Acum două luni de zile, pe 6 iulie, mai exact, pe la ora 21.00, îl rugam pe Vlad să-mi facă această fotografie cu apusul de la Tête Rousse, undeva la 3.167 m altitudine. La 1 am urma să sune alarma telefonului în camera noastră cu 16 paturi suprapuse, iar noi aveam să urcăm pe Mont Blanc, ăl mai înalt vârf din Alpi.

Vlad AW110_062

Și fiindcă rămăsesem datoare cu un articol, și mai ales fiindcă am tot primit întrebarea asta, iată, în articolul de față veți afla răspunsul la chestiunea din titlu: „A fost greu pe Mont Blanc?

Mai întâi de toate, însă, vă invit să citiți primele 3 episoade – mini rapoartele de tură:

Apoi, cred că ar fi bine să precizez încă de la început că orice munte poate fi periculos, mai ales atunci când intervin factori pe care nu-i poți controla: vânt, grindină, furtună, avalanșă, căderi de pietre, whiteout conditions etc. Dar eu una am trecut prin multe situații în care mi-a fost mult mai frică decât sus pe munte.

Da, a fost greu pe Mont Blanc, dar nu cel mai greu.

Noi am urcat într-o singură zi de la 3167 m la 4810 m și înapoi, adică mai mult de 1000 m diferență de altitudine, cât ar fi fost recomandat pentru o aclimatizare ușoară. Dar, dacă aveți timp și bani, puteți petrece mai multe nopți la refugiu, și-atunci o să vă fie mai ușor. (Cazarea la refugiul Tête Rousse costă acum 48 de euro/noapte, iar la Refuge du Goûter e 75 de euro/noapte. La Tête Rousse e permisă și camparea, și e destul de ușor să găsiți locuri libere. Pentru Gouter însă vă trebuie organizare și mult noroc ca să reușiți să rezervați câteva paturi încă din prima zi în care se dă liber la rezervări pe site-ul lor.)

Da, a bătut vântul tare, uneori atinge 60km/h. De aceea, echipamentul e foarte important, supra-pantalonii și-au făcut treaba, supra-mânușile nu prea le-am folosit. Dar recomand cu toată inima cagula.

Teoretic vorbind, oricine poate urca pe Mont Blanc, cu puțină pregătire înainte – câteva luni de cardio (alergare, bicicletă etc.), câteva ture mai lungi pe munte (preferabil făcute cu rucsac mare, bocanci de iarnă, colțari, piolet), câteva cunoștinte minime de alpinism.

Dacă plătești vreo 2000 euro pentru un ghid francez, și mai plătești vreo 2000 euro pentru o săptămână de antrenamente, înveți pe repede-înainte tot ce trebuie: să urci cu colțarii, să te oprești în piolet, să-ți pui hamul etc. Dar eu nu recomand neaparat.

Ascensiunea pe Mont Blanc nu reprezintă o performanță alpină în adevăratul sens al cuvântului, n-o să vă aducă nimeni elogii, dar o să vă marcheze cu siguranță la nivel individual. Asta cred că s-a simțit și când am povestit în Journey: deși am fost 8 prieteni în această expediție, fiecare dintre noi a trăit experiența asta altfel.

În cele din urmă, totul pare ușor, dar să nu uităm că e și unul dintre cele mai periculoase trasee din Europa.

Da, poți muri pe Mont Blanc, la fel cum poți muri și în Bucegi. Cu toate astea, an de an, peste 20.000 oameni urcă pe Mont Blanc.

Și da, m-aș mai întoarce, în speranța că poate-poate aș prinde vreme mai bună, cu vizibilitate pe vârf. Dar parcă n-aș mai urca chiar pe același traseu, e enervantă rău coborârea de la Gouter la Tête Rousse.

Elena sus pe #montblanc

Dar mă tentează tare, tare, tare de tot să fac și eu Tour du Mont Blanc!