Azi se fac exact două săptămâni de când am născut-o pe Mara.

Pe 9 septembrie, pe la 12:30 urcam multe, multe trepte, după o plimbare până la Mega. 😂 (deși doctorii mi-au zis că e un mit, am zis s-o fac și p-asta, mai ales că nu mai făcusem mișcare prea multă, iar Mara se tot lăsa așteptată. Aveam deja 40 de săptămâni și 6 zile de sarcină, mai puteam aștepta maximum 3-4 zile pentru a naște natural, cum îmi doream eu)

La 14:40 mâncam un delicios burger homemade, la 15:20 îmi măsuram contracțiile în aplicația Contractions, căci mi se păreau deja de 60 de secunde, din care 15 de durere ascuțită. Am făcut al doilea duș, am închis bagajul de maternitate și am zis HAI!

Am ajuns la spital la 16:30, deja după măsurătoarea mea aveam contracții regulate, 15 în ultima oră. Întâmplarea face că era super aglomerat la camera de gardă, dar m-au tratat cu prioritate, eu având deja contracții la 5′. M-au suit pe masă, într-adevăr, eram deja dilatată 5-6, cică „rămâneți”. 😁 Eram pregătita pentru asta, aveam bagajul mic cu mine, Alex aștepta la poarta maternității cu bagajul mare.

Mi-au făcut și ecografie, bebe era bine. Test COVID pe loc, negativ. Mi-au analizat dosarul, am/au completat repede toate documentele de internare și m-au dus la garderobă să mă schimb în faimoasă cămașă cu fundul descoperit, apoi direct în sala de travaliu. (între timp mi-au luat și urină pentru o analiză)

Pe la 17:20 eram deja în sala de travaliu. A venit după scurt timp dna doctor Ruxandra Cigăran, mi-a zis că are o urgență, apoi revine ca să îmi rupă membranele și să facem epidurala, dacă e (asta fiindcă întrebasem eu de epidurală). N-a mai apărut, pentru că avea o naștere alături.

La 18:15 aveam deja dilatație 8. Bye bye epidurală. La 18:53 aproape dilatație 10. Am simțit cum se intensifică treaba, deja contracțiile erau foarte dese și intense, parcă bune de împins. Îmi venea să urlu tare. Am și urlat, de altfel. În scurt timp camera de travaliu era plină  de asistente, moașe, rezidenți, neonatolog. Moașa împreună cu dna doctor încercau să-mi explice cum trebuie să împing (nu cum făceam eu…) Simțeam că nu e deloc eficient cum fac eu, dar nu puteam altfel. Pe ultimul împins mi s-a părut că bebe a ieșit ușor, parcă dintr-o dată. (asta după ce mă tăiase)

La 19.20 s-a născut Mara 😍 și am auzit cel mai frumos plânset din viața mea. Nu-mi venea să cred că reușisem!!! Am uitat de tăierea întârziată a cordonului ombilical, de ora magică, de poză la naștere. Aveam să aflu că din punct de vedere medical a fost o naștere banală, fără complicații, ca restul sarcinii la mine, de altfel.

De ce am ales să nasc la Filantropia?

În jurul meu părerile erau împărțite. Cu excepția câtorva prietene apropiate care născuseră fericite la Filantropia, cam toată lumea alegea să nască la privat, la Regina Maria, Sanador, Medicover sau MedLife, în funcție de abonamentul pe care-l aveau de la serviciu sau în funcție de câte-un medic pe care îl „vânau”. Eu am zis de la început că vreau să nasc la Filantropia, mi-am păstrat părerea până la final și aș naște și a doua oară tot acolo, dacă ar fi. Asta în condițiile în care am abonament la Medicover și mi-am făcut mai toate analizele/ ecografiile/ morfologiile, gratuit, la ei.

De ce? Fiindcă știam că la Filantropia se încurajează nașterea naturală, înainte de orice (spre deosebire de privat, care se cam bucură la cezariene… România fiind fruntașă la nașterile prin cezariană). Apoi, fiindcă auzisem numai de bine despre medici și aveam încredere că nici nu contează cu cine o să nasc, că o să fie bine. În plus, de ceva vreme nici nu-ți mai poți alege medicul cu care naști, la stat. Naști cu cine e de gardă. Iar asta mie mi s-a părut o veste excelentă, din 2 motive:

  1. Nu mi se pare firesc să chemi un medic de-acasă, după ce tocmai a ieșit dintr-o gardă de 24 de h, doar ca să naști tu cu el. Aș prefera un medic odihnit.
  2. Mi se pare o bună măsură anti-șpagă. Dacă nu știi cu cine naști, nu te mai duci cu plicu’ la domnu’ doctor. (apropo, veniturile personalului medical sunt transparent prezentate pe site-ul SpitalulFilantropia.ro)

În lunile de dinainte de naștere am citit toate postările & comentariile care conțineau #Filantropia pe toate grupurile de mame din București, decizia mea a fost una informată. Știam că medicii sunt foarte ok (și asta conta cel mai mult), că sunt pregătiți și pentru urgențe/complicații, că spitalul e renovat, că sunt condiții bune în general, că mâncarea e mai mult decât decentă (catering), că trebuie să vii cu câteva lucruri de acasă, că sunt puține asistente pe secție și că s-ar putea să ai ghinionul să dai peste una mai nedormită/repezită/afurisită, că uneori nu ți se explică prea multe despre alăptare/îngrijirea bebelușului. Eram pregătită să nu mă frustrez din cauza condițiilor de după naștere. (În fond, cât de rele puteau să fie cele 2 zile de după naștere?)

Cât m-a costat nașterea, în cele din urmă?

Păi, analizele la Medicover nu le-am plătit. Vizitele la policlinica Filantropia (după săptămâna 32) au fost gratuite, în baza unei trimiteri de la medicul de familie + card de sănătate. Am plătit doar 40 de lei la Filantropia pe 2 analize de sânge pe care le-am repetat cu o săptămână înainte de naștere (rezultatul a fost gata în 20 de minute, deci pe loc).

Șpagă nu am dat. Nici nu mi s-a cerut, dar eram oricum chitită să nu dau. (Am apreciat însă gestul dnei dr pediatru care a refuzat ferm să primeasă bani de la o mămică, spunând „Exclus!” și dându-se la o parte. Știu, însă, că unele asistente/moașe (probabil și medici) încă primesc atenții. Cu timpul, sper să dispară de tot fenomenul acesta, ține doar de noi.)

Rezerva costă 400 lei/noapte și arată excelent. Eu, însă, am preferat să mai fiu cu cineva în salon, să nu trec singură prin anxietățile acelea de după naștere, când nu știi cum să ții copilul, cum să-l pui corect la sân, cum să… (mai ales că din cauza contextului COVID tații nu au voie în maternitate).

Ce aș fi vrut să știu înainte

Faptul că e bine să te duci mai din timp la un medic de la Filantropia, dacă vrei să te ia în evidență și să-ți urmărească sarcina. Poți să naști acolo și fără să ai un medic, însă vei fi mereu întrebat „Cine vă urmărește sarcina?” și e obositor să n-ai răspuns la întrebarea asta.

Apoi, dacă n-ai un medic de la Filantropia, pe finalul sarcinii, când trebuie să mergi des la control (chiar și din două în două zile), n-o să mai prinzi loc la Policlinică și vei merge la camera de gardă, unde vei fi tratat în ordinea priorităților. Dacă ai un medic, te poate chema pe garda lui, îi dai mesaj pe WhatsApp și te vede el mai repede, fără să aștepți foarte mult pe hol. (sau plătești consultația la Nativia la același doctor și nu mai stai la coadă)

Programările la Policlinica Filantropia se dau ca pâinea caldă. Pe 1 ale lunii se deschide agenda pentru programarea vizitelor de luna viitoare. Deci pe 1 septembrie te poți programa cel mai devreme pentru 1 octombrie. Asta dacă ești organizat și suni dimineața devreme, la prima oră (8:00, gen).

Biletul de trimitere de la medicul de familie e valabil 60 de zile și nu permite mai mult de 3 consultații. (iar dacă schimbi medicul între timp, îți trebuie alt bilet de trimitere)

Medicii cei mai recomandați sunt și cei mai căutați, deci cu cât e mai cunoscut doctorul, cu atât vei aștepta mai mult după el 🙂

Se încurajează clar alăptarea, dar nu stă nimeni să-ți explice totul cap-coadă. (de aceea recomand video-urile din programul Bebe bun venit, pe mine m-au ajutat mult și am reușit să alăptez exclusiv) Seringile cu supliment de lapte praf se prepară din 3 în 3 ore, dacă simțiți că aveți nevoie de ele, primiți-le atunci când vă sunt oferite, altfel între orele respective cel mai probabil n-o să găsiți.

Personalul medical

Am făcut, în total, 8 vizite la Filantropia, 3 în policlinică cu programare și 5 la camera de gardă spre final. De așteptat am avut de așteptat, de cele mai multe ori, mai ales că nu reprezentam o urgență (cu excepția vizitei finale, când am și născut) Cumva activitatea de la camera de gardă a fost o surpriză pentru mine, îmi imaginam că acolo merg doar gravide în travaliu, care mai au un pic și nasc. În realitate, însă, vin tot felul de femei, de toate vârstele, cu tot felul de probleme, de la avorturi spontane la probleme legate de menopauză. Iar medicii ne-au tratat pe toate la fel, cu respect, adică așa cum e normal să fie.

În ziua nașterii, când eram dilatată bine, am simțit o adevărată mobilizare, din partea întregului personal (de exemplu, deși Alex nu avea voie să intre în maternitate, a durat șase minute, pe ceas, ca să primesc un bagaj de la poarta maternității până la etajul 2 de la Secția Lăuzie)

Cam toate interacțiunile au fost ok. Cu excepția unei asistente care m-a certat că n-am șters copilul bine la fund (felul în care m-a certat), a moașei pe care n-am simțit-o chiar atât de implicată și a asistentei care m-a întrebat de 3 ori dacă-s sigură că vreau copilul cu mine în salon din prima noapte (la câteva ore după naștere, practic), toată lumea s-a purtat ok. Câțiva chiar excepțional, aș zice.

Am simțit că sistemul funcționează bine, chiar dacă se simte o lipsă de personal. Angajați există mulți și credeți-mă că nu stau la cafele, dar în contextul în care maternitatea Polizu e în renovare și majoritatea nașterilor se redirecționează către Filantropia, se simte în aer o supra-încărcare în perioada asta. (nu știu dacă cifra e reală, însă am auzit c-ar fi aprox. 50 de nașteri/zi)

În afară de lucrurile solicitate în bagajul de maternitate (dintre care, până la urmă, esențiale sunt doar scutecele), n-am avut nevoie să cumpăr alte lucruri extra, am primit totul în spital.

În loc de concluzie

Fiecare experiență e personală și oamenii au păreri diferite despre aceleași produse și/sau servicii. Eu una am avut o experiență per total plăcută (nu zic c-a fost totul perfect, nici pe departe), dar am citit pe aceleași grupuri de mămici și păreri diferite. Citiți, puneți întrebări și ascultați-vă instinctul. Eu am fost încurajată de prietene bune să NU nasc la stat, dar mă bucur că am făcut cum am simțit eu.

PS: dacă aveți întrebări despre nașterea la Filantropia și credeți că vă pot ajuta eu, aici sunt.