Dupa 5 luni de locuit in Bragança, asta e ceea ce-am inteles eu din cursul numit „Portugalia”.
Poate ca datorita teritoriului mic si populatiei reduse, portughezii au fost intotdeauna uniti de trei factori: limba, credinta catolica si oceanul. Solidaritatea a ajutat Portugalia sa devina primul stat-natiune unificat din vestul Europei. In Portugalia moderna, diferentele intre regiuni se datoreaza mai mult traditiilor si climatului decat razboaielor sau bataliilor cu potentialii ocupatori. Populara zicala „in timp ce Lisabona canta, Braga se roaga si Porto munceste” sustine teoria conform careia viata in zona de nord a fost intotdeauna mai conservatoare si mai pioasa decat in mai calduroasa si mai trandava zona de sud. De altfel, am auzit pe aici o alta zicala: „Portugalia e Lisabona. Restul e doar peisaj”.
In 1974, cand a avut loc Revolutia Garoafelor, Portugalia era cu cel putin 50 de ani in urma altor tari europene, din cauza politicii duse de Salazar. De atunci, s-au facut insemnate progrese, mai ales dupa ce tara a intrat in Uniunea Europeana, in 1986. De-a lungul anilor ’90, Portugalia a inregistrat o crestere economica cu mult peste media UE; astazi PIB-ul tarii reprezinta aproximativ 70 % din cel al tarilor europene cu economii dezvoltate.
Din 1986, Portugalia a parcurs un drum lung. In acea perioada era vazuta ca vecina saraca a Spaniei, dar apartenenta la UE a dat curand roade. Relatiile dintre Portugalia si Spania, singurul sau vecin, au fost intotdeauna caracterizate de o rivalitate puternica. Un proverb popular spune ca de la Spania portughezii nu se pot astepta „nici de la un vant bun, nici de la o casnicie reusita”.
Portugalia are o populatie de aproximativ 10,5 milioane locuitori, iar spre deosebire de alte state sud europene, rata natalitatii este in crestere, desi cu un procent extrem de mic( o, 4% ).
Portughezii sunt in majoritate catolici; desi prezenta oamenilor la slujbe este in scadere, numarul aceasta este de fapt mult mai mare decat in multe alte tari europene catolice. Acest lucru se vede si in numarul insemnat de festivaluri, procesiuni si pelerinaje ce mai fac parte si azi din viata de zi cu zi a portughezilor.
In „tara vinului” exista 365 de moduri de a gati bacalhau – un proverb spune ca exista o reteta diferita pentru fiecare zi a anului. Portughezii consuma anual 70 kg peste ( media europeana este de 22.5 kg), ceea ce-i situeaza pe locul doi in topul mondial al consumatorilor de peste.
Portughezii sunt oameni saritori, deschisi si care nu cunosc cuvantul „stres”. Pentru ei, ziua de lucru incepe mult mai tarziu, motiv pentru care nu isi ureaza niciodata „buna dimineata”. De fapt, nici macar nu au aceasta expresie in vocabular. Prima oara cand intalnesc pe cineva ii ureaza „Bom dia! = Buna ziua!”
Cafeaua face parte din existenta lor zilnica. Este absolut normal sa vezi o persoana intrand intr-o „pastelaria” si solicitand doar o cafea, pe care o da pe gat, plateste si pleaca.
Cel mai mare defect pe care eu l-am descoperit este nepunctualitatea. Mergand pe principiul ” Avem timp”, atunci cand stabilesti ca ora de intalnire 19.30, sa nu te miri daca astepti pana la 20.15.
PS: Se elibereaza fara prescriptie medicala. Daca apar manifestari neplacute, a se consuma ghidul turistic „Portugalia”, de la editura Ad Libri.
Foarte interesanta experienta.
hmm.. sună foarte bine 🙂 mi-ar plăcea să fac o excursie. mă primeşti la tine 😀 ?
Si mie mi-ar placea sa fac o excursie! Cat mai curand 🙂 Pentru ca saptamana asta ma intorc in Romania!
De ce n-ai zis mai devreme?
a 🙁 nu, nu am cum să vin acum în perioada asta, că am BAC-ul pe cap. poate la vară, un back-pack trip?
Mi-ar placea sa cunosc fiecare tara descrisa intr-un asfel de mod. M-ar ajuta pentru cultura generala cu mult mai mult decat tin minte din liceu..
ai elena…after 5 months u said this only…about portugal…come on.
portugal is more than this u now what i talk about.
but i liked the sentence..”lisboa é portugal e o resto é paisagem” lol lol lol is true many people think this but for me…guimaraes é portugal e oresto é paisagem…
um abraço deste teu amigo aqui neste pedaço de terra a beira mar…
beijos