Povesteam recent cu un prieten despre Brașov, despre cât de fain e orașul ăla și despre cât de mult s-a săturat de București și cum nu mai suportă să locuiască aici. L-am ascultat, l-am înțeles, ba chiar m-am pus în pielea lui. Dar gândindu-mă la Brăila mea eu știu sigur că n-o să mă întorc prea curând acolo. Decât dacă o dau în bară grav de tot și trebuie să mă întorc în casa mamei. 🙂
Nu sunt convinsă că București is the place to be (sau că aici vreau să-mi cresc copiii), dar deocamdată sunt mulțumită cu ceea ce îmi oferă: diversitate.
Să vă dau un exemplu: azi merg la Festivalul Undercloud cu câțiva prieteni buni (la „Mecanica Inimii”), sâmbătă e „cel mai interactiv show din România” în piața George Enescu, duminică merg la BalKaniK!Festival, marți merg cu colegii de birou la spectacolul de teatru „Caramitru-Mălăele, câte’n lună și în stele„, tot săptămâna viitoare vreau să merg și la film, la Kyra Kyralina, marțea cealaltă o să merg la un recital extraordinar de pian în cadrul Concursului International George Enescu, și tot așa.
Dacă mi-e poftă de mâncare libaneză, am unde să mă duc. Dacă vreau să încerc un restaurant nou, găsesc oricând unul la care n-am mai fost.
Dacă vreau să beau un pahar de vin roșu și să privesc orașul de sus, sunt câteva locuri care-mi vine rapid în minte.
Dacă vreau să ies în oraș, sunt șanse mai mari să găsesc un colț de încăpere în care să nu mă întâlnesc cu nimeni.
Dacă vreau să mă țin ocupată, găsesc mereu un atelier de scenaristică sau unul de storytelling sau o sală de cățărare, un curs de tango, un partener de Laser Tag sau altul de Shuffleboard etc.
Da, sunt și lucruri care mă enervează în București, altele pe care am învățat să le accept, situații nasoale pe care le pot transforma în oportunități (trafic aglomerat -> folosesc bicicleta, mă deplasez rapid & fac mișcare în același timp), dar la finalul zilei, pentru mine, diversitatea asta pe care un oraș mare mi-o oferă cântărește mai mult. Momentan.
La voi cum e?
Exact la fel e 🙂
Eu nu as putea sa trăiesc intr-o metropolă… Pur și simplu nu suport agitația, aglomerația, desi am doar 20 ani si sunt un „nou-născut”, abia fac facultatea. Sincer, visul meu este sa plec din Romania in Austria sau Germania, sau tarile nordice, si sa locuiesc intr-una din localitățile lor foarte apropiate de metropole(nu îmi disprețuiesc tara, aici m-am născut, am crescut si am studiat. Pur si simplu caut un trai mai bun dintr-o tara mai civilizata, ce e rău in asta?). Prefer sa lucrez intr-un oraș atât de mare, dar nu aș locui acolo pentru nimic in lume.
Asta e punctul meu de vedere…
@Iulia, mersi de raspuns.
@Alex, e ok, atata timp cat stii ce vrei. Dar eu as alege ori sa locuiesc in metropola, cu tot ce implica asta, ori o viata linistita intr-un orasel mic. Mix-ul dintre cele 2 nu mi se pare ok.
De exemplu, nu mi-ar placea deloc sa locuiesc in Corbeanca, Domnesti, Buftea, Stefanestii de Jos etc.
That’s your argument? poor one, sorry 🙂
Eu, nascut si crescut (in sensul linistit) in Bucuresti iti spun asa: oriunde este bine, atata timp cat ai bani :)).
Viata de oras e interesanta, sa ai unde iesi, cu cine iesi etc, dar pentru asta trebuie si un venit consistent.
Tatal meu e din Braila, e legat de acel loc, dar aici are un salariu mai bun. Desigur, capitala a fost ca un ultim popas. La pensie, nu si-ar dori sa stam aici, ci in afara orasului, pe la periferie. Desigur, asta necesita si mai multi bani. Din strans cureaua, desigur.
Nu am unde sa ma intorc, dar.. nici n-as pleca. Oportunitatile de cariera sunt mai numeroase in orasele din centrul si nord-vestul tarii, industrial vorbind, mi-ar fi cam greu si daca as ramane (in incercarea de a-mi gasi de lucru aici) si daca as pleca in alt oras (chirie, adaptare, chiar daca e in aceeasi tara).