Dupa 20 de zile de spitalizare, mama & bunica au ajuns azi acasă.

 

Dar să începem cu începutul. Pe 21 septembrie, seara, m-am trezit scriindu-le colegilor de birou:

« Guys, nu vreau să vă alarmez aiurea, just a heads-up momentan. Mama & bunica sunt SUSPECTE de covid, iar eu am interactionat cu ele ultima oară pe 13 sept.

În prezent așteaptă să li se facă testul, nu am alte detalii. La prima vedere nu sunt simptomele clasice de covid, dar medicul de familie s-a alarmat un pic si le-a trimis să facă testul. 

Când aflu ceva concret, vă zic.»

 

(Între timp, văzând cum sunt tratate la spital, mama a decis să nu rămână acolo și au plecat să stea acasă în carantină. Asta după ce au ținut-o pe bunica-mea 8h pe un scaun, în condițiile în care plângea de durere pe acolo, fiindcă are tot felul de probleme. A cerut mama măcar o targă pe care să o întindă. Nimic. Umilință maximă. Nu a stat nimeni de vorba cu ele, nu au primit apă, rezultatul analizelor, nimic. Când au ajuns ele pe la 17.30 cu ambulanța la spital, era un domn în izolator care aștepta de la 9.30 dimineața, l-au internat pe la 21-22. Ele – la 21.00 au făcut testul, la 23.00 raze la plămâni, la 1.30 au plecat acasă.)

 

22 septembrie:

“Guys, veștile nu-s bune. Mama & bunica au iesit pozitive. Sigur, asta NU inseamna că am și eu.

Eu am fost ultima oară acasa duminică, pe 13 sept, mama zice că primele semne au aparut mai degrabă joi – vineri (17-18 sept), abia sâmbătă (pe 19 sept) s-a simtit mai rău, iar febra a avut miercuri dimineata 37. Testele la plămâni au iesit ok azi-noapte, când le-au facut. »

(Și uite așa, pozitiv a devenit cel mai negativ cuvânt din 2020)

 

23 septembrie:

« Starea mamei s-a înrăutățit, motiv pentru care de dimineață au chemat iar salvarea, iar acum sunt amândouă la spital, sub tratament. Pare că reactionează ok la tratament. (culmea, bunica-mea la 85 de ani e mai ok decat mama)

Am fost de dimineata sa-mi fac si eu testul, ma astept ca maine pe la pranz sa am si rezultatul. »

 

24 sept

Nu sunt mari diferențe fata de aseara, au mai scazut durerile de cap, dar transpira foarte tare, diaree, oboseala si tot felul de simptome d-astea de infectie in corp. Ce cred (eu) ca e bine e ca nu par sa aiba probleme respiratorii.

Funny update of the day: au sunat-o cei de la DSP pe mama, abia pe la 13.00, ca sa ii zica ca i-a iesit testul pozitiv. Cica “Sunteti acasa, nu?” Ele erau deja internate de-o zi la infectioase.

(Testul l-au facut luni noaptea, aprox 9 pm. Azi e joi.)

 

24 septembrie, 19.49 Testul meu a ieșit negativ.

(colegul meu care s-a testat la câteva ore după mine, tot la OK Medical Drive-Thru Băneasa, a primit rezultatul cu 20 minute înaintea mea)

Și lu’ frate-meu i-a ieșit testul negativ, în condițiile în care a dormit la mama acasă joi spre vineri, când mama avea deja primele simptome. S-au pupat, îmbrățișat etc.

[apropo, foarte ok mi s-au părut cei de la OK Medical Băneasa. Făceau teste pe bandă rulantă, chiar dacă se făcea coadă, mergea repede. Primești mănuși ca să-ți bagi pinul de la card, pix ca să semnezi (dacă n-ai)]

 

25 sept

Mama a reactionat urât la tratament (diaree de la Kaletra), a cerut să-i fie schimbat, i-au bagat niste injectii în ultimele ore, parea ca atipeste mai devreme, sper sa se simta mai bine in orele urmatoare. Bunica e cu oxigen, dar cica saturatia e ok la ambele, ceea ce e bine. Presupun.

 

26 sept

Sunt un pic mai bine. Sleite de puteri, că deja a trecut o săptămână de când se chinuie. Dar sper sa înceapă sa fie din ce în ce mai bine.

Nu știm cât mai stau în spital sau când le retestează. Momentan transpiră. Groaznic de tare transpiră. Se trezesc noaptea fleașcă: pijama, cearșaf, pilota, perna – toate ude.

 

3 oct

În sfârșit le-au făcut CT-ul. („în sfârșit” fiindcă mai avuseseră 2 tentative înainte – prima tentativă: le-au îmbrăcat, le-au dus în cladirea cu pricina, s-a stricat tomograful în fața lor; a doua oară au fost duse prin ploaie prin curtea spitalului, când au ajuns acolo li s-a spus că nu se mai face azi)

 

4 oct

Vine doctorul la vizita:

  • Buna ziua, cum au iesit analizele?
  • Buna ziua, inca nu stiu, n-am apucat sa ma uit pe fisa.

 

5 oct

Vine alt doctor la vizita zilei:

  • Buna ziua, cum au iesit analizele?
  • Buna ziua, inca nu stiu, n-am apucat sa ma uit pe fisa.

 

6 oct, după 14 zile de spitalizare:

Se pare ca au amandoua leziuni la plamani (afectiuni de covid).

La mama mai usor, la bunica un pic mai rau. Saturatia a avut-o buna si bunica, 93. Ii face tratament in continuare, perfuzii, antibiotice.

 

(singurul mod in care puteam sa-mi dau seama de evolutia starii lor de sanatate era dupa glasul mamei. Cred ca efectiv s-a plictisit de intrebarea „Și cum te simți?”)

 

10 oct

Chiar daca la inceput bunica parea mai zdravănă decat mama, mama s-a recuperat totusi mai repede, pe bunica au tinut-o in fiecare zi pe oxigen.

 

11 oct

Mama: „N-U-M-A-I-S-U-P-O-R-T. Vreau acasă.”

 

12 oct, 20 de zile mai tarziu, au ajuns acasă!

Fac în continuare amândouă tratament (injecții – anti-coagulante, ceva antiobiotic + Potasiu), mama are încă 20 de zile de concediu medical. După o lună de zile se vor duce la control la pneumolog.

(testul PCR nu l-au repetat, fiindca se face pana in 14 zile, deja corpul lor a facut anticorpi)

 

Oricum, nu stie nimeni daca anticorpii produsi au si capacitatea de a le proteja de o nouă infectie, asadar, aveti grija de voi și de cei din jurul vostru! Virusul exista (si-o să mai existe multă vreme printre noi), dar sunt si alte lucruri de care trebuie sa ne ingrijim, nu uitați asta.

 

În România, 3% din totalul celor infestați cu COVID-19 au decedat.

La nivel global, 2% (1,088,842) din cele 38,284,920 cazuri de covid-19 de până acum au decedat.

Să închidem totul nu mi se pare o solutie. Dar nici să ne prefacem că nu există. În spital e nasol. Să-ncercăm să n-ajungem pe acolo ar fi cel mai bine. Totuși, bunica, la 85 de ani, cu destul de multe complicații, e dovada că se iese din spital.