În casa Oanei Drăgan mi-am petrecut jumătate din timpul pe care-l aveam liber în clasele I-VIII. Locuia în spatele blocului meu, eram colege de clasă, aveam pasiuni comune și decât să ne petrecem fiecare orele de după școală singure acasă, mai bine le petreceam împreună acasă. Făceam uneori și tâmpenii, dar eram, în general, copii cuminți. Întâi ne făceam temele și abia apoi ne jucam Super Mario pe TV. Câteodată făcea sau zicea lucruri cu care nu eram de acord, era clar mai rebelă ca mine, dar de cele mai multe ori o admiram și nici măcar nu cred că i-am zis-o. De admirat o admir și azi, are 2 fetițe adorabile & norocoase, un grup mișto de prieteni, s-au întors de curând dintr-o călătorie de 45 de zile cu rulota prin jurul Europei, urmează să se mute în Australia și între timp face un pic de voluntariat, sperând să fie de folos altor mame.

Oana, care-i treaba cu proiectul ăsta? It Takes a Village? 

Proiectul ăsta (It Takes a Village) și-a propus să atragă atenția publicului larg și autorităților asupra problematicii depresiei post-partum și să ofere suport psihologic femeilor aflate în dificultate.

Prin prisma acestui proiect, Asociația Grupul de Inițiativă Kiseleff a adus în atenție problematica depresiei post-partum și felul în care aceasta afectează atât starea de sănătate a mamei, cât și dinamica familiei, propunând intervenții atât la nivel de grup afectat, cât și la nivelul publicului larg și al autoritaților.

Ce este depresia post-partum?

Depresia post-partum, numită şi depresia postnatală, este o formă clinică a depresiei care poate afecta atât femeile, cât şi bărbaţii în primele luni după naştere. Depresia post-partum este determinată în principal de modificări hormonale semnificative şi bruşte care apar imediat după naştere.

Simptomele care au o amplitudine variabilă – asemenea insomniei, iritabilităţii, crizelor de plâns, sentimentelor de copleşire şi labilităţii afective – sunt frecvent întâlnite în primele zile după naştere, la mai mult de jumătate dintre femei. Aceste stări (denumite şi „baby blues”) ating de obicei un maxim în ziua a patra şi se remit în mai puţin de două săptămâni, când modificările hormonale se atenuează.

Însă în cazul unei depresii post-partum severe, simptomele pot surveni oricând în primul an de după naştere şi sunt identice cu ale unei depresii severe: tristeţe, pierderea interesului, dificultăţi de concentrare, agitaţie sau lentoare psihomotorie, senzaţie de oboseală exagerată, tulburări ale apetitului (anorexie sau bulimie), tulburări ale somnului (insomnii), scăderea libidoului, gânduri de sinucidere, sentimente ambivalente sau negative faţă de sugar; sentimente de culpabilitate legate de incapacitatea de a avea grijă de copil şi o anxietate excesivă în legătură cu starea de sănătate a acestuia. Pentru depistarea precoce a DPP se foloseşte în clinică Edinburgh Postnatal. (sursa: www.ittakesavillage.ro, www.medichub.ro)

De ce te-ai alăturat tu acestui proiect, ce te-a motivat?

Întâmplarea (sau karma sau cum le așează Bărbosul sau cum vrem fiecare să numim fenomenul) a făcut ca eu să fiu persoana potrivită la locul potrivit. Eu aveam nevoie să-mi dedic timpul cu însemnătate, proiectul avea nevoie de un om cu skill-uri ca ale mele și așa ni s-au întâlnit drumurile. Am zis “DA” fără să stau pe gânduri, îmi amintesc clar momentul. Cu doi copii de vârste mici, trecută prin ceva ce acum sunt convinsă că a fost depresie post-natală, dar de care n-am vrut să știu, povesteam în terapie cum mi-ar plăcea să ajut mame și ce visuri aveam în sensul ăsta. Atunci a venit întrebarea și restul s-a întâmplat de la sine.

Ce rezultate ați obținut până în prezent?

Proiectul a avut (pentru că s-a încheiat, deocamdată) 2 direcții: una de contribuție directă, imediată, lucrând cu mame diagnosticate cu depresie post-partum și alta pe termen lung, însemnând creșterea nivelului de conștientizare în rândul mamelor și nu numai, și concentrarea atenției asupra acestei problematici a autorităților responsabile.

În grupurile de suport ale mamelor cu depresie am primit feedback prompt și continuu despre utilitatea demersului în îmbunătățirea stării lor emoționale, ceea ce ne-a dat încredere și arme pentru “bătălia” majoră.
De asemenea, organizarea de sesiuni online cu specialiști din sfera medicală și comportamentală (pediatru, medic de familie, moașe, coach transformațional, somnolog, psiholog) au contribuit semnificativ la propagarea în mediul online a informațiilor relevante despre depresia post-natală.
În ceea ce privește reacția autorităților, care au primit prin canale oficiale documentarea referitoare la depresie post-partum cu cifre reale și updatate post context pandemic, lucrurile se întâmplă mai greu, din păcate.

Ce ți-ar plăcea să se întâmple mai departe, în continuarea acestui proiect?

Este clar, dorința cea mai mare este ca această discuție despre sănătate mintală să nu se oprească niciodată, să fie constant în focusul tuturor, la orice nivel. Igiena emoțională și educația pe acest subiect sunt prea puțin prezente în societatea noastră, lucru care are consecințe reale și uneori (sau de multe ori) grave, inclusiv pe stradă, la colțul blocului, în parcarea supermarket-ului etc.
Sănătatea mintală este cel puțin la fel de importantă (dacă nu poate chiar mai importantă) ca sănătatea fizică. Și creierul face parte din corpul uman și deși este mult mai puțin înțeles decât rinichii sau inima, face o diferență uriașă în viețile noastre.

Ce crezi că e important să știe o mamă care are depresie postpartum?

Cel mai mare și important pas este, în primul rând, SĂ ȘTIE că are această boală – depresie post-natală. Nu este o alegere, nu este un moft, nu i se pare, nu e greșit… Ce simte și gândește are o explicație și un nume. De aici lucrurile devin cel puțin mai ușoare…