Salut, sunt Simina Toderaş si pe 17-18 decembrie 2012 am avut norocul să particip la o conferință de 2 zile pe tema inovației sociale („Neue Chancen oder neue Beschränkungen: Soziale Innovation und Anbieter von Sozialen Dienstleistungen in Europa“), organizată de Institut für Sozialarbeit und Sozialpädagogik, în Berlin.

Am fost plăcut impresionată de organizarea absolut impecabilă în toate toate privințele, de la cazare până la final. Pentru cine nu are timp să citească tot, pun chiar aici învățămintele cele mai importante:

– conferința de două zile consecutiv – o idee bună pentru bonding-ul participanților;

– pentru un panel ai nevoie de un moderator bun și invitați cu păreri divergente;

– o conferință cu mulți vorbitori poate fi interesantă dacă fiecare vorbește doar 15 minute;

– un schimb de idei, informal, între participanţi şi speakeri (după conferință) poate aduce un mare plus participanților;

– un reportaj făcut pe parcursul desfășurării proiectului cu impresiile invitaților și participaților poate fi prezentat la final în loc de debriefing;

– ajută mult dacă includem în kit-ul conferinţei câteva pagini despre ce urmează să povestească fiecare speaker.

 

Acum pe lung 🙂

Conferința a durat doua zile (de fapt, una si jumatate) foarte intense. În prima zi, conferința a debutat cu un discurs, apoi au urmat o prezentare generală a inovației sociale făcută de Agnès Hubert (Comisia Europeană), un panel, pauză de cafea, sesiune de prezentări (fiecare vorbitor – 15 minute), networking informal cu speakerii, cină și muzică. A doua zi au fost 3 workshop-uri in paralel, o sesiune sub formă de talk-show și încheierea.

Ce m-a impresionat pe mine a fost panelul – cred că a fost prima oară când am văzut un panel adevărat. Un panel e un fel de talk-show de la TV. Și pentru asta ai nevoie de un moderator bun, care știe despre ce vorbește și care e conectat cu ce fac speakerii. Panelul se desfășura cam așa: moderatorul (un tip destul de în vârstă, de altfel) punea o întrebare unui invitat, ca să lanseze discuția. Invitatul răspundea, apoi moderatorul rezuma ce a spus. Apoi se adresa unui alt membru din panel, punând o altă întrebare și legându-se de ceea ce a spus primul vorbitor…şi tot asa. Rezultatul a fost FOAAARTE interesant, pentru că moderatorul a reușit atât de bine să conducă discuția și să sublinieze diferențele de opinie încât a ieșit un schimb de idei destul de tăios, dar cu argumente valide de ambele părți (în contextul de la Berlin, speakerii din panel erau reprezentanți ai guvernului/UE, antreprenori sociali sau oameni activi din domeniul social și fiecare aducea altă perspectivă în discuție – asta a fost cel mai interesant, cred). Deci, de reținut: în panel aduci oameni cu păreri/perspective diferite și ai nevoie de un moderator bun, pregătit și care știe despre ce vorbește.

A doua zi a fost ceva tot sub formă de talk-show, dar doar cu câte un invitat. Un moderator chema pe rând invitații pe scenă și le adresa câteva întrebări (ca la Surprize Surprize, așa :D). A fost foarte interesant pentru că era interactiv și moderatorul mai intervenea să facă un rezumat și să conducă discuția în direcţia pe care o dorea.

Sesiunea de discursuri de 15 minute a fost de asemenea captivantă pentru că nu aveai cum să te plictisești, imediat se schimba vorbitorul și topicul, plus că au încăput 8 speakeri în 2 ore.

Apoi, ceva foarte foarte mișto mi s-a părut schimbul informal cu invitații. După toată sesiunea asta, fiecare invitat avea masa lui de cocktail și puteai merge la el să vorbești. Toți participanții și invitații stăteau în picioare, iar asta a facilitat mult dinamica networking-ului – era ușor să te lipești de un grup nou sau să pleci spre următorul invitat cu care voiai să vorbești.

La final, după cină, o trupă de jazz a făcut atmosferă. A fost incredibil cum toată lumea s-a distrat și cum toți invitații dansau. Șocul meu a fost mare mai ales pentru că media de vârstă era destul de ridicată – în afară de mine și de câțiva studenți doctoranzi, acolo erau oameni de la 40 de ani în sus. Toată lumea se simțea bine, iar networkingul continua la mese.

Altă chestie care mi-a plăcut: la încheierea conferinței, a doua zi, au prezentat un reportaj cu ce s-a întâmplat pe timpul conferinței. În pauze și la networking erau doi ”reporteri” care întrebau lumea de una-alta. Iar la final, în loc să ceară păreri din partea sălii (cum se întâmplă de obicei și în mod jenant nimeni nu vrea să spună nimic) au pus filmulețul ăsta. A fost foarte tare!

Altceva util – in kitul de conferinta am primit un preview de câteva pagini cu ce urmează să spună fiecare speaker. Înaintea conferinței am apucat să răsfoiesc, mi-am format niște așteptări și am fost mult mai atentă. Iar după conferință au documentat tot ce s-a discutat și au urcat pe site. Foarte fain ca follow-up si util pentru media.

Per total, a fost o experiență de neuitat din care am tras o mulțime de învățăminte pe plan organizatoric, din care am aflat multe lucruri noi despre provocările și oportunitățile inovației sociale și de unde am plecat cu o rețea extinsă de oameni activi în domeniu.