Nicidecum. Piesele sunt probabil foarte faine, numai preţul e mult prea mic. Dar asta e şi ideea proiectului Ludika: promoveze teatrul în rândul publicului larg. Organizatorii s-au gândit să readucă teatrul în atenția publicului și mai ales a tinerilor, oferindu-le spectacole cu multe locuri, cu trupe tinere și nonconformiste, la un preț simbolic de 1 leu.

Ludika, sau teatrul unor nopți de vară, își începe programul azi, de la ora 19, la Teatrul de vară din Herăstrău, cu piesa “Și cu violoncelul ce facem?” de Matei Vişniec. (Din distribuţie fac parte Sorin Francu, Paula Grosu, Valentin Cotiga si Mihail Spiridonescu.) Următoarele spectacole vor avea loc pe 1 şi 8 august, respectiv 5, 12 și 19 septembrie, dar mai multe detalii găsiţi pe site. Dacă o să vă placă azi, o să mergeţi şi la următoarele. 🙂

Piesa „Şi cu violoncelul ce facem?” a fost scrisă în 1989 şi redă povestea a trei personaje – Omul cu Ziarul, Bătrânul cu Baston şi Doamna cu voal – ce lasă timpul să treacă preferând comoditatea unei false aşteptări.

„La un moment dat sunt deranjate de Omul cu violoncelul care cântă insistent, mereu preocupat de acordurile instrumentului lui”, povesteşte criticul de teatru Ileana Lucaciu. „Pentru el, idealul ar fi să îsi perfecţio­neze interpretarea la violoncel. Cele trei personaje în «aşteptare» privesc la început cu îngăduinţă manifestarea perseverentă a violoncelistului, apoi încep să se revolte şi să îl respingă. Vor găsi chiar metode stupide pentru a-l face să înceteze. Reuşesc, oare, să îl alunge? Şi dacă da, cu violoncelul ce e de făcut? Cacofoniile unui Babel interior (şi exterior) ale unora întâlnesc armoniile de sunet şi de suflet ale altora…”, mai spune criticul. (Sursa: Adevarul.ro)

Eu una m-aş duce negreşit dacă n-ar fi cursul de înot de astă seară.