Hand Held e un film documentar despre un american care cunoaşte şi înţelege problemele României mai bine decât unii dintre noi. Michael Carroll a fost unul dintre primii fotojurnalişti care a calatorit în România după căderea regimului comunist, făcând parte din echipa AmeriCares. Articolele şi fotografiile lui au apărut în ziarul The Boston Globe, iar oamenii (americani) au început să-l caute zicându-i că vor să-i ajute pe copiii din imagini.

Michael le-a oferit conturile Crucii Roşii, dar cei care citiseră povestea din România au insistat că vor să-i ajute chiar pe copiii din imagini, nu vor ca donaţiile lor să intre într-un fond general. Astfel a luat fiinţă în 1990 organizaţia Romanian Children’s Relief din Statele Unite ale Americii şi mai târziu organizaţia parteneră – Fundaţia Inocenţi – din Romania. Michael Carroll este fondatorul şi preşedintele acestora, fiind voluntar de 22 de ani. (Cum sună asta? VOLUNTAR TIMP DE 22 ANI! Şi încă n-a renunţat.)

Documentarul nu este nou, a fost deja lansat atât în SUA cât şi în Europa, încă de-acum 2 ani. Dar săptămâna aceasta a fost lansat DVD-ul, care este acum disponibil pentru vânzare prin intermediul Fundaţiei Inocenţi – contact ioana.stefanescu[at]inocenti.ro, în schimbul unei donaţii de 75 ron. „Deocamdată nu este vizibil acest lucru, acum lucrăm la o modalitate de a posta permanent pe site-uri vânzarea, atât în SUA cât şi în România şi incercăm să dăm posibilitatea de a cumpăra online (măcar pt cei din afară). Deocamdată merge „din vorbă-n vorbă” :)”

Merită să-l vedeţi, e alcătuit din multe imagini care vă vor bântui o vreme. Scena în care Michael ajunge prima oară la subsolul orfelinatului în care erau aruncaţi copiii infestaţi cu HIV e printre cele mai reuşite, mi se pare genială, în ciuda atrocităţii prezentate. Şi mai merită să-l vedeţi fiindcă vă poate inspira să întindeţi mai des o mână de ajutor în jurul vostru.

În loc de încheiere, aş vrea să notez ceva ce am remarcat: spre finalul filmului, când Michael merge în cimitir, el trece peste morminte, nefiind obişnuit cu felul în care sunt aşezate mormintele în ţara noatră; nu ştie că nu se cade să calci pe morminte. N-ai cum să-l judeci, fiindcă la ei cimitirele arată aşa. E doar o diferenţă culturală.