Brylu către mine, în teleschi: “Tu n-ai căzut deloc, tu?”
Eu: Nu, încă nu…
Brylu: “Apăi, ce fel de şcoală e asta, fără căzături?”
Cu răbdare şi cu o mare dorinţă de a reuşi, am izbutit până acum să mă menţin pe schiuri. Să le controlez. Să le plimb eu cam pe unde vreau, nu ele pe mine.
***
Maka s-a dat parcă prea repede bătut azi, a zis că nu-i de el. (“Lasă, nu vă bateţi capu’ cu mine.”) Mi-a plăcut însă când Marius, instructorul de astăzi (23 de ani, fost campion naţional la schi, ca şi Agata, instructoarea de ieri) s-a dus la el, l-a luat deoparte şi i-a mai explicat o dată ce şi cum. Mai departe totul ţine doar de Maka; eu sper să-şi găsească motivaţia interioară. Şi plăcerea.
***
Am trăit momentul acela în care te descalţi de clăpari, după o zi întreagă de schi (3 reprize, dintre care una pe nocturnă), iar bocancii ţi se par atât de uşori, că parcă pluteşti cu ei. 🙂
***
Şi-acum, să vă arăt cum n-am căzut eu azi, pe la 1400 m altitudine, în munţii Cîndrel:
PS: Brylu face în fiecare zi un top personal, iar astăzi am reuşit să intru direct pe locul I în clasamentul lui personal şi subiectiv:
Cum spuneai si tu : „Cu răbdare şi cu o mare dorinţă de a reuşi, am izbutit până acum să mă menţin pe schiuri” Deci, pana la final o sa mearga !