Când am plecat spre Bruxelles nu ştiam multe despre locul în care merg. Pur şi simplu n-am avut timp să mă documentez aşa cum fac de obicei când plec într-o călătorie nouă. Dar m-am lăsat purtată de val, am interacţionat mult cu localnicii (inclusiv cu români care s-au mutat acolo), iar despre studenţia în Belgia am stat de vorbă cu fosta mea colegă din ASER, Mara. (care face un master în Leuven)

Acum simt că l-am cunoscut atât cât mi-am dorit în cele cinci zile petrecute cu totul acolo. În primul rând, trebuie să vă spun că Bruxelles-ul e un oraş mic. (la aşa ţară, aşa capitală) De pe aeroportul Charleroi până la Gare du Midi faceți cam o oră, pentru un preț de 13 euro (sau 22 euro dus-întors).

Bruxelles-ul e plin de toate națiile posibile, e un oraș cosmopolit în adevăratul sens al cuvântului. Atât de cosmopolit încât statul bruxellez le oferă subvenții belgienilor care vin să-l locuiască. (s-a pierdut rasa pură…) Iar românii sunt la tot pasul, de la cântăreții de pe străzile înguste care duc spre Grand Place până la vânzătorii din magazin sau turiștii gălăgioşi de pe străzi.

Cea mai bună ciocolată (și un pic mai ieftină decât în rest, doar 70 de cenți trufa, în loc de 1 euro) am cumpărat-o de la Chocopolis, la parterul hotelului Carrefour de l’Europe din Piața Spaniei, foarte aproape de Grand Place. Una din vânzătoarele de-acolo e o ardeleancă simpatică plecată de 15 ani din România. Mi-a zis că mănâncă zilnic câte-o cutie de trufe din ciocolată neagră fără să se îngrașe. 🙂

  

(tot acolo am găsit magneți super frumoși sub formă de mini-tablou, la 8 euro 🙁 )

– am văzut un Brompton-ist cu un copil în cârcă; 🙂

– am pozat un șoricel (viu) în vitrina unui magazin de design interior (pe timp de noapte);

– de fiecare dată când zăream steagul Belgiei îmi ziceam că poate totuși e al României. (steagurile noastre sunt foarte asemănătoare, diferă doar culoarea neagră/albastră. Decolorat de soare, drapelul ăla al lor pare că-i făcut din albastru)

  

– cea mai frumoasă clădire (în opinia mea) e reprezentată de Muzeul de Instrumente Muzicale, pe care din păcare nu l-am vizitat.

– au câte-un tip de magazin pentru orice:

 

 

– au o obsesie pentru ștrumfi și nu înțelegeam de ce; Wikipedia zice că ștrumfii-s a lor. (Dacă și vouă vă plac strumfii trebuie neaparat să intrați în magazinul ăsta de cărți colorate; la etaj veți găsi și-o ceainărie simpatică, bonus)

 

– au un bar, Delirium Cafe (chiar lângă  Jeanneke Pis), în care chipurile vând 2004 tipuri diferite de bere; berea e bună, nu zic, dar nu mi s-a părut că au nici cea mai bună atmosferă, nici cel mai încărcat meniu;

 

(cea de-a doua poză e făcută în ultima seară, chiar în Grand Place; dacă aveți și voi noroc și prindeți vreun grup beat și fumat în același timp, veți realiza o poză memorabilă)

– au cartier de gay (în jurul străzii Rue du Marché au Charbon), habar n-aveam; noi am ratat la diferență de o zi The BLGP (Belgian Lesbian and Gay Pride). În prima seară am ajuns întâmplător pe acolo și erau stegulețe peste tot.

– au şi „cartier roşu”, lângă Gare du Nord şi deşi n-am ajuns acolo (aveam prostituate chiar la ieşirea din hotel, oricum), am înţeles că diferă lumina din vitrine: e roz în loc de roşie.

Și, nu în cele din urmă, din dorința de a dansa în ultima seară am intrat într-un bar din care se auzea muzică latino. În primele 2 minute ne-am dat seama că de fapt am cam nimerit la un curs de dans, toată lumea dansa BINE, iar băuturi nu prea erau pe mese. Ne-am așezat și noi la bar și îi priveam cu jind. Abia între piese am întrebat pe cineva ce-i cu locul acela și l-am nimerit fix pe instructor, care era brazilian (hehe, ce ochi am :D) și care în fiecare marți și joi îi strângea pe oameni acolo ca să-i învețe lambazouk.

Atmosfera era foarte mișto, făceau schimb de parteneri odată cu fiecare nouă piesă, instructorul punea muzică de pe iPhone, iar șefa, tot o braziliancă, servea la bar.

La un moment dat m-a invitat și pe mine un tip la dans, și deși eram de departe cea mai slabă dansatoare de acolo, i-am zis că accept, dar că din păcate e primul și ultimul dans din seara aia, fiindcă prietenele mele nu erau prea încântate cu locul ales și abia aștetau să mergem mai departe, într-un loc zgomotos și plin de străini…