În cadrul proiectului la care particip zilele acestea în Polonia împreună cu alţi şase români am avut de pregătit şi o seară românească. De fapt, fiecare ţără participantă a avut la dispoziţie una din seri pentru a pregăti un moment artistic/tradiţional/educativ sau ceva de genul acesta.

Cum aseară a fost rândul nostru (împreună cu echipa Turciei), i-am aşteptat pe „invitaţii” noştri cu ciocolăţele ROM pe scaune, de care capsasem tricolorul României, sub formă de fundiţă. Pregătisem şi două mese cu bunătăţi: cozonac, griş cu lapte şi dulceaţă,covrigi de Buzău, vin, ţuică, palincă, vişinată. 😀 Fiindcă  suntem şase fete şi un băiat, noi cele multe ne-am îmbrăcat în ii, iar lui Andrei i-am improvizat o pălărie drăguţă alături de cămaşa lui albă.

Ne-am făcut intrarea în scenă cu dansul fetelor de la Căpâlna, ne-a luat ceva timp să ne coordonăm mişcările, să cântăm şi să ne oprim şi cu faţă la public, dar a ieşit acceptabil, până la urmă. (cred :D) Apoi le-am arătat clipul de promovare al României, cel cu Hagi, Nadia Comăneci şi Ilie Năstase, ca să le dăm un motiv să-şi dorească să afle mai multe despre ţara noastră, iar după asta am introdus un concurs cu 12 întrebări pe care le pregătisem pentru ei. (10 mai serioase, şi două amuzante) I-am rugat să păstreze echipele pe ţările de provenienţă şi câştigătoare a fost echipa Turciei. Apoi le-am arătat clipul „A world without România„. Au urmat turcii şi la final i-am luat la dans, pe Braşoveanca şi Periniţa. 🙂

Cred că le-a plăcut. Dar dincolo de asta, am stat un pic să analizez diferenţele dintre prezentările noastre.

Italienii au venit cu clipuri foarte foarte amuzante, relaxaţi aşa cum sunt ei de obicei. Polonezii au respectat cel mai mult „regulile”, au fost liniari. Lituanienii ne-au arătat şi ei câteva clipuri foarte amuzante, asemănătoare cu clipul nostru de promovare. Turcii însă ne-au arătat un film de 11:30 cu multe multe imagini absolut superbe din ţara lor, cu o muzică tipică pe fundal. Noi am simţit nevoia să le arătăm constant că „hey, suntem şi noi aici, iată ce tari suntem; îi avem pe Nadia, Hagi, Petrache Poenaru, Nicolae Paulescu, Henri Coandă şi ceilalţi.” Turcii nu s-au lăudat şi nu s-au umflat în pene aşa mult ca noi, dar cred că i-au convins mai mult pe ceilalţi să le viziteze ţara. Food for thought.