Andra Iacob este femeie, mamă, om de comunicare, iubitoare de cafea, bufnițe și dulciuri. Ca mai noi, toate. 

Pe 27.02.2018 a intrat în concediu de creștere copil și viața ei… da, s-a schimbat. N-are cum să nu se schimbe, oricât ne propunem noi c-o să fim mame cool, c-o să dregem și-o să facem. Tot cu bebe după noi o să ajungem să mergem la baie.

Timp de aproape 2 ani Andra a fost în concediu de creștere copil (care numai concediu nu e, aveam și eu să aflu…). 

Andra, cum ți s-au părut primele luni acasă, cum arăta răsfățul maxim pentru tine, în timp ce creșteai un copil?

Aproape două săptămâni după ce s-a născut bulina, au venit, pe rând, ai mei și mama soțului să ne ajute. Ceea ce a ajutat mult. Dar și când au plecat… am simțit cum pune stăpânire pe mine o frică și o panică incredibile. Mă întrebam mereu – cum ne vom descurca cu această ființă fragilă, care depindea complet de noi? Deși aveam să aflu mai târziu că, din fericire, copii nu sunt atât de fragili pe cum credem toți la început. Frica nu a dispărut niciodată, pe cât cresc, pe atât descoperi alte lucruri de care ți-e frică pentru ei, dar panica aceea inițială a mai scăzut în intensitate pe măsură ce am început să ne confruntăm cu diverse – colici, conjunctivită, regresii ale somnului, salturi mentale, răceli, prima febră, primul drum de noapte la urgență, primele boli ale copilăriei – și să le depășim (mai cu nopți nedormite, mai cu epuizare, dar important e că le-am depășit pe toate). 

Nu cred că există mamă pentru care să fie ușoare primele luni, mai ales că e o schimbare majoră în viață, dar și pentru corp. Kilogramele de după sarcină se dau greu duse, depresia post partum îți bate la ușă, oboseala constantă se instalează pentru niște ani și te confrunți cu o mulțime de frici și sentimente de nesiguranță. 

Ce mă ajuta mult pe mine era să evadez singură câte puțin, cât mă lăsa bulina; o baie liniștită sau o cafea rapidă cu o prietenă bună erau aur. 

După cât timp te-ai întors la muncă? Când/cum ai luat decizia de a te întoarce atunci?

Înainte să rămân însărcinată, renunțasem la job-ul din agenție pentru antreprenoriat și am mers înainte cu asta până devenise burta prea mare și oboseam repede. Undeva după ce bulina a împlinit un an și jumătate am început să am niște colaborări punctuale pe zona de content writing în regim de freelance. Ceea ce a fost foarte util, deoarece am simițit că reintru în «câmpul muncii» în ritmul meu. Apoi a venit pandemia și lucrurile s-au dat puțin peste cap, ca pentru toată lumea. Am continuat să am proiecte, dar pe măsură ce se apropia bulina de 3 ani și voiam să o dăm la o grădiniță privată, am simțit nevoia unui venit mai constant. 

Așa că, dintr-o întâmplare fericită, m-am reconectat cu agenția în care lucrasem înainte și m-am angajat acolo. 

Cum ai resimțit prima zi la muncă, dupa CCC? 

Cred că am fost un caz totuși norocos, cât am făcut freelancing, am făcut totul în ritmul meu, iar când m-am întors în agenție, am regăsit un mediu familiar și oameni pe care îi știam, mulți dintre ei tot părinți, care înțelegeau situația, mai ales când trebuia să stau acasă cu bulina că luase vreun virus de la grădi. 

Cu toate astea, am avut partea mea de îndoieli – nu mai știam dacă mai pot duce ritmul de agenție, mi-era frică de toate schimbările care s-au întâmplat cât am lipsit din domeniu, mă gândeam mereu că sunt prea lentă sau că nu voi mai putea face performanță. 

De ce ți-a fost cel mai frică?

