Doare, doare la fel de tare.

Dar începi să te gândești din ce în ce mai puțin la asta, fiindcă te pierzi printre deadline-uri și crize și urgențe.

Doare nu pentru că nu-ți mai poartă de grijă, ci pentru că nu-ți mai amintești cum suna vocea lui.

Nu prea mai plângi în duș, poate rar. Dar poza de pe raft, din care te privește cu ochi albaștri, te emoționează de fiecare dată.

Filmele cu tați care mor, cu oameni în comă sau cu nunți perfecte în care tații își conduc fiicele spre altar te fac, negreșit, să te gândești la el.

Te-ai întrebat deseori dacă mama ta o să aibă ocazia să-și găsească un alt bărbat cu care să împartă o casă la bătrânețe, dar n-ai avut curaj să tratezi serios subiectul ăsta cu ea. (Ca atunci când ai tăi află că nu mai ești virgin – ei se fac că nu știu, tu te faci că plouă…) În fine, ai renunțat deja la idee.

Ai vrea uneori să-i poveștești ce-ai mai făcut. Ai vrea să știi ce fel de bunic ar fi. (deși știi, ar fi bunicul care se pune în cap pentru nepoată) Dar nu-ți rămâne decât să pregătești un răspuns la întrebarea „Mami, dar tatăl tău unde e?”. Știi că o să vină întrebarea, dar parcă tot nu găsești un răspuns care să te mulțumească.

La fel cum știi că e important să mergi la înmormântări, deși ai vrea să fii oriunde altundeva. Te înțeleg. 

Dar: „Înmormântarile contează. A participa la ele contează. Și nu doar pentru cei îndurerați, ci pentru toți cei prezenți. Suferința colectivă (și uneori, bucuria) pe care o trăim când ne adunăm ca să celebram finalul unei vieți este una dintre cele mai puternice experiențe de conexiune. Moartea, pierderea și doliul sunt niște importanți numitori comuni. […] Pentru a participa la momente de durere colectivă, trebuie sa fim curajoși. Asta înseamnă să fim vulnerabili.” (Brene Brown – Curajul în sălbăticie)

Știu că nu-i ușor. Și că nu știi ce să zici. Poți să nu zici nimic. Doar să fii acolo. Știu de la mama că cel mai nasol e să nu mai sune telefonul…

Ce am înțeles eu din toată povestea doliului? Că e important să te lași îmbrățișat, chiar dacă nu reușește nimeni sa te apere de durere. Vorbește despre asta, scrie, desenează, orice, numai nu te ascunde.