Azi „sărbătoresc” fix 60 de zile de când nu am ieșit din casă. DELOC. (mersul la ghenă nu se pune, fiindcă e pe același etaj)

N-aș fi zis că e posibil. Dacă mă întreba cineva acum 2 luni dacă pot să întrerup brusc totul și să nu ies deloc din casă timp de 2 luni, aș fi zis că e nebun. Dar sunt bine. Chiar sunt bine.

Am noroc de terasă și soare câteva ore pe zi, ceea ce ajută mult. La fel cum mă ajută și Alex, știu că n-ar fi fost la fel fără el.

Mă ajută că am un scop în muncă și colegi normali la cap.

Mă bucur în fiecare zi de luni (și nu numai) de abonamentul floral pe care mi l-am făcut la Gioia. (It gives me Joy. Gioia. You get it?)

Mi-e dor de tango. Dar n-am putut să particip la cursurile online. Deși am nevoie de tehnică ca să progresez, varianta lecțiilor pe Zoom pur și simplu nu m-a atras. În plus, citeam mai devreme că „If you stop for a while and come back to it, you get this reboost that overcomes hedonic adaptation and resets your reference point. And it’s just from the simple thing of pausing and coming back to good experiences later.”

Asta e o lecție din cursul despre fericire de care m-am apucat online. Se numește The Science of Well-Being, de la Yale University și după prima lună mi se pare destul de bun și util. Nu cred în rețete pentru fericire, dar ce-mi place la cursul ăsta e că fiecare propoziție e susținută de un studiu.

(By the way, according to Sonja Lyubomirsky, an American professor in the Department of Psychology at the University of California, the percentage breakdown of the factors that determine our general happiness is like this: 50% Genetic Setpoint, 10% Life Circumstances and 40% Our Intentional Actions and Thoughts) COVID-19 se încadrează la circumstanţe. Inevitabile şi nefericite.

În cursul de azi am ajuns la un capitol despre meditație. Studiile arată că meditația poate avea o serie de beneficii pozitive, printre care și o putere mai mare de concentrare. Declanșarea reactiei de relaxare – asta e ceva ce trebuie să învăț. Am început la final de martie niște sesiuni de meditație, de 2 ori pe săptămână, cu Anca Petrescu pe Zoom, dar recunosc că la un moment dat m-a furat „FAUDA” – serialul de pe Netflix care prezintă (extrem de părtinitor) perspectiva Israelului despre conflictul dintre evrei şi musulmani.

M-am lăsat ușor furată, fiindcă, în fond, FAUDA reușea ce speram să obțin prin meditație: să mă deconectez. Însă nu renunț de tot la meditație, cred că o să mă ajute și ea.

Am încercat în perioada asta să-mi creez obiceiuri noi, sănătoase. De exemplu, în ultimele 7 zile m-am trezit pe la 7 (adică mai devreme)  și mi-am început ziua cu 2 scurte (dar intense) antrenamente pentru picioare și abdomen. Ieri, fiind sâmbătă, am băgat și niște TRX pentru brațe.

Asta e ceva ce vreau să iau cu mine din carantina asta. Să-mi încep ziua cu mișcare și s-o închei mai degrabă citind cărți, nu statusuri de social media.

Încerc totuși să nu pun presiune pe mine că trebuie să fac X și Y și-n perioada asta. Am bifat și lucruri de pe „to do list”, dar în ritm propriu. M-am bucurat și de momentele în care pur si simplu n-am făcut nimic. Sau în care am vorbit cu prieteni despre nimic.

În ciuda a orice, două luni au trecut repede. Cred că azi o să ies totuși un pic în jurul blocului, să privesc macii care au înflorit. Am ratat lăcrămioarele, liliecii înfloriți, sper să prind măcar teii.

Voi cum sunteți? Ce-ați descoperit despre voi în perioada asta? 

(Mai jos vă las și câteva Instagram Stories din perioada asta. Dați click pe ele, dacă vreți să vedeți și scrisul)