Scriu rândurile astea și zâmbesc la gândul că mama mă așteaptă nerăbdătoare în bucătărie. De vreo 5 ori și-a făcut și desfăcut bagajul, de vreo 3 ori a probat toate hainele aduse de la Brăila într-un troller mare. Încă nu s-a hotărât dacă să ia și hoodie-ul cu ea sau nu.

Draga de ea. Are emoții. Nu fiindcă împlinește 60 de ani, neaparat, ci fiindcă azi plecăm într-o excursie doar noi două, fără ca ea să știe destinația. De mai bine de 2 luni de zile mă întreabă o dată pe săptămână unde plecăm și eu nu-i spun.

Așa am gândit eu surpriza asta. Știind cât de puțin spontană e, am vrut să las loc necunoscutului în viața ei, ca să-i dau ocazia să experimenteze ceva nou. Sper să se bucure în aeroport când o să afle că mergem în Napoli. 

Pe 16 octombrie, fix de ziua ei, dacă toate planetele se vor alinia, vom fi amândouă pe un feribot care ne va purta spre insula Capri. Hai, s-avem soare, zic! V-am pupat!

PS: au trecut 3 ani de la ultima noastră călătorie împreună.