Cand l-am cunoscut pe André, in septembrie 2009, in Bragança, mi-a povestit visul lui. El a venit in Europa fiind fascinat de acest continent si de cultura lui amestecata, de oamenii albi, blonzi, cu ochi albastri si care vorbesc multe limbi straine.
Mi-a spus inca din prima seara ca vrea sa viziteze Romania, ca vrea sa afle povestea lui Dracula. De fapt, planul lui mai mare era ca in tot acest timp de schimb inter-universitar cu facultatea din Portugalia sa calatoreasca mult. Mai exact, sa viziteze 3 continente, 15 tari si 40 de orase europene.
In seara asta, cand ne-am intalnit in Bucuresti, era fericit. Tocmai marcase si a 15-a tara pe lista lui de „to do things’ 🙂
ce misto. ce imi place mentalitatea ne-europenilor (daca se poate spune asa), iar latinoamericanii chiar au un stil numai al lor de a privi si trai fiecare etapa a vietii.
Vreau să cred că o astfel de gândire nu ţine doar de origini, ci mai degrabă de felul de a fi al fiecărei persoane. Eu am aşa un dor de ducă şi-s cetăţean european până-n măduva oaselor. Şi ca mine mai sunt atâţia…