By Laura Gheorghe, pe care am cunoscut-o în Bragança

Aveam 22 de ani când am primit o ofertă pentru un job în IBM, în Bratislava. Cum abia terminasem facultatea și până atunci avusesem doar internship-uri, mi s-a părut o super ocazie!

Prima întâlnire cu Bratislava, însă, avusese loc mai înainte de mutare, într-un weekend friguros, dar însorit. Țin minte că centrul vechi mi-a atras întâi atenția, se simțea aerul de capitală, multe restaurante, baruri, turiști mulți. Îmi aduc aminte și de strada Lauricka, una dintre primele străzi pe care m-am plimbat când nici nu aveam idee că o să locuiesc la 100 de metri de ea în doar câteva luni.

Bratislava nu este un oraș mare și se pot observa cu ușurință urmele trecutului său mai puțin glorios. Pe timpul Cehoslovaciei, capitala era în Praga și majoritatea investițiilor acolo se făceau.  Bratislava era doar sora mai mică, uneori uitată acasă.

Dar să revenim la zilele noastre: ce se poate face în Bratislava timpurilor noastre, cum este viața acum? Păi, în primul rând, se poate munci și în condiții foarte bune chiar. Bratislava reprezintă sediul multor mutinaționale, iar ofertele sunt competitive în Europa centrală. Tocmai de aceea, primii prieteni pe care mi i-am făcut erau, cum poate vă așteptați, români, care lucrau cu mine în IBM. Și ce prietenii am legat! După 6 ani m-am reîntâlnit cu prietena și colegă de apartament, Ramona, de data asta în Barcelona, unde locuim de ceva timp. Mereu ne aducem aminte cu nostalgie de Bratislava.

Ce făceam în Bratislava când nu lucram: cumpărături, ca tot omul… doar că în Eurovea, care era mai mult decât un mall. Pe malul Dunării, cu fântâni interioare, cu zeci de magazine și terase, era un loc tocmai potrivit pentru un 2 în 1: cumpărături și relaxare pe malul Dunării. Dar pentru un restaurant mai interesant și tocmai bun de impresionat prietenii veniți în vizită, alegeam OZN-ul de pe podul de peste Dunăre din oraș (da, un restaurant cu o priveliște 360 deasupra orașului) sau turnul televiziunii. Aș spune că turnul televiziunii era chiar mai interesant, pentru că se și mișcă, oferind aceeași priveliște 360. Și musai trebuie menționată buda din turn, cea mai tare budă evăr, cu o super vedere :)). Unde mai întâlnești așa priveliște de pe tron?!

Tot lângă turnul televiziunii Kamzík TV Tower era și un parc mare, genial pentru picnic sau plimbări prin pădure.

Pentru sport Bratislava este un oraș destul de prietenos: îmi aduc aminte cum după 7 ani de nepracticat mersul pe role, m-am hotărât să mă înscriu la maratonul de 13 km pe role. Zis și făcut, cumpărat role, exersat în spatele blocului și apoi… wow: traseul pornea din centru, cuprindea nu doar pistele speciale pentru role (care nu sunt puține și sunt pe malul Dunării), dar de asemenea și câteva străzi principale – spre disperarea șoferilor într-o seară de vineri, când toată lumea se grăbea. A fost tare, încă mai am semnul de la o căzătură ușoară :).

Dar să ne concentrăm un pic și pe slovaci: cum erau în condițiile astea? Păi… relaxați. Slovacii sunt oameni geniali. Și după români, cei mai buni prieteni ai mei sunt slovaci. De ce? Fiindcă știu să interacționeze cu lumea, sunt destinși și extrem de petrecăreți (Că să nu le zic bețivi, că sună aiurea… dar Doamne fere să ieși la vreo nuntă slovacă! Trebuie pregătire serioasă, se bea tărie înainte de bere, apoi multă bere și apoi încă o dată tărie) Apropo de tărie și băuturi preferate – am învățat că Ceaiul Tatra (Tatra tea) nu e de fapt ceai, ci o băutură cu până la 85% alcool. Așa de mândră am fost de descoperirea mea încât am adus și în țară câteva sticle și am făcut fericiți câțiva fani înfocați Tatra tea. Trebuie amintită și berea mea neagră preferată (da, în afară de Silva dark): Zlaty bazant Tmave.

Dar să nu ne pierdem în băutură și să amintim și de ZEBRA… nu zebra din Africa, ci la costițele lor mă refer. Coastele la grătar cu hrean și miere erau la ordinea zilei, deși brânza de Halusky e mâncarea lor tradițională. Trec peste mâncare pentru că mă îngraș amintind ce bine mâncam și cât de multe locuri faine se găsesc în Bratislava. Varietate în mâncăruri, băuturi, ce mai, nota 10! Mi-a rămas în memorie un restaurant care fusese o biserică: Flagship. E fain sentimentul, te spovedești, mai bagi o bere 🙂

Si ca să trec de la restaurante la baruri, îmi aduc aminte de Rock OK (un fel de Club A) și Barroock (scump și wanna be Hard Rock café style, dar muzica mult mai bună ca în Hard Rock Café). Acolo mergeam în weekenduri la o bere sau două sau patru. Tot muzică bună și veselie găseam și în discotecile LGBT, cu toate că nu erau prea multe. Mi-a rămas în schimb în minte un Balkan Party dintr-o hală părăsită. Nu doar muzica era din balcani, ci și atmosfera și mâncarea, a fost genial! E foarte ușor să socializezi în Bratislava, având în vedere că lumea este foarte prietenoasă.

Si totuși erau și câteva lucruri nu foarte ok: gara principala a orașului arăta în 2011 ca după un dezastru: plină de persoane fără adăpost, care uneori jefuiau călătorii. Transportul în general nu era prea ok noaptea.

Pentru mine, Bratislava a fost o destinație surprinzătoare și mereu îmi aduc aminte zâmbind de orașul acesta. Nu știu de ce, dar mereu când mă gândesc, fredonez melodia asta: Zjeme len răz, rap slovac, așa ca după blocurile gri din Petrzalka (un fel de Pantelimon).

Unii spun despre Bratislava că cel mai bun lucru este că se situează la 40 de minute de condus de Viena. 🙂 Eu aș spune că sunt mult mai multe lucruri frumoase și merită să vizitezi orașul pentru un city break. În cazul în care ajungi, nu rata autobuzul-restaurant din autogară 🙂 Și dacă tot ajungi acolo, dă o tură spre munții Tatra, care sunt superbi și nu la foarte mare distanță de oraș.