Am primit întrebarea asta de foarte multe ori.
Răspunsul scurt și simplu e: ba da, uneori mi-e frică.
Răspunsul elaborat începe așa: ba da, uneori mi-e frică, dar asta nu mă ține în casă, și nici n-o să mă facă să merg pe trotuar, fiindcă trotuarul e al pietonilor. Eu una circul aproape în totalitate pe carosabil, pentru că altfel mă enervez datorită tuturor denivelărilor, trecerilor neamenajate peste borduri şi simt că n-are sens să fac slalom printre pietoni, care sunt pe bună dreptate pe trotuar. Recunosc, am o satisfacție imensă în serile în care e coadă de mașini pe Mihai Eminescu (aproape de Romană), și, fiindcă nu mai e loc și de mine pe carosabil, depășesc pe trotuar și trec la primul verde, spre deosebire de șoferi, care prind cam trei semafoare până reușesc să treacă de intersecția aia.
Dar da, uneori mi-e frică. Mi-e frică atunci când frânez și mă opresc la limită de un domn sau o domniță care coboară suav din mașină, după ce tocmai mi-a deschis portiera în față, fără să schițeze vreun gest în oglinda laterală. Mi-e frică de mașinile care ies din parcare fără să semnalizeze și fără să se asigure. Mi-e frică de șoferii de taxi care trec în viteză pe lângă cotul meu stâng. Îi aud (și aproape simt) cum trec foarte aproape de mine, și câteva secunde după ce mă depășesc tremur uneori. Dar îmi trece repede. Îmi trece când simt parfumul copacilor înfloriți, sau când la semafor mă bucur de forfota orașului, în loc să înjur, ca un veritabil șofer bucureștean, din cauză că iar întârzii, blocată fiind în trafic. Da, mi se pare super tare să mă deplasez pe 2 roţi şi un om putere mai repede decât 4 roţi cu mulţi cai putere. Și vă invit să (re)citiți câteva articole mai vechi pe tema asta:
- Jurnal de ciclistă prin București – episodul I
- Jurnal de ciclistă prin București – episodul II
- Jurnal de ciclistă prin București – episodul III
Nu e nicio noutate că îmi doresc piste pe carosabil. Așa că sâmbătă mă găsiți la acest marș, alături de ceilalți bicicliști. Fiindcă orașul e al oamenilor, și vrem să fie cât mai sigur. Veniți?
PS: Chiar dacă nu veți fi sâmbătă în București, vă puteți oricum alătura marșului. Găsiți aici detaliile.
Elena, ne vedem acolo cu acelasi scop 🙂
Cum în Oradea există o tradiție în a muta trecerea de pietoni 2m în deal sau vale în caz că un băiat deștept are nevoie, uneori, în unele zone, prefer să mă înjure pietonii de pe trotuar decât să mă bușesc de o mașină.
Perfect, @Alexia! 😉
si pe mine ma intreaba multi daca mi-e frica sa merg cu bicicleta. dar deja gandesc ca soferii si ma gandesc ce pretentii are un sofer de la mine cand ma vede.
pe pistele de ciclisti pe trotuarele din Bucuresti, za c parcate masini
normal, caini peste tot si soferi indiferenti
ar fi totusi bune mai multe piste .. eu as vedea pe langa toate centurile oraselor asa ceva 😀