În dimineața asta, ca urmare a unei decizii total imprevizibile, m-am hotărât să merg pe jos până la birou. Pe o vreme în care toți oamenii normali ar fi dat orice ca să stea în casă, sub plăpumioară (unii își permit), eu am petrecut vreo 23,6 secunde analizând problema: decât să iau metroul pentru o stație, sau autobuzul pentru 2 stații, și-n rest tot pe jos să merg, am preferat să parcurg tot traseul pe jos, prin frig, dar prin aer curat, în același timp; printre străduțe puțin umblate și case cu pomi îmbrăcați în alb.
Cam 50 de minute mi-a luat toată treaba asta. Cu bicicleta aș fi parcurs cei 4 km în 20 de minute. (d-aia e mijlocul meu preferat de transport, printre altele) Cu autobuzul mi-ar fi luat cam 40 de minute. Diferența e că evitând autobuzul am scăpat și de aglomerația de dimineață, datul din coate printre oameni, suspinele bătrânilor, negocierile pentru deschiderea geamului fiindcă nu e aer etc.
Și-atunci, de ce nu mergem mai des pe jos? 🙂

Mersul pe jos face piciorul frumos. 🙂
Mersul pe jos face CORAZANU’ frumos.
Bonus: creierul mic este un excelent dictator si lasa timp/spatiu celui mare sa se ocupe de auto-intretinere.
Bucurestiul e un oras super compact, intr-adevar ideal de mers pe jos. Si eu stiu multa lume care prefera picioarele in locul altor mijloace. De exemplu dimineata, cand ieseam pe bulevardul Unirii (de la Piata Alba Iulia catre Piata Unirii) vedeam des oameni mergand toooot bulevardul pe jos. Alte distante, precum Eroilor – Universitate sau Piata Unirii – Piata Romana sunt iarasi foarte usor de parcurs. 🙂
@Dorothea cand locuiesti intr-o zona centrala (mai frumoasa, mai sigura), parca iti vine mai des sa mergi pe jos, nu? 🙂