Câteva cascade din Cheile Nerei

În weekendul petrecut în Eşelniţa, la Cazanele Dunării, am făcut o mică drumeţie şi prin Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, ca pentru pensionari, aşa. 😛

Cheile Nerei se întind de-a lungul râului Nera, în județul Caraș-Severin, între localitățile Sasca Montană și Șopotu Nou. Dar Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, cu o suprafață de 36758 ha, cuprinde atât Cheile Nerei (o zona carstică pe cursul mijlociu al râului Nera – coloana vertebrală a parcului) cât și cursul pârâului Beu spre amonte, cu Lacul Dracului, faimoasele cascade ale Beușniței, lacul Ochiul Beului, sau Cascada Șușara.

Singurul drum naţional care ajunge în vecinatatea parcului este DN 58, Caransebes – Resita – Anina. Oraşul Caransebes se află pe E70 intre Timisoara şi Drobeta Turnu Severin, iar în Resita se poate ajunge şi din Timisoara pe DN 58 B, 120 km.

– Puncte de acces în parc: Oravita, Sasca Montana, Sopotu Nou, Carbunari, Bozovici, Anina; 

– Şoselele de acces la parc: 

• DN 58, drum asfaltat, Caransebes – Resita – Anina, 84 km
• DN 57 B, drum asfaltat, Baile Herculane – Bozovici – Anina – Oravita

Drumurile prezentate mai sus va conduc pana în vecinătatea parcului, sau chiar în interiorul acestuia. Mai
departe, pentru a vizita parcul veţi folosi numai traseele turistice sau cicloturistice.

Noi din Eşelniţa am plecat dimineaţa pe drumul mai prost, de-a lungul Dunării, spre Moldova Nouă, via Berzasca şi am intrat în parc prin Sasca Montană.

Pe Podul Beiului am plătit o taxă de vizitare de 5 lei de persoană, ne-am informat despre durata traseelor şi starea lor, şi am pornit spre Păstrăvărie, cu maşina, pe un drum forestier de aproximativ 5 km. La un moment dat, pe partea dreaptă o să vedeţi un indicator către Cascada La Văioagă şi merită să opriţi, chiar dacă nu prea e loc de maşini.

Mergand mai departe cu maşina (pe un drum foarte îngust, cât pentru un singur automobil mic), ajungeţi la Pastravarie. Parcaţi, coborâţi, ocoliţi păstrăvăria şi o luaţi de-a lungul râului, pentru ca în aproximativ jumătate de oră de mers ca pe bulevard să ajungeţi la Ochiul Beiului.

Ne-am continuat drumul spre Cascada Beuşnita şi n-am fost luaţi prin surprindere de debitul (extrem de) mic al apei, fiindcă fusesem avertizaţi la intrarea în rezervaţie, de către cei care protejează parcul. Dacă vreţi să vedeţi cascada la potenţialul ei maxim, trebuie s-o vizitaţi în luna aprilie.

După Beuşniţa am plecat cu paşi grăbiţi spre Cascada Bigăr, pe partea cealaltă a rezervaţiei, ca s-o vedem pe lumină.

PS: Am făcut traseul acesta alături de Cezar şi Adriana, într-un weekend de găsit #MinuniInRomania, susţinut de Accent Travel.