa nu generalizam, sa nu ne lasam orbiti de prejudecati si sa judecam indivizii, nu tarile de provenienta.
Parerea mea… 🙂
Dar e mai simplu să arunci cu piatra. Nu ştiu, dar eu m-am cam săturat să-i aud pe toţi nemulţumiţii cum calcă în picioare locurile astea, de cele mai multe ori fără un motiv întemeiat şi împrumutând clişee auzite pe ici, pe colo, pe care nici nu le-ar putea explica sau translata în propria existenţă, de-ar fi puşi într-o astfel de situaţie.
Imaginea unei tari în mintea oamenilor trebuie sa fie promovata şi la nivel de mass media, valorile naţionale etc..ar trebui sa fie mai vizibile pe la tv pe unde sta lumea gura casca ore în sir, ca înafara de scandaluri, crime si porcarii care atrag audienta, nu prea se încumetă nimeni sa promoveze cine suntem de fapt, emisiuni, despre companii de succes, româneşti, despre invenţii s.a.m.d, oamenii trebuie sa vadă ca şi noi suntem capabili de multe…