13 nu e un numar cu ghinion! Eu una ador zilele de marti, 13. Dar asta-i alta poveste.

Povestea de azi e despre ASER – Asociatia Studentilor Economisti din Romania, una din cele vreo 10 asociatii active din cadrul ASE, care implineste 13 ani de activitate continua.

Trebuie sa va marturisesc ca in primul meu an de facultate am aplicat in ASER si nu am fost acceptata. Nu stiu cati isi amintesc asta, cred ca nici Monica nu mai stie, dar eu n-am trecut de interviul cu ea. M-am ofuscat un pic pe moment, ca orice om caruia ii place sa-i reuseasca lucrurile, dar in scurt timp am trecut peste, fiindca tot din octombrie 2007 am intrat in ATGR, un club de muntomani cu care am descoperit muntele altfel.

Imi place sa cred ca stiu si de ce n-am fost acceptata: fiindca nu eram convinsa ca era ceea ce voiam sa fac. La vremea aceea nu stiam prea multe despre mediul ONG-urilor studentesti. Voluntariat facusem si in Braila, dar pe alte domenii. Nu stiam cat de mult te poate ajuta un an intr-un ONGS.

Ma felicit totusi fiindca in primul an de facultate, pe langa mersul de cel putin o data pe luna pe munte, am participat si la foarte multe evenimente facute pentru studenti: Brands, Blogs & Cookies, Bucurestiul Fluiera Fault, Leadership Talks, AD Revolution, ASER Umanitar, Akademics, s.a. Cu ocaziile acestea i-am cunoscut si pe multi dintre oamenii cu care azi lucrez.

La 1 octombrie 2008 stiam clar ca vreau sa fiu intr-un ONG studentesc! Dar nu stiam in care. Am aplicat in AIESEC, pentru oportunitatile de relationare cu membri internationali, in ADVICE fiindca se axau pe comunicare si marketing (specializarea mea) si in ASER, pentru ca imi facusera o impresie buna, per-total. Credeti, nu credeti, dar am fost acceptata in toate 3. Asta inseamna ca am trecut de 3 interviuri de grup si 3 interviuri individuale. Tin minte clar ca Vlad Vladescu (din ASER) m-a intrebat la interviu ce fac daca voi fi acceptata in toate cele 3 asociatii (fiindca le-am spus tuturor de la bun inceput ca eu am aplicat la alte doua). I-am spus atunci ca voi alege la momentul potrivit, ca voi lua decizia corecta in cunostinta de cauza. Zis si facut.

Au urmat perioadele de proba. Am fost constiincioasa in perioada mea de proba in ADVICE, imi placea, incepusem sa-mi fac si prieteni, intre timp am renuntat la AIESEC, voiam altceva decat imi puteau ei oferi atunci, si am inceput in paralel si perioada de proba in ASER. A fost o perioada solicitanta, dar dupa cateva zile de ASER, eu le-am zis colegilor din ADVICE ca ma retrag. Cred ca a fost vorba de oameni, de chimie. Imi place Advice-ul, am continuat sa particip la evenimentele lor, au fost intotdeauna misto, dar voiam o echipa ca ASER-ul.

Si cam asta a fost povestea intrarii mele in ASER. Mai departe a fost asa, pe foarte scurt: departamentul de vanzari, unde am invatat sa trec de secretare si sa nu-mi tremure vocea cand vorbesc la telefon, Job & Intern Days (ce echipa!)  si revista Asertiunea, unde eu am devenit Junior Project Manager. A urmat un semestru de Erasmus in Portugalia, in care am fost mai mult consultant la distanta (trecusem deja in departamentul de Marketing & PR, aici unde-mi e locul), am revenit in martie anul trecut, si de atunci sunt alaturi de omuletii faini din ASER.

Desi am un job solicitant si multe activitati extra, n-am renuntat inca la ASER si nici nu vreau sa fac asta, fiindca echipa ca acolo mai rar gasesti, sunt convinsa. Oamenii astia vor sa faca bine. Si eu ii ajut. 🙂

LA MULTI ANI, ASER! Sa cresti in continuare voluntari responsabili, care se implica si se dedica, cu spirit de echipa si mult entuziasm, care fac lucrurile sa se intample! Multumesc!

Ne vedem maine seara la ASERIADA! (Atentie, intrarea se face pe baza de invitatie!)