[textul de mai jos este scris de Adelina Badea, căreia îi mulţumesc; ideea articolului provine din discursul său de la şedinţa bobocilor ASERişti]
Sa pornesti de la voluntariat ca sa faci o cariera nu stiu daca este o idee buna. Nici prea rea nu imi dau seama daca este.
Insa sa fii voluntar este cu siguranta o experienta pe care o porti cu tine toata viata, care va pune acea temelie profesionala curata si solida, care sa iti permita sa construiesti nu o cariera, ci aventura vietii tale.
Cati dintre noi am stiut / stim pana la 20, 30+ de ani ce vrem, ce putem? Cati cautam sa ne cunoastem mai inainte de a ne face planuri de cariera? Nu spun ca nu e bine sa iti propui diferite lucruri insa cred ca aceeasi importanta ar fi bine sa o dai si asupra propriei persoane. Cunoaste-te pe tine insuti inainte de a-ti impune limite.
Pentru ca noi de cele mai multe ori asta facem. Vrem sa fim contabili cand de fapt am putea sa conducem un business fiscal sau fim experti fiscali… Viceversa e frecventa: cati dintre noi ne pozitionam ca “specialisti” cu doar 2 ani sau luni de experienta in spate?
Ce spun este ca experienta de voluntar student in primul rand te ajuta sa te cunosti profesional, social, personal. Fa un prim obiectiv din asta. Si nu te grabeste nimic pentru ca toata viata vei lucra la cariera ta pentru ca vei lucra la tine.
Ce ar fi ca in loc de sa am o cariera stralucita ti-ai propune sa fii cu adevarat foarte bun in ceva sau cateva lucruri pentru care ai pasiune, talent?
Voluntariatul si cariera au in comun in primul rand propria ta persoana, pentru ca asa cum “te vei invata” sa actionezi ca voluntar, asa te vei exprima si pe drumul tau profesional. Ce le deosebeste pe cele doua este motivatia pentru care o faci! O sa cauti oricum peste cativa ani, ai sa vezi, uneori chiar cu disperare, sa iti aduci aminte ce anume te motiva atunci cand nu erai motivat de bani si dedicai o gramada de lucruri si timp doar ca sa duci la cap proiecte de voluntariat.
Ce ar fi daca ai stii ca doar cunoscandu-te pe tine insuti si descoperind lucruri despre tine, provocandu-te permanent, vei ajunge sa spui ca viata este o cariera in care ai ales sa excelezi, sa fii cea mai buna varianta a ta, sa inspiri, sa contribui?
Oricand te simti blocat in drumul tau profesional raspunde-ti pe o foaie la aceste simple intrebari:
- de ce fac ceea ce fac in acest moment?
- am rezultate in ceea ce fac? imi place ceea ce fac?
- ce vreau de la cariera/ viata mea: sa fac ceea ce imi place sau sa imi placa ce fac?
- pentru ce imi multumesc oamenii in mod repetat? (s-ar putea sa descoperi noi lucruri legate de aptitudinile tale)
- ce vreau si cum vreau sa arate viata mea peste 5 ani? (lasa reactia de “cliseu” si chiar raspunde-ti asa cum stii tu la aceasta intrebare – mai bine mai devreme decat mai tarziu)
- sunt fericit(a)? ceea ce fac are vreun impact pozitiv asupra mea si a celor din viata, societatea, familia mea?
Multumesc frumos Elena pentru initiativa si invitatie.
Mereu mi-a placut sa fac ceea ce fac acum, iar cand fac asta sunt fericita, ba chiar ii molipsesc si pe altii cu un strop de fericire.
Cred ca cei care reusesc sa faca ceea ce la place sunt o specie rara, dar binecuvantata. Felicitari!
Mie dimpotriva – observ ca sunt din ce in cei mai multi cei care isi fac curaj si incep sa faca ceea ce le place. Din specie ne facem imediat populatie migratoare 🙂
De mica mi-a placut sa merg pe munti fapt pentru care visam la facultatea de geografie. Cum nu era la moda pe atunci m-am indreptat catre ASE. Ai mei isi doreau sa ma inscriu la facultatea de contabilitate eu la marketing (suna bine la vremea aceea – 1998). Am luat examenele la amandoua si am ales marketingul. Fapt pentru care prin anul trei de facultate am ajuns contabil part-time (un ban in plus) apoi full time. 6 ani de zile contabilitatea pe care o refuzasem cu inversunare a facut parte din viata mea. Cu greu am scapat de ea, dupa un an intreg de interviuri. Angajata intr-o agentie de publicitate, client service, ce puteam sa vreau mai mult. In februarie anul acesta fac 6 ani in agentie si pot spune ca e frumos, imi place ce fac dar parca nu fac ce-mi place. Visul meu e sa merg pe munti si sa scriu, nu neaparat in aceasta ordine :).
Andreea, ai explicat foarte bine diferenta dintre „sa faci ce-ti place sau sa-ti placa ce faci”. Ce anume vrei sa scrii? Ma gandesc la un job de copywriter, daca tot esti familiarizata cu munca de agentie…?
Imi mai spune sefa mea cateodata ca ar trebui sa iau si un sfert de salariu de copywriter. Parerea mea personala este ca mai mult de atat nu cred ca as lua, nu am citit suficient ca sa fiu full-time. Dar am imaginatie, ceea ce e bine :). Iar la partea de scrieri acum sunt la stadiul de eseuri personale si povestiri din calatorii dar simt ca pot mai mult. Imi doresc sa fac Romania cunoscuta prin cuvintele mele, dar poate e un vis prea mare :).
O prietena mi-a spus odata ca i-ar placea foarte mult sa predea in pofida slujbei ei de consultant. Tot ea mi-a spus ca e greu insa sa traiesti dintr-un salariu de profesor.
Cea mai la indemana optiune este sa devii profesor daca iti place sa predai. Insa vestea buna este ca nu este singura.
„Think outside de box” si nu iti pune limite inainte de a incerca si a descoperi lucruri despre tine facand acel lucru – nu doar planuindu-l.
Sunt o gramada de optiuni daca iti place sa predai: profesor, fie ca esti traineri, fie ca organizezi niste intalniri periodice cu o anumita directie prin care poti sa predai.
La fel si cu scrisul. Cand spui ca vreau sa scriu – copywriting-ul e doar o prima optiune – poate buna – insa nu singura.
” Cunoaste-te pe tine insuti inainte de a-ti impune limite. ” este ca cel
Descopera-te folosindute de curiozitate!
Pentru Andreea B: Ce-ai zice dacă primul pas începe cu a face trasee cu persoane mai mult sau mai puțin cunoscute? Sau, poate, chiar le faci, deja. Pasul al doilea decurge din primul: poate îți faci un blog cu sfaturi de trasee turistice (pentru cei care cunosc insuficient frumusețile din România sau chiar pentru străini). Dacă sfaturile tale vor fi folositoare, blogul va avea postări dese, iar stilul de concepere al postărilor va fi atractiv, bănuiesc că ar trebui să fii recunoscută, ulterior, drept specialistă și, ca urmare, solicitată. Mai sunt și alți pași, înlănțuiți de primul. Urmează-ți chemarea! Succes!