Dintre toate, cred că fricile cele mai mari au fost legate de gândul că nu voi mai redeveni profesionistul pe care îl știam înainte de sarcină și că timpul petrecut în «concediu» de creștere copil mi-a încetinit sau deturnat considerabil progresia în carieră. 

Frici absolut normale de altfel pentru toate mamele care se întorc în câmpul muncii. 

Partea bună e că totul e ca mersul pe bicicletă. Odată ce te urci înapoi pe ea, chiar și după o perioadă lungă, îți dai seama că mai știi să mergi. Și pe măsură ce tot pedalezi, îți aduci aminte că poți să mergi și cu viteză și mai înveți și scheme noi. 

Și ce mai trebuie să știe și alte mame care se pregătesc să se întoarcă la muncă e că mămiciția îți dă aptitudini noi și pune totul într-o altă perspectivă. Lucruri extrem de utile la orice job. 

Te-ai simțit vreodată vinovată fiindca ai lăsat cariera în urmă?

Sunt enorm de recunoscătoare pentru bulina noastră și nu există zi în care să nu mă bucur de faptul că o avem. Cu toate astea, trebuie să mărturisesc că am avut momente în care astfel de gânduri mi-au dat ghes, în special că am ales să stau în creștere copil aproape toată perioada acordată. Cred că e un lucru normal pentru toate femeile. Aveam colege care în timpul în care am stat eu în “concediu”, au ajuns foarte departe în carieră, iar acest lucru era destul de frustrant. 

Pe de altă parte, sunt bucuroasă să mă pot mândri că am recuperat. Și cred că în mare parte a fost și datorită faptului că o am pe bulină, simt că sunt mai ambițioasă, vreau mai multe pentru mine, pentru ea, ca implicit să ne fie mai bine tuturor. 

S-a schimbat ceva la birou? Te-ai schimbat tu?

Cu siguranță. Mă raportez complet diferit la multe lucruri. Sunt mai atentă să am pe cât se poate de mult acel work-life balance. Am realizat că acolo unde sunt cea mai importantă e pentru familia mea, pentru ea sunt de neînlocuit, într-un job da. În același timp, cum spuneam, am altă ambiție, altă motivație. Sunt mai empatică și încerc să pun mereu lucrurile în perspectivă. Și îmi doresc să fiu mai bună în fiecare zi, să cresc, să învăț, ca să fiu un exemplu pozitiv pentru fetița noastră. 

Ce sfat ai pentru mamele care sunt acum in CCC (concediu de creștere copil) și urmează să se întoarcă la birou în 2024?

Of, acesta e un sfat pe care mi l-aș fi dat și mie, dar știu că tot nu l-aș fi ascultat (cred că așa e menit să trecem prin perioada asta oricum ar fi) – dar tot îl dau: să se bucure de timpul acesta, să nu mai fie dure cu ele însele, să pună copilul în cărucior/port-bebe și să iasă să bea o cafea, să nu se mai streseze că nu e casa curată, să ceară ajutor ori de câte ori au nevoie (și să fie conștiente că nu e un semn de slăbiciune) și să știe că zilele trec greu, dar timpul trece repede. Și să știe că sunt absolut cele mai bune mame de pe pământ pentru puiul lor. ❤

 

P️S: Acest articol a fost scris prin iulie 2023. Dar apoi Andra a tot uitat să-mi trimită poze, până când am reînceput și eu lucrul, după propriul concediu de creștere copil. Și-apoi, viața s-a întâmplat, iar eu am uitat să-l mai public. Scuze, Andra! Și mulțumesc fiindcă ai licitat pentru acest articol în cadrul licitației #ÎnchideCercul, din comunitatea La Primul Bebe București. Împreună cu alți 16.400 de părinți am reușit atunci să strângem 487.324 EUR pentru a pune lacătul pe orfelinatul din Rupea și pentru a construi o casă familială pentru copiii din el, împreună cu organizația Hope and Homes for Children.