Corina-Maria Scheianu m-a păcălit acum vreo două săptămâni cu un articol în care punea cărţile pe masă şi mărturisea că tot ce îi datorează tatălui ei sunt cei 23 de cromozomi. Şi vorbea atunci despre un film românesc cu nume în engleză: The Phantom Father. Mi-a stârnit interesul şi m-a convins să merg la cinematograf să privesc această producţie nouă, despre care citisem că marchează debutul în regie al lui Lucian Georgescu.

Recunosc, aveam alte aşteptări de la film. Îmi imaginam cu totul altfel povestea, mă aşteptam să aflu detalii despre locurile din România prin care profesorul american Robert Traum îşi căută originile. Nu ştiam dacă va fi în română sau în engleză. Am aflat că e un pic din amândouă. Am savurat cuvinte ca „tschorba” scrise pe ecran şi am zâmbit ştrengăresc la traducerea „Cleveland”=Feteşti.

Distribuţia conţine nume mari ale filmului românesc: Marcel Iureş, Victor Rebengiuc, Mimi Brănescu, Mihai Constantin şi Mariana Mihuţ, dar eu m-am bucurat să-l văd şi pe domnul Bujor Măcrin, în spatele unei uşi ponosite.

Mi-a plăcut mult, m-a relaxat, e cumva diferit de alte filme româneşti din ultima perioadă. E scurt şi plin de umor negru. E haios prin ciocnirea a două culturi diferite, dar americanul sosit pe tărâm românesc nu desconsideră ceea ce întâlneşte, ba din contră: se bucură de lucrurile simple.

Mi-a mai plăcut mult şi personajul Sami, un cinefil bătrân din Moldova care iubeşte cinematografele şi proiectează filme – asta e singura lui pasiune.

Şi trebuie să vă spun că m-am mândrit cu cinematograful Lira din Brăila, care apare în film ca “Cinema Excelsior”. Sunt sigură că Raluxa rezonează cu mine. 🙂

Mulţumesc frumos Transilvania Film pentru invitaţie!

PS: De-aseară îmi răsună versurile astea în cap, o să înţelegeţi la finalul filmului de ce: Take a look at my girlfriend/ She’s the only one I got/ Not much of a girlfriend/ Never seem to get a lot…