Cât de greu o fi să numeri până la 5?

Ieri am învățat pe pielea mea ce-nseamnă să n-ai încredere în forțele proprii. Să derulăm un pic evenimentele:

10.40: aglomerație mare la startul competiției Road Grand Pink, primul concurs de ciclism feminin din România. Le întreb (mai mult retoric) pe colegele din echipa Skirtbike ce-am păzit de nu ne-am prezentat și noi mai devreme la start.

10.47: MC-ul ține un fel de ședință tehnică și ne reamintește că trebuie să ne numărăm singure turele (5), că nu ne oprește nimeni după 16km. Mă întreb, iarăși retoric: cât de greu o fi să numeri până la 5?

10.50: se dă startul, încep să pedalez, pornesc destul de tare, nerăbdătoare, apoi îmi amintesc că trebuie să-mi moderez efortul. După prima tură în care am făcut un fel de recunoașterea traseului din Otopeni, mi-am propus să ocolesc pe cât posibil bumperele de viteză (vreo 10/tură) și în niciun caz să nu scad viteza sub 20km/oră. După a doua tură observ că totuși bicicleta mea micuță, de care mulți au făcut mișto, are și-un avantaj: pot să iau curbele mult mai din scurt. Pe la tura 3 mă gândeam că sunt destul de ok, că pot să trag mai tare la tura 4 și mai ales la cea de-a cincea tură. Mă amuză localnicii din Otopeni care ieșiseră „pe bătătură” ca să ne încurajeze de pe margine și tipa cu tricou Orange, cu care am tras cot la cot tot traseul, ba ea în față cu câțiva metri, ba eu. Ajung la ceea ce credeam eu c-o să fie ultima mea tură din competiție, trag tare pe final și fix înainte de finish o aud pe tipa din spatele meu întrebând pe cineva de pe margine: „Asta-i tura nr. 4, nu?” Iar în cele câteva secunde pe care le mai aveam până la finish ridic privirea să văd dacă sunt deja bicicliste pe margine, care au încheiat competiția. Cum nu văd biciclete pe margine, și ciclometrul meu părea să indice doar 14 km și ceva (nu 16, cât ar fi trebuit), decid să continui să pedalez: mai bine 6 ture, decât una-n minus, nu?

Sigur, în scurt timp mi s-a confirmat totuși că era a șasea tură, se împuținase numărul de biciclete de pe traseu, iar tipa cu tricou Orange nu mai era în spatele meu. Dar eu am pedalat în continuare tare, măcar să văd dacă pot să fac 6 ture în același timp în care alte fete fac 5. (cumva, am reușit, am terminat cele 6 ture înaintea a vreo 30-40 de femei din competiție)

Rezultatele? Am terminat pe locul 35 din 139, iar la categoria mea (Easy Ride 25-30 y.o.) am ieșit pe locul 12 din 51.

Great! Sunt oricum bucuroasă că am atins cu bicicleta mea galbenă cu roți de 16 inch și un maxim de 33.5 km/h (conform Strava App).

Ce mai observăm din statisticile pe categorie? Că femeile între 25-30 au obținut cel mai rapid timp („Fastest time”). Și, desigur, tinerele au fost mai sprintene („Avg. time”). 🙂

Mulțumim Giant Bicycles Romania pentru fotografii și pentru tricourile absolut frumoase pe care le-am primit!

Mulțumim și Radu-Cristi pentru fotografii!