În anul 1366 Sibiul a fost menţionat pentru prima dată ca oraş sub numele de Hermannstadt. (oraşul lui Hermann) De-atunci istoria dezvoltării urbane a Sibiului este strâns legată de apariţia şi dezvoltarea breslelor. Cele trei pieţe (Piaţa Mare, Piaţa Mică şi Piaţa Huet) erau foarte bine definite structural şi social: în Piaţa Mică se aflau casele negustorilor şi meşteşugarilor, iar Piaţa Mare era dominată de casele impunătoare ale patriciatului. În Piaţa Huet la nr.3 se află şi acum Casa Calfelor, prima casă a calfelor situată în afara graniţelor Germaniei, Elveţiei sau Franţei.

(De altfel, weekendul acesta am aflat că Sibiul a fost mereu primul. Acolo a existat primul spital, prima şcoală, prima bibliotecă, primul muzeu, prima farmacie din ţară şi primul pod din fontă de pe teritoriul actual al României. Acolo s-au tipărit primele cărţi, s-a inventat racheta şi s-a descoperit telurul etc.)

O veche lege a breslaşilor din Europa spune că ucenicii acestora, atunci când devin calfe, trebuie să facă o călătorie – o iniţiere în viaţă şi în meseria aleasă. Sibiul continuă această tradiţie şi astăzi, în fiecare vară se organizează acolo ateliere în care lucrează calfe călătoare. Strada Cetăţii se transformă astfel într-un mic sat de bresle, zilnic au loc demonstraţii de măiestrie meşteşugărească, sub ochii trecătorilor.

  

 

  

 

  

Noi ne-am plimbat mult pe jos, am mers de-a lungul străzilor şi-am dezbătut structura medievală a oraşului alături de ghidul nostru excelent, Răzvan Pop.

Am văzut pe rând Colegiul Brukenthal (atestat în 1380), statuia lui Georg Teutsch (un episcop evanghelic sas), catedrala Evanghelică, parohia evanghelică, rotonda, mânăstirea iezuită, Turnul Sfatului, Casa Hermes, statuia sfântului Nepomuk, biserica romano – catolică, Casa Filek, Casa Haller, Casa Hecht, Casa Generalului, Casa Czekelius, Casa Albastră, Palatul Brukenthal, Primăria, biserica Reformată, Casa cu Cariatide, hotelul Împăratul Romanilor, comandamentul militar austro-ungar, hotelul Neuricher, banca comercială, societatea de asigurări Trannsylvania (unde la 1800 şi ceva se asigurau case), arhivele de stat, Casa Hochmeister, statuia lui Friedrich Schiller, turnul Olarilor, turnul Dulgherilor, turnul Archebuzerilor, monumentul lui Francisc I, promenada Invalizilor, Sala Thalia, muzeul de Istorie Naturală, Poarta Morților, bastionul Haller, zidurile de pe strada Manejului, parcul Tineretului, Biserica Franciscană, Biserica Ursulinelor, mânăstirea Ursulinelor, zidurile de pe strada Movilei, turnurile din Piața Aurarilor, scările Aurarilor, Casa Artelor, Podul Minciunilor (legendele spun că acesta scârţâie la fiecare minciună spusă de cei care îl trec), Casa Luxembourg, Turnul Scărilor, Pasajul Scărilor, Biserica Azilului şi Casa Altemberger.

 

 

  

 

  

 

 

  

„53 de locuri sau monumente romanice, gotice, baroc, clasiciste, eclectice sau de alt stil, pentru că esența și mesajul acestui an sibian este acestă simbioză și această integrare ideală a stilurilor în viața și istoria Sibiului.” zice Răzvan.

A fost un weekend frumos, o plimbare tare plăcută prin intermediul căreia am văzut altfel Sibiul. Niciodată până acum nu vizitasem Sibiul cu hartă sau ghid. Aşa că mulţumesc frumos pentru invitaţie Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu (AIOS), Primăriei şi Casei de Cultură a Municipiului Sibiu. De asemenea vreau să le mulţumesc partenerilor logistici: Citroen România, Autonom inchirieri masini, Ibis Hotels Sibiu, CNM Astra, Muzeul Brukenthal, Ivelo Sibiu, şcoala de fotografie Image Art, pivniţa de vinuri Weinkeller, Pardon Cafe Sibiu şi Atrium Classic Cafe. Şi lui Tudor Popa, desigur!

Să ne revedem cu bine în Sibiu, oraşul magic! 🙂