Bun, am participat zilele trecute la cea de-a 5-a (si ultima) conferinta organizata de Saga Business and Community. Am scris despre asta atat pe twitter (#csr10), cat si intr-o incercare de live blogging. Zic incercare fiindca majoritatea prezentarilor au fost destul de tehnice si am incercat atat sa fiu prezenta acolo (mai mult decat fizic), cat si sa transcriu ideile importante transmise.

Am retinut ca CSR-ul trebuie adaptat la fiecare regiune si ca nu putem aplica in Romania ceea ce se face in alte parti ale lumii.

Nu exista o reteta universal valabila; fiecare companie trebuie sa-si stabileasca obiectivele de CSR in functie de profilul ei, de misiune si valori.

Cheia succesului este sustenabilitatea: „calitate a unei activități antropice de a se desfășura fără a epuiza resursele disponibile și fără a distruge mediul, deci fără a compromite posibilitățile de satisfacere a nevoilor generațiilor următoare. Conferința mondială asupra mediului de la Rio de Janeiro din 1992 a acordat o atenție deosebită acestui concept, care implică stabilirea unui echilibru între creșterea economică și protecția mediului și găsirea de resurse alternative. Când se referă la dezvoltarea economică de ansamblu a unei țări sau regiuni, este de obicei preferat termenul sinonim dezvoltare durabilă.”

E mai ieftin să fii responsabil, decât să comunici că ești

În traducere liberă, asta înseamnă că trebuie mai întâi să începi să fii responsabil în procesele interne, să economisești, să reciclezi și să reutilizezi ceea ce se poate, să reduci costuri și consumul de energie/materie prima, pentru ca apoi să te poți concentra pe campanii extensive la nivel social sau de mediu, pe care să le și comunici în consecință. (Titus)

( „multe companii nu-s responsabile pentru ca le costa mult apoi sa comunice ca-s responsabile”, cam asa a zis un grec, speaker)

S-a vorbit mult si despre greenwashing si cred ca ar trebui sa citim asta: http://en.wikipedia.org/wiki/Greenwash 🙂

So, as a conclusion:  CRM (Cause Related Marketing) is not CSR. CSR is not PR.

PS: A mai scris si Adi Ciubotaru.