Pe Silvia o știu de prin 2009, din ASER (Asociația Studenților Economiști din România), acest ONG în care ea și-a dorit și asumat rolul de Președinte în intervalul 2009-2010. N-o chema Duță pe-atunci, ci Silvia Radu, și avea chiar mai multe pălării: aceea de studentă la REI/ASE, Project Manager al Clubului  Studenților Diplomați, Președinte al Consiliului Organizațiilor Studențești și cine mai știe câte.

E genul de om care nu stă locului și care-și face simțită prezența oriunde. Spirit antreprenorial, clar. Ăsta o fi și motivul pentru care în noiembrie 2019 și-a fondat propriul business, curiera.ro.

 

Silvia, ce-ai făcut în ultimii 10 ani? 😊

Draga mea Ela, in primul rand iti multumesc pentru aceasta oportunitate de a-mi asterne gandurile si trairile. Recunosc ca la un moment dat am crezut ca am talent la scris si chiar am publicat prima mea carte (apropo de intrebarea ta legata de ceea ce am facut in ultimii 10 ani). In tot acest timp am cautat fericirea, implinirea si cheia succesului, cu o sete acerba de risc si necunoscut. Daca ma ajut de milestone-urile varstelor mele as avea urmatoarele realizari/provocari:

La 22 m-am inscris la programul de Master Managementul Proiectelor din cadrul SNSPA (datorita notei mari cu care am intrat am prins loc la stat). Mi-am dorit mereu sa pot fi independenta cand vine vorba de studii si sa nu fie nevoie sa cer bani parintilor pentru un loc la facultate.

Pana la 23, desi tocilara si doritoare de a fi cea mai buna in ceea ce fac, pe plan relational am avut multe esecuri.

La 24 de ani am publicat cartea «Declaratie Discreta de Dragoste»: un volum plin de suspans, invataturi pretioase si bineinteles de pozele oamenilor de la care am invatat pana la acea varsta, impreuna cu declaratiile lor de dragoste.

La 25 am ramas gravida din greseala si mi-am pierdut si jobul 😊 Purtam in anul acela titulatura de «mama singura somera». Eram in depresie si in cel mai jos punct al vietii mele. Am decis apoi ca oricum mai jos de atat nu am cum sa ma duc…

La 26 am nascut-o pe Maria Elisabeta (aka Eli), fetita care m-a transformat in cea mai buna versiune a mea! O data cu ea au venit si mai mult curaj, stima de sine cat casa si forta de a schimba lumea.

Tot la varsta norocoasa de 26 de ani mi-am gasit jumatatea! Acel om care te completeaza, te iubeste asa cum esti si are rabdare cu tine, acea persoana cu care poti impartasi orice gand fara sa te judece.

Si tot la varsta de 26 de ani am incercat un business cu rochii de mireasa, care in 2 ani avea sa esueze. Bridezz.ro se numea platforma si avea ca scop reconditionarea rochiilor de mireasa si revinderea lor la un pret mult mai avantajos. La vremea respectiva ceilalti din jurul meu au considerat ca am esuat, dar eu simteam ca urma altceva mai bun sa vina…

La 27 de ani, pe plan personal, m-am mutat cu chirie cu omul care urma sa o adopte pe Eli, iar pe plan profesional m-am angajat la Pall-Ex Romania, unde am inceput cariera in domeniul transporturilor (de paleti).

– Echipa de la TCE si Pall-Ex alaturi de care m-am format! –

La 28 de ani eram in continua extindere a zonei de confort si in continuu proces de dezvoltare. Am fost mereu dornica sa ma dezvolt, sa ma autodepasesc.

La 29 m-am casatorit cu sufletul meu pereche!

La 30 am luat nota 10 la disertatia cu tema «Inteligenta emotionala si Leadership in organizatii» (in cadrul SNSPA). Ii multumesc pe aceasta cale doamnei Carmen Novac, un izvor de blandete si intelepciune! Astfel de oameni te formeaza si te invata sa fii cu adevarat un om bun!

La 31 am fondat Curiera.ro, un proiect pentru care imi dedic tot timpul!

La 32 am reusit sa imi ating targetul pe care mi-l pusesem pe cand aveam 20 de ani si anume: la varsta de 30 de ani sa am cel putin 2 copii (am si o fetita vitrega de 9 ani din partea sotului meu), sa fiu maritata cu un om extraordinar si destept, sa am casa noua cu mansarda enorma si copac in curte, masina noua, catel, mama mea sa lucreze cu mine, sa fac ceea ce imi place si sa am prietenii aproape in timp ce facem bani impreuna (toti fiind angajati la Curiera).

 

Ai o fetiță de 5 ani (Felicitări!). Care simți că e cel mai greu lucru în meseria de mămică?

Cel mai greu lucru este echilibrul dintre sentimentul de a-ti devora copilul la cat de mult il iubesti si iti vine efectiv sa musti din el (cand doarme mai ales 😊)) si sentimentul cand te aduce la limita rabdarii.

Daca este sa raspund serios, recunosc ca imi este greu sa fiu si antreprenor in timp ce sunt mama. Simt ca trebuie sa ma impart pentru ca si afacerea o simt aproape, ca pe un copil care este dependent de mine si de care trebuie sa am grija mereu. Imi este drag sa stiu ca lucrez ca sa ii pot oferi fetitei mele tot ce are nevoie, educatia cea mai buna, optionalele care ii vor trasa calea spre pasiunile ei, insa uneori simt ca nu ii sunt pe cat de aproape mi-as dori sa ii fiu. De aceea am optat pentru a lucra de acasa tot timpul si in birou i-am amenajat fetitei un spatiu de joaca pentru a fi langa mine. Este foarte haioasa cand transform lucrul in joaca si imi mai aduce hartii de la imprimanta sau ma ajuta cu stampilarea documentelor. Pentru varsta ei de 5 ani se descurca foarte bine si asa reusim sa petrecem timp de calitate impreuna.

Cum îți faci timp pentru toate? (aud că lucrezi 16 ore pe zi?)

Nu imi place sa fac lucrurile doar ca sa fie facute sau doar pentru a fi bifate. Imi plac activitatile muncite cu dragoste, cu inima, cu suflet, rupte din felul tau de a fi. A durat cam mult sa iti trimit acest articol, dar am vrut sa reflecte exact ce simt si sa fie autentic. Asa este, lucrez 16 ore pe zi, sau mai bine spus lucram. Am ajuns la performanta de a lucra doar 12 ore pe zi acum.

Munca remote este utila pentru ca economisesc timpul de deplasare, dar de cele mai multe ori pierd notiunea timpului si observ ca se face noapte cand ma ridic de la laptop. Reusesc sa imi fac timp doar pentru lucrurile importante si am invatat sa spun « nu » (nu din egoism sau din lene, ci pur si simplu pentru ca timpul fizic este limitat si am invatat sa prioritizez). De asemenea, faptul ca pun multa pasiune si placere in tot ceea ce fac este un atribut pe care l-am pastrat de-a lungul anilor si care m-a ajutat pana acum in toate sferele – profesionale sau personale.

 

Care e nevoia pe care o rezolvă business-ul vostru, cu ce e diferit curiera.ro față de alte servicii de curierat de pe piață?  

Oferim un pachet de servicii clientilor nostri. Lasandu-se in grija noastra ei pot transporta orice, oricand, la costuri adaptate nevoilor lor.

Suntem diferiti prin personalizarea pe care o oferim clientilor, grija pe care le-o purtam si implicarea de care dam dovada. Nu conteaza daca sprijinim o firma la inceput de drum sau o companie care expediaza mii de colete. Toti clientii primesc aceeasi atentie si asta se remarca in bugetul de marketing care este foarte mic. Multi prospecti vin din piata, in urma recomandarilor clientilor si asta este cea mai buna reclama.

 

Care este cea mai dificilă decizie pe care ai luat-o în ultimii doi ani și cum ai ajuns la această decizie?

Iubesc sa iau decizii! Cred ca pot sa fac o cariera din a alege pentru mine (sau pentru ceilalti :D). Am tot stat sa ma gandesc daca a fost vreo decizie dificila si atat mintea cat si intuitia imi spun ca nu a fost nimic prea greu sau prea dificil pentru mine. Singurul regret legat de vreo decizie de-a mea a fost ca prin a munci 12-16 ore pe scaun ajungi automat sa iei minim 20 de kilograme in greutate… dar o sa ma reintorc in curand si cu fizicul de invidiat! It is a promise!

 

Care consideri că e cea mai mare realizare a ta de până acum?

Sa ma simt implinita la 32 de ani! Este cea mai mare realizare a mea! Sa simti acea pace si iubire eterna de care zic toti! Sa o simt efectiv in fiecare moment in sufletul meu! E ceva de nedescris si imi doresc sa aiba toti oamenii parte de asta.

 

Cum arată pentru tine o zi bună?

Ma trezesc fara ceas, ma dragalasesc cu fetita mea, imi mananc micul-dejun gatit de sotul meu (apropo, e bucatar :D), muncesc 3 ore si raspund solicitarilor colegilor mei, citesc, fac 5000 de pasi la o plimbare, fac un masaj, stau la taclale cu mama mea/prietena mea cea mai buna si apoi iau cina cu familia mea si avem diverse activitati impreuna pana seara tarziu…

Asa arata o zi buna si am parte de una sau doua pe luna.

– Cu mama mea (cea careia ii multumesc pentru educatie) –

Ți-e frică de ceva? De ce ți-e frică?

Mi-e frica sa nu mai am putere de munca, sa ma extenuez, sa nu stiu sa pun stop atunci cand corpul meu nu mai poate… ma consider invincibila si nu prea tii cont de limite atunci cand ai acest mindset.

 

Ai fi vrut să-mi spui, dar nu te-am întrebat…

Ca vreau sa ajung Presedintele Romaniei la 50 de ani 😊

Ca am reusit absolut tot ce mi-am propus DOAR cu ajutorul lui Dumnezeu si Ii multumesc pentru asta! Sper sa reusesc sa ma revansez fata de El prin ceea ce voi face.