Când mă gândesc acum la tata, îmi vine să râd și să plâng în același timp.
Îmi vine să râd fiindcă tata era un om vesel, guraliv, mereu cu glumele la el. Un personaj adorabil care mi-a ținut mereu partea, în felu-i caracteristic. Dar îmi vine și să plâng fiindcă n-am apucat… multe.
Crying smile and laughing tears, deci.
Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
Vede-n capat începutul
Cine stie sa le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sa fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreaba si socoate.
(Mihai Eminescu. Glossă)
Atât de mult semeni cu el… 🙂
Să-ți fie bine, fată frumoasă! :*
Va vrea intotdeauna sa-ti aduci aminte de el cu drag, de el zambitor si mereu aproape. Vor mai trece ani si ani, dar amintirea va fi la fel de vie. Amintirile frumoase au intodeauna un gust bittersweet.
Dumnezeu sa-l ierte! ma bucur ca ai amintiri frumoase care iti aduc zambetul pe buze!