Am vazut pana acum ce-nseamna sa fii Erasmus in Germania, in Portugalia si urmeaza acum sa va povestesc despre Anglia. Mai exact, despre Universitatea din Reading, cu care are ASE-ul semnat acordul.

In primul rand, viata e scumpa in Anglia. Prietenii mei care locuiesc acolo primesc aceeasi bursa ca si mine. E drept ca fiecare dintre noi stia lucrul asta inainte sa-si aleaga tara & orasul, dar tot e aiurea. De exemplu, caminele din Reading sunt urate si scumpe. Sa dai 300 de lire pe luna pe o camera micuta, cu un pat, birou, chiuveta si-un dulap mi se pare exagerat. Din punctul asta de vedere, caminele ASE-ului sunt mult prea bune. Biblioteca din campus insa este enorma. Patru etaje pline cu carti si sute de studenti care merg acolo de dimineata de la 8.30 pana noaptea la 12. ( Da, uneori studentii invata si duminica noaptea, ce chestie! ). Profesorii sunt destul de exigenti, dar ai posibilitatea sa-ti alegi materiile dupa propriul plac. Marti dimineata am mers la doua cursuri, mai mult din dorinta de a asculta o engleza britanica, academica. La primul, “Public Economics” am dat de o profa care nu era englezoaica adevarata si ii cam lipsea accentul ala care-mi place mie asa mult. Dar la al doilea, la “Investment Strategy and Management” am dat de un prof amuzant, care explica foarte bine.

Romanii sunt foarte bine priviti ca si studenti. Intotdeauna obtin notele cele mai mari la eseuri si lucrul asta se intampla in conditiile in care universitatea are vreo mie de studenti internationali.

Campusul este foarte mare si frumos. Jogging-ul, cycling-ul: activitati banale, zilnice. De altfel, sala de sport iti ofera posibilitatea practicarii oricarui sport, pentru o suma modica. De unele sporturi mentionate in brosura nici macar n-auzisem.

In rest, asociatii de studenti, petreceri tematice, viata de noapte care se termina la 2 am. Da, exact, la 2 am se aprinde lumina in club si toata lumea e trimisa acasa.  ( V-am zis ca-n Portugalia cluburile SE DESCHID la 2 am, da? Nu glumesc si nu exagerez! ).

Acum, hai sa va zic si ce m-a frapat pe mine cel mai tare: englezoaicele!  Parca duc o viata dubla oamenii astia. Orasul in sine are 2 fete: una de zi si una de noapte. Deci, pe la 22-23 se iese in cluburi, in general la cele din interiorul campusului. Tocmai fiindca stau aproape, s-au gandit ei asa ca n-are sens sa-si mai puna haina pe deasupra. Si-uite asa m-am trezit eu, cu geaca pe mine, inconjurata de oameni imbracati de vara la sfarsit de toamna. Iar imaginea aia sobra, conturata in primul rand de regina, e falsa. Nu cred sa fi existat vreo tipa cu fusta mai mare de 20 cm. Asa ca, tipilor, daca vreti sa vedeti multi craci goi pe metru patrat, mergeti in Reading! 25 de minute cu trenul din Londra, pentru 16 -20 pounds.