Vineri, 3 iulie 2015: gata, mâine plecăm în sfârșit spre Mont Blanc!
Sâmbătă, 4 iulie, în jurul orei de plecare spre Chamonix, mă sună Dan, șeful expediției, să-mi spună că avem o problemă cu duba închiriată, că e mai scurtă decât trebuia să fie. Panică, n-or să ne încapă toate bagajele. („Echipamentul?!”)
-Câți rucsaci ai?
-Doi, tu?
-Tot doi.
Tăcere.
– În cel mai rău caz, putem merge cu mașina voastră? Suntem suficienți șoferi pentru 2 mașini mici.
(„Pff, asta nu era în plan.”) – Da, Dan, stai liniștit, hai c-o rezolvăm noi cumva.
Încep să caut pe net remorci de închiriat și detalii din codul rutier despre ce poți conduce cu un permis de categoria B. Între timp mai vorbesc de câteva ori la telefon cu Dan, încercând să-mi dau seama dacă face mișto de mine sau vorbește serios. Vorbea serios.
Într-un final, pe la 17.00, cu câteva ore mai târziu decât planificasem, ieșim în sfârșit din București. Cu aproximativ toate bagajele, dar fără chitară. Cam așa:
(a se observa pepenele de sub banchetă, esențial)
Pe drum, ascultăm mai întâi povestea dubei închiriate: „Avea 3 mașini, 2 lungi și una scurtă; noi am tras paiul scurt.”
Mergem, mergem, mergem, și pe la 21.40 trecem prima graniță. Cu emoții mari la bagaje, în fața noastră se controlau portbagaje. Dacă ne puneau să desfacem rucsacii, am fi mai pierdut pe puțin o oră să împachetăm tot la loc. Dar am scăpat la limită cu un ‘Tunde-ți barba’ zis lui Vlad. 🙂
Mai târziu, în mașină: „Irina, înoți în pufuleți?”
Sau:
– Mai ascultă cineva versurile?
– „Daaaaaa” în cor.
Așa se explica liniștea totală, pentru prima oară în noaptea respectivă. Filozofia hibridă a celor de la Paraziții.
În Serbia am oprit la un punct de belvedere de unde se vedeau Mănăstirea Mraconia și Ciucaru Mare (318 m). Acolo ne-au întâmpinat licuricii. Ulterior am mai oprit doar din benzinărie în benzinărie. Și-așa se face că la 8 fix, după vreo 10 ore de somn, m-am trezit în drum spre Milano, admirând hotelul Klima. Iar la 13 deja eram la intrare în tunelul Mont Blanc, lung de 11.611 m.
Am intrat în tunel în Italia, și-am ieșit direct în Franța.
Deci 20 de ore de condus aproape continuu a durat drumul România – Serbia – Croația – Slovenia – Italia – Franța. (costuri: 241 euro taxe de drum (autostrăzi + viniete), 466 euro motorina, dus-întors)
Și-am ajuns într-un camping foarte fain (Le Camping île des Barrats), situat aproape de centrul Chamonix-ului, cu priveliște frumoasă spre munții pe care urma să-i urcăm.
După-amiaza am ieșit la plimbare prin Chamonix – o stațiune foarte cochetă, temperaturi extrem de ridicate, multe flori.
Între timp, fetele din gașca noastră au urcat cu telecabina la Aiguille du Midi, la 3.777 m, ca să admire Mont Blanc-ul de mai aproape.
Cam atât pentru prima zi. Am încheiat-o, cum altfel, cu o selecție (fină :P) de brânzeturi franțuzești. 🙂
Dacă vreți și varianta video, vă invit să priviți materialul filmat de Vlad:
To be continued.
Totuși, până la urmă ce-ai vrut să transmiți! Că ai un blog și te poți prezenta blogheriță, sau ce?!
Adrian, doar am povestit experienta noastra, pentru cei interesati. Daca nu ti s-a parut nimic interesant aici, imi pare rau ca ai pierdut 3 minute din viata.
Chamonix e incantatoare ca statiune. In ultima saptamana din iulie ajung si eu acolo. 🙂
Bravo! Mi-ar placea si mie sa revin. 😉
Bafta Piratului si celorlalti! Vreme buna!
Mihai, vremea n-a fost chiar asa buna, dar se putea si mai rau! 🙂
Buna. Vreau si eu sa inchirez o duba asemanatoare. Imi poti spune care este distanta intre ultima bancheta si usa din spate… eventual si modelul dubei?
Buna, Cata. Noi am inchiriat un Renault Trafic, dar la modelul nostru distanta era mica, pentru ca era modelul mini. Cica exista si modelul maxi cu 50 cm mai lung, unde spatiul de bagaje este generos.