Astazi se implinesc doua saptamani de cand m-am intors in Romania. Sincera sa fiu, inca n-am apucat sa ma vad cu toti oamenii de care mi-a fost dor si pentru asta imi pare rau. Pot sa zic ca am intrat direct in priza, tinand cont ca semestrul doi de facultate incepuse deja aici si aveam multe lucruri de recuperat.
Cred ca in timp, cand voi reciti articolele scrise despre Portugalia, voi simti un mare gol in stomac. Perioada de student Erasmus a fost una extrem de frumoasa, iar amintirile imi vor ramane adanc intiparite. Cu toate acestea, nu stiu daca voi dori vreodata sa ma intorc in Bragança, fiindca stiu ca nu va mai fi niciodata la fel. Oamenii pe care eu i-am cunoscut nu vor mai fi acolo..
Probabil ca va intrebati si voi, ca toti cunoscutii, „Cum e acasa?” si „Cand plec inapoi?”. Ei bine, nu sunt 100% convinsa ca aici e cel mai bine, dar momentan nu imi doresc sa plec nicaieri.
Total de acord! Carpe diem!
momentan stai aici si incanta-ne cu prezenta ta, iar cand iti vine dorul de Portugalia, doar deschide-ti blogul si cutiuta cu amintiri.
Cand deschid cu explorerul pagina asta..se inchide automat…. cu opera merge perfect.
Te trece vreun „reverse cultural shock”… cat de mic acolo? 🙂
Bine-ai revenit, enjoy (acu’, repede, pana inca-i bine si frumos si nu incepe „sa ti se acreasca” iarasi „dand piept” – asa-a… mai direct, mai personal – cu realitatile cotidiene)!
Spor si succes!
Si „La multi ani!” de ziua voastra